Tragedie in cinematografia romaneasca - Cristian Nemescu RIP

[emanuel]

O stire tragica ne-a bulversat pe toti azi:

"Regizorul Cristian Nemescu si inginerul de sunet Andrei Toncu au decedat in accidentul rutier care a avut loc în noaptea de joi spre vineri, in centrul Capitalei, când un autoturism Porsche Cayenne a trecut pe culoarea rosie a semaforului si lovit o Dacia Logan apartinând unei firme de taximetrie.

Cristian Nemescu (foto), in varsta de 27 de ani, si Andrei Toncu, de 28 de ani, se aflau in taximetru, informeaza Politia.

Accidentul - soldat cu moartea taximetristului, Dumitru Arustei, în vârsta de 24 de ani, si a celor doi clienti - s-a produs în jurul orei 1:00, pe Splaiul Independentei, când soferul autoturismului Porsche, un cetatean englez în vârsta de 29 de ani, a trecut la culoarea rosie a semaforului. El a intrat în intersectia de la podul Eroilor si a lovit în plin taximetrul care circula regulamentar, dinspre Academia Militara catre strada Berzei.

Ipoteza politiei potrivit careia masina de teren Porsche Cayenne care a lovit, joi noapte, taxi-ul Dacia Logan pe Podul Eroilor din Bucuresti trecuse pe rosu este confirmata de un taximetrist care a surprins accidentul în timp ce statea la semafor, pe celalta parte a Dâmbovitei.

"Accidentul s-a petrecut în timp ce eu asteptam la semaforul care era rosu. Evident, daca eu aveam rosu, si cei care veneau din sensul opus aveau tot rosu, prioritate aveau cei care traversau podul, de la Academia Militara catre Berzei", a declarat, agentiei MEDIAFAX, Carol Mihai, taximetrist la o firma din Capitala.

Acesta a povestit cum, în timp ce stationa la semaforul rosu, pe celalalt mal al Dâmbovitei, a auzit o bubuitura puternica si, întorcând capul, a vazut o masina cum zbura prin aer.

"A fost o oroare, mi-e greu si sa va povestesc, desi sunt sofer de o viata", a spus Mihai.

Acesta a recunoscut ca nu a oprit pentru a vedea ce se întâmplase întrucât în masina avea o clienta care i-a solicitat sa-si continue drumul catre casa, refuzând sa priveasca tragedia.

"Nu mai era, oricum, nevoie de prezenta mea. Se oprisera deja alte cel putin zece masini, asa ca eu am preferat sa anunt dispeceratul despre eveniment. Le-am cerut colegelor mele sa cheme imediat Salvarea, constient fiind de gravitatea accidentului", a mai spus taximetristul.

Cinci persoane aflate în autoturismul Porsche, patru cetateni englezi si un român, au fost raniti. Ei au fost transportati la spital.

La fata locului a sosit o masina a pompierilor, cu apa si spuma, precum si doua echipaje de descarcerare, acestea având nevoie de aproape o ora pentru a scoate din taxi cadavrele celor trei persoane.

Cetateanul englez Ali Imran (29 de ani), aflat la volanul autoturismului Porsche, care are resedinta în Dubai-Emiratele Arabe, a fost audiat, vineri, de politisti. El a declarat ca a venit în România cu afaceri, la începutul acestei saptamâni.

Toti ocupantii din autoturismului Porsche Cayenne au fost testati cu aparatul etilotest si le-au fost recoltate probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Cristian Nemescu este autorul filmelor de scurt si mediumetraj Poveste la Scara C si Marilena de la P7, cu care a participat si a luat premii la mai multe festivaluri internationale. Cu Marilena de la P7, regizorul a participat anul acesta la Cannes. De curand, el a terminat filmarile la primul lui lungmetraj, California Dreaming.

Inginerul de sunet Andrei Toncu a colaborat cu Nemescu la toate cele trei filme mentionate. A mai lucrat la filmele Lampa cu caciula, To Kill a Killer, Heaven, Human & Bread.


Sursa: MEDIAFAX"

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!

[qwerty]

Dumnezeu sa-i ierte.

[Pitbull]

Dumnezeu sä-i ierte.
Meritä sä retinem despre Cristi Nemescu si cä într-o vreme a fost foarte activ pe CineMagia, cu pseudonimul Zizi. Ultimele lui interventii au avut loc cam acum un an, apropo de productia filmului säu de lung metraj, "California Dreaming".
Intâmplarea a fäcut ca, la începuturile prezentei mele pe CineMagia, între mine si "Zizi" sä se nascä o ostilitate puternicä (si, în fond, nemotivatä; de-ale virtualului...). Dupä un timp, am aflat cine era, si foarte curând l-am cunoscut la aniversarea din Word's Cafe. Cu acea ocazie, ne-am strâns mâna si am pus capät oricärui conflict. In ceea ce mä priveste, aceastä amintire îmi linisteste constiinta - dar... asta nu înseamnä nimic pe lângä absurdul unei asemenea frângeri a unui destin... îti dä un sentiment de descumpänire... Cum...? De ce...?
Nimeni nu poate räspunde, acum, la aceste întrebäri. Rämâne faptul cä la doar douäzeci si sapte de ani, deja cu un lung-metraj la activ, Cristi a fost constrâns sä încheie conturile, iar noi nu putem decât sä ne amintim de artistul si omul care a fost, cu afectiunea si respectul care i se cuvin.

[silver_boy]

Da, mare pierdere ...
Un tânãr regizor al noii generaþii, talentat, la început de carierã, cu cîteva (deloc neglijabile) succese internaþionale...
N-am vãzut decât poveste de la scara C. Mi-a plãcut. Rar dai de un regizor român dispus sã spunã o poveste "universalã" cu un mesaj atât de simplu : Love it is the answer...
Cît despre cauza morþii (idioþii ãstia de strãini în costum ºi porshe- or jeepane - care trec prin þara noastrã bananierã ca prin brânzã ...) ce-ar mai fi de spus???
Poate doar fraza aia a lu Derrida, dezarmant de simplã, care m-a fãcut sã renunþ la o licenþã care avea drept temã "sentimentul morþii" : " Cât priveºte moartea, ea nu are niciun fel de importanþã"
Passolini ( din care am citat undeva pe Cinemagia- preluând un text din Dilema) spunea la fel de simplu: Abia atunci când moare, un om se exprimã"
Dacã ne uitãm la tinereþea lu Nemescu ºi la realizãrile lui de pînã acum ( la tânãrul sãu coleg, ...) putem sã spunem (fãrã sã ne înºelãm prea tare) cã s-a "exprimat"al nãibii de bine...slabã, tristã & neferictã consolare.

[Longshot]

abia acu' cateva zile il cautam cu un tovaras care se ocupa de un festival de film obscur de prin state, pe la anonimul sa-l intrebe daca-i da marilena.
ireal. ma duc sa ma imbat.

[marx]

Cristian Nemescu.

[Leonard]

nu ºtiu ce sã scriu. pare ireal. am vãzut la 3 posturi tv ºtirea ºi sunt în stare de ºoc. sper ca filmul lui, unicul lungmetraj, California Dreaming sã aibã un succes imens ºi sã rãmînã o referinþã în cinematografie.
l-am cunoscut personal tot la întîlnirea din Words Cafe. Am plecat împreunã în acelaºi taxi cu el ºi cu Danny, cãci era trecut de 1 noaptea.
ne-am mai vãzut de cîteva ori de atunci: la TIFF anul trecut, La Motoare, în Frame... De fiecare datã îi ceream amãnunte despre stadiul proiectelor sale ºi-mi povestea cu plãcere.
sunt sigur cã trãieºte în continuare sub o altã formã, dar ºi în lumea realã prin ceea ce a creat.

[Nae]

Dumnezeu sa-l odihneasca.

[Airlight]

Alaltãieri searã, imediat dupã meciul Stelei, prietena mea a ieºit sã facã poze suporterilor adunaþi la Universitate. N-am mers cu ea, contrar obiceiului meu, ci i-am vãzut pozele a doua zi dimineaþã.

Prima imagine era doar un instantaneu de stradã fãrã nimic spectaculos, dar în ea era un tip cunoscut pe care nu-l mai vãzusem de mai bine de un an.

Otto.

Probabil ultima lui fotografie.

Azi-noapte pe la trei, trei ºi jumãtate am luat un taxi sã vin la studio; taximetristul mi-a povestit pe drum de un accident cumplit, vãzut de el de pe partea cealaltã a strãzii: un jeep luase pe sus ºi aruncase un Logan dincolo de ºosea. De la el ºtiu detaliile acum arhicunoscute: arabul, 140kmh, n-a scãpat nimeni, etc etc.


Azi, la sfârºitul unei refilmãri, s-a primit un telefon ºi am fost anunþaþi cã a murit Cristi Nemescu. Era ireal, deºi eram la mine în casã! Pe moment am refuzat sã cred.

Apoi toate elementele de mai sus s-au legat cap la cap, când am vãzut ºtirile.

Sentimentul pe care-l am acum e de pierdere enormã. Îmi pare rãu cã n-am lucrat cu Otto ºi la osw. Sper, îl rog sã mã ierte cã ne-am certat înainte. Îmi pare rãu cã n-am fost altfel decât protocolar, cã nu l-am invitat mai serios pe Cristi în proiectul cu secvenþe.

Lor le dedicãm lucrul nostru de sãptãmâna trecutã ºi sãptãmâna asta. Le dedicãm toate lucrurile bune pe care o sã le facem, dacã reuºim sã le facem.

Suntem tot aici, doar mai puþini.

Mult Mozart, de care vor ei, pentru cei doi colegi ai noºtri ºi pentru sufletele lor.

Domnul sã-i aibã în pace.

[Alex Leo Serban]

la a doua dezbatere de la anonimul, in camping, a participat si cristi nemescu. l-am intrebat atunci, f direct (tema discutiei era relatia intre regizori si critici), daca l-a suparat faptul ca am scris ca nu mi-a placut finalul de la 'marilena'
a tacut citeva secunde, dupa care mi-a raspuns: 'numai vreo 10 minute.' vocea sa a ajuns la noi cu intirziere, din cauza ecoului de la microfon...
astazi mi se pare ca, pentru un om care a murit la numai 27 de ani, chiar si acele 10 minute sunt mult prea mult; mi-as fi dorit sa nu i le provoc...

ramin cu sentimentul unei imense nedreptati: lui cristi nu i s-a luat doar o viata, i s-a furat o opera.
dumnezeu sa-i odihneasca!

[Airlight]

am si eu o rugaminte pentru staff-ul cinemagia: puneti-l va rog, macar acum, pe Otto ca SOUND DESIGNER, nu "inginer de sunet", asta a vrut, asta a invatat singur sa faca si, sa fiu sincer, asta facea cel mai bine. Mersi frumos.

pagina lui e www.sound-design.ro

[Cinemania]

mortii lor de soferi netoti si ignoranti!!!!!!!!!!!!!!!!!!

socant e putin spus...am avut ocazia sa-l "cunosc" pe Nemescu vizionand Poveste la scara C

Odihneasca-sa in pace!

[emanuel]

am si eu o rugaminte pentru staff-ul cinemagia: puneti-l va rog, macar acum, pe Otto ca SOUND DESIGNER, nu "inginer de sunet", asta a vrut, asta a invatat singur sa faca si, sa fiu sincer, asta facea cel mai bine. Mersi frumos.

pagina lui e www.sound-design.ro

am modificat

[Leonard]

pagina lui e www.sound-design.ro

cu întîrziere, îmi exprim regretul ºi pentru Otto. Nu-l cunoºteam. Dar acum îmi dau seama cã am apreciat opera lui în mod inconºtient, în cazul sunetului la filmele lui Nemescu. în special la "Mihai ºi Cristina" m-a surprins în mod plãcut partea sonorã. Mi se pãrea foarte atipic pentru România calitatea sunetului care la noi se ºtie cã e cam jalnicã în toate filmele.

E o þarã blestematã. De ce n-am auzit alte cazuri ºi în alte þãri de tineri artiºti morþi în accidente de maºinã (în afarã de James Dean, majoritatea care au murit totuºi de tineri, au murit de supradozã de droguri sau suicid)? E nedrept. Ar trebui sã ne luãm toþi Jeepuri ca sã scãpãm cu viaþã din posibilele accidente rutiere?

[jeleu]

Nu cred sa fie persoana care sa nu fi ras la "Mihai si Cristina" sau "Poveste la scara C". Nu am avut ocazia sa vad si "Marilena de la P7" si imi pare foarte rau. Singura data de lansare mentionata pe site era "2006". Recitesc aproape obsesiv materialul din reublik.

Din pacate, la Marele Nesimtit se duc cei tineri si valorosi, in timp ce noua ne raman toti bosorogii.

Odihneasca-se in pace.

[Pitbull]

Un amänunt care completeazä dimensiunea umanä a tragediei:
Cristi si Otto se îndreptau spre locuinta a douä prietene, dintre care cu una, Luiza, fiu-meu si cu mine suntem la rândul nostru prieteni buni, de pe forumul Vama Veche. Le anuntaserä cä erau pe drum, asa cä de la un moment dat, fetele au început sä sune la rândul lor, tot mai nelinistite de întârziere. Echipa de descarcerare lucra, si în acel timp telefonul lui Cristi suna, suna... Când au avut în sfârsit acces la el, lucrätorii au sunat la numärul respectiv si au anuntat ce se întâmplase...

[Alex Leo Serban]

textul care va aparea in 'observator cultural':

"O nedreptate

Nu mai þin minte exact cînd l-am cunoscut pe Cristian Nemescu, s-ar putea sã fi fost la Festivalul de la Salonic, unde era în program cu Poveste la scara C. Pe Mihai ºi Cristina îl inclusesem într-o prezentare de film românesc la Lisabona.
Poveste... îmi plãcuse ºi mai mult. A fost, dacã nu mã-nºel, ºi la Clermont-Ferrand cu acest titlu, dar e foarte ciudat cã nu am amintirea lui Nemescu la acest festival (cel mai important pentru scurt-metraj). Mi-l amintesc, în schimb, la Salonic. Am stat de vorbã despre filmul sãu, i-am spus ce mi-a plãcut (multe lucruri, mai ales tonul poveºtii) ºi ce nu. A ascultat atent: cred cã Nemescu era unul din cei mai sensibili ascultãtori - o calitate cu atît mai preþioasã cu cît este din ce în ce mai rarã la tinerii regizori... Era de acord cu obiecþiile mele. Mai mult: mi-a spus cã el însuºi nu era mulþumit exact de acele lucruri pe care le criticasem ºi eu. Apoi am fost împreunã la un restaurant (celebrul „nr 8”, zis ºi „la Le Pen”, o taverna pitoreascã din Piaþa Aristotel, cu patio ºi pisici). Iar apoi – cred cã în alt an, totuºi - am fost de faþã, tot la Salonic, cînd ºi-a prezentat proiectul California Dreaming pentru un fond de dezvoltare balcanic. În mai anul acesta l-am avut invitat la „Fotograme”, în emisiune cu Porumboiu, înainte de Cannes. Ne-am revãzut acolo, pe Croazetã, ºi apoi la „Anonimul”. Ultima datã, din pãcate...
Cristi Nemescu era un om (incredibil sã vorbeºti astfel, la trecut, despre un tînãr de numai 27 de ani!) timid ºi retras. În spatele carapacei sale se bãnuia, totuºi, o voinþã de a face, de a-ºi duce proiectele la bun sfîrºit, cu o tenacitate care trecea peste orice. Era convins cã are ceva de spus în cinematograful românesc – ºi avea dreptate: chiar avea. Era altfel: cultivat, manierat ºi bine crescut. Zîmbea rar, dar zîmbetul sãu era cuceritor. Am aflat cã îl duruse ce am scris despre finalul de la Marilena de la P7, mediumetrajul sãu prezentat la Cannes. Sper cã a înþeles cã reacþia mea era pe mãsura preþuirii pe care i-o purtam; pur ºi simplu, mã duruse ºi pe mine cã fãcuse un film reuºit cãruia nu-i gãsise finalul... L-am întrebat, la Sfîntu Gheorghe – în cadrul ultimei dezbateri între regizori ºi critici –, dacã a fost chiar aºa de supãrat de cronica mea, precum auzisem; mi-a rãspuns: „Doar zece minute.” Vocea lui a ajuns la noi cu întîrziere, din cauza ecoului de la microfon. Acum îmi dau seama cã, la un om sortit sã trãiascã doar 27 de ani, chiar ºi zece minute de supãrare este prea mult.
Din pãcate, nu pot sã dau rewind. ªi nu putem da – toþi – rewind, pînã în clipa aceea fatalã din noaptea de joi spre vineri, la intersecþia Splaiului cu Eroilor, pentru a scoate din cadru bolidul criminal. Viaþa lui a fost tãiatã brusc ºi brutal, într-un „montaj” care mi se pare absurd ºi nedrept. Acesta - doar acesta - este, de fapt, finalul nereuºit, la care niciunul nu ne gîndeam. ªi la care ne gîndim, acum, cu supãrare, furie ºi neputinþã: se pare cã Dumnezeu din ceruri, dacã existã, este un regizor foarte prost."

Alex. Leo ªerban

[EgoN]

n-am cuvinte. as fi vrut sa fi scris si eu ceva frumos, dar nu sunt in stare
Dumnezeu sa-l odihneasca!

[europe_east]

Pentru 'Zizi':

Loved every single bit of your biting humour. Wherever you are, I hope you're still making fun.... de Philip Glass si 'gasca' lui, de Pitbull, de Cherry, de Chisu si B-fest, de Kusturica cu patul lui zburator, de snobi si snoabe, 'ca nu mai poti scoate o gagica in oras fara sa iti zica ca filmul ei preferat e 'Russian Ark' (am incheiat citatul). Lots of love for you.

[obvious]

dumnezeu sa-l odihneasca pe cristi...
deja doua zile oribile de suportat ideea pe care inca nu o accept. 4 zile de ultima oara cand am vorbit cu.

daca trei taximetristi au reusit sa intre in duba de politie sa ii rupa coastele nenorocitului aluia, o justitie intreaga ar putea sa incerce macar sa-l "dojeneasca"...ar fi MULT PREA MULT sa mai scape inca unul...