"Război pe calea undelor"

[Pitbull]

"Rãzboi pe calea undelor" / "Cold Waves" - Mai mult decât necesar
Exasperarea ºi vraja acelor vremuri

Într-o lume în care crima era lege ºi minciuna religie, milioane de familii spravieþuiau moral cuplate la tubul de oxigen al Europei Libere - aceasta fiind ºi rampa de abordare a temei din noul documentar de lung metraj al lui Alexandru Solomon. Sincer ºi eficient, autorul ne angreneazã în discuþie construind un prolog disjunct, din câteva secvenþe esenþiale (fragmente de interviu, cadre generice cu acoperiºuri ºi antene - se simte Casa Poporului în fundal: ATENÞIE, BAZOOKA CEHOVIANÃ!), pentru ca imediat sã se lanseze în necesara perspectivã istoricã asupra subiectului. Cam pe-aici s-ar situa ºi una dintre puþinele mele frustrãri în raport cu filmul: aº fi dorit mai multe informaþii despre vremurile de început ale activitãþii postului (la noi, perioada Groza-Dej). Imediat, însã, regisorul îi invitã pe foºtii redactori ai Europei Libere la o întâlnire în localul fostului post de radio, ºi abia de aici filmul îºi identificã atitudinea centralã ºi structura pe care o va urma: un film în primul rând uman ºi (foarte) analitic - dar la un nivel subtil ºi implicit. Principalul factor de risc ar fi fost tezismul - iar acesta se remarcã prin absenþã. Concluziile se desprind din ansamblul total al acestor secvenþe rememorative, conform cu dinamica structuralã a oricãrui film de conþinut.
În repetate rânduri, se face referire la modul specific al acelor oameni de a exista în conºtiinþa naþiunii: un grup de voci fãrã chip, complet opuse schizo-paranoiei oficiale - "Europa Liberã a þinut loc de opoziþie", spune ªerban Orescu. Filmul redã insistent, apãsat, substanþial, vizualitatea ºi mai ales umanitatea acestor oameni. Vorbind în faþa obiectivului, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Ioana Mãgurã-Bernard, Nestor Ratesh, îºi lasã cele mai sincere amintiri sã se desfãºoare spontan ºi viu, iar aparatul ºtie sã se apropie de ei vãdind un fler unic de comunicare cu subiecþii interviurilor, de a încadra, unghiula ºi lumina. Se remarcã în special secvenþele cu Monica Lovinescu, imobilizatã de boalã la pat, astfel încât aparatul îi încadreazã chipul numai în grosplan, eludând indiscreþiile ambianþei ºi relevând umanitatea persoanei; conjugate cu aceste imagini atât de expresive, apar câteva cadre document în care pe faþa redactorei se vãd urmele violenþelor suferite de agenþii palestinieni ai lui Ceauºescu.
La fel de complex ºi consistent, deºi în schiþe mult mai sumare, se compune prezenþa câtorva adversari - Dan Zamfirescu, scribul de la "Sãptãmâna" lui Barbu, Ilie Merce, plin de sine în biroul sãu senatorial, sau Pleºiþã, la emisiunea lui Dan Diaconescu (inclusã în film prin intermediul unui televizor care merge în gol, noaptea, într-o vitrinã - numai aceastã secvenþã ar merita o discuþie aparte!). În special ultimii doi reuºesc sã sugereze perfect tabãra inamicã. Îl revedem pe Pleºiþã, cu grobianismul sãu de derbedeu degenerat, grozãvindu-se cã nu regretã decât faptul cã n-a pus la cale vreo misiune care sã extermine "aºa, mai angro, hãhãhã!" redacþia Europei Libere - câtã vreme Merce, aparent mai subþire, zâmbeºte cinic ºi înºirã platitudini, inclusiv desconsiderarea sarcasticã a redactorilor, la modul "era uºor sã facã pe vitejii, când ei erau acolo, ºi noi aici". Tot în jurul acestui personaj este construit ºi tulburãtorul final al filmului: dupã ce ani de zile a condus grupa "Eterul" din Securitate, acþionând efectiv împotriva intereselor þãrii (unul dintre meritele "Rãzboiului pe calea undelor" fiind ºi acela cã demonteazã mitul "securiºtilor buni" ºi aiureala diverselor pretexte de "legitimitate" a ocupaþiei comuniste), Merce a fost rãsplãtit cu mandatul de parlamentar P.R.M. Ultima secvenþã îl însoþeºte pe holurile kitschoase ale mãgãoaiei din Dealul Spirii, debitând formule propagandistice lemnoase, pânã îl vedem arzând gazul de pomanã într-un fotoliu, în plenul camerelor reunite - ºi punându-ne serios pe gânduri.
O secvenþã cu totul rarã o constituie interviul telefonic luat lui Carlos "ªacalul", ºi inserat pe fondul zidurilor închisorii de maximã securitate Clairvaux filmate din mers. Se remarcã amintirile duioase ale exterminatorului apropo de Ceauºescu ("un om cinstit, care-ºi iubea mult þara ºi-i voia numai binele - pãcat cã nevastã-sa îl cam influenþa în rãu"), întregind încã o datã, dintr-o altã perspectivã, portretul taberei inamice: bruta Pleºiþã, cinicul Merce, licheaua Zamfirescu ºi idealistul Ilici Ramirez Sanchez.
Acestei expresive galerii umane, cu bunii ºi rãii abordaþi la fel de obiectiv, i se adaugã personaje conexe de o mare însemnãtate, dintre care le reþin pe Doina Cornea ºi, mai ales, Ana Hompot (tulburãtoare ºi semnificativã secvenþa cu clasa de elevi orbi, cu acele prim-planuri ale paradoxalelor lor expresii dincolo de care se ascund tainele unei umanitãþi aparte.
Aºa cum ne-a obiºnuit din filmele sale anterioare, Alecu Solomon filmeazã aceste materiale într-un stil mereu inventiv ºi creator; întotdeauna se gãseºte o lampã aprinsã în planul secund, un obiect în amorsã, o nouã relaþie dintre om ºi decor, un travelling lent prin faþa subiectului filmat - unul dintre procedeele cele mai caracteristice pentru autor, care-l ivesteºte mereu cu noi valenþe expresive: se remarcã funcþia travellingului de a dezvãlui compartimentarea acelei relaþii complexe dintre radio, public ºi opresori, prin procedeul celor trei decoruri juxtapuse ºi parcurse lateral de camerã. Printre invenþiile regisorale ale autorului se mai remarcã ºi piedestalul rotativ pe care apar diversele fetiºuri ale epocii: paºaportul, tacâmurile de pui ºi adidaºii de porc.
Obiectivul lui Andrei Buticã urmãreºte toate aceste subiecte cu o remarcabilã senzualitate a imaginii, conferindu-le o materialitate suprapusã perfect peste profunzimile semnificaþiilor. În studio, eclerajul contureazã crud, precis, tãios, câtã vreme în spaþiile reale (domicilii, birouri, exterioare) e speculatã poeticitatea pastelatã de luminã ºi culoare, de la abajururile din bibliotecã pânã la naturaleþea unei terase în aer liber sau faraonismul doldora de aurãrii din palatul parlamentului. Simþul ritmic unitar ºi cursiv al lui Cãtãlin F. Cristuþiu combinã toate aceste imagini într-un montaj care are marele merit (destul de rar întâlnit!) de a rãmâne virtualmente neobservat, semn cã serveºte perfect ansamblul filmului, iar la nivel sonor - compartiment cu atât mai esenþial pentru un film despre radio - sunetele înregistrate de Cristian Tarnoveþchi ºi finalizate prin mixajul lui Yann Wirthor ºi post-producþia lui Titi Fleancu compun un soundtrack complex ºi expresiv în care regãsim starea auditivã a epocii, inclusiv acele notorii imperfecþiuni de recepþie care fãceau exasperarea ºi vraja serilor cu Europa Liberã - cel mai mult m-a tulburat fragmentul din zilele revoluþiei de la Timiºoara, cu þipetele demonstranþilor ºi rafalele de mitralierã, constituind ºi punctul culminant în dramatismul sonor al filmului.
Alecu Solomon calificã "Rãzboi pe calea undelor" (sã reþinem ºi titlul internaþional: "Cold Waves", trimitere la "cold war", semnificativ ºi abil calambur, de neechivalat în varianta româneascã), un "film necesar" - dar este modest: mai mult decât necesar, filmul devine imperativ prin contribuþiile metadocumentare pe care le aduce. Necesitatea ºi caracterul sãu istoric se suprapun peste restituirea, pentru contemporaneitate ºi posteritat, a acestei componente fundamentale din viaþa noastrã spiritualã în anii de temniþã generalizatã a comunismului. Dar dincolo de asta, filmul ne face sã înþelegem mult mai bine fundamentele supravieþirii umane pe care a asigurat-o "Europa liberã" - ºi, mai cu seamã, camusianul avertisment din final, cu Merce în parlament, ca un memento al ºobolanilor pe care ciuma ºi-i trimite sã moarã într-o cetate fericitã, spre învãþãtura oamenilor. "Rãzboi pe calea undelor" este una dintre lecþiile acestei învãþãturi.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 noiembrie, 2007
Bucureºti, România

[Pitbull]

...si varianta lungä (dinainte s-o tai/piaptän/perii...)

"Rãzboi pe calea undelor" / "Cold Waves" - Mai mult decât necesar
Exasperarea ºi vraja acelor vremuri

Aveam opt ani, când am început sã înþeleg cã ceva scârþâia rãu ºi periculos în neverosimila lume de vis, cu floricele ºi cravate roºii, þopãieli ºi pupãturi, zugrãvitã în jurul meu. Ruºii invadaserã Cehoslovacia. În foarte scurt timp, tata a chemat un meºter care i-a fixat pe balcon o sârmã lungã prinsã între douã lemne ºi legatã, printr-un cablu, de radiou. Foarte curând, am început sã vãd ºi pe la alte balcoane sârme din-astea. ªi-n fiecare searã, la ora ºase, tata se punea ciuci lângã radio ºi tot meºterea la butoane - ºi, printre huruieli ºi þiuituri, se fãcea auzitã o voce stranie, uscat-caldã, care spunea: "Aici e radio Europa Liberã". N-am sã uit niciodatã prima frazã care m-a ºocat efectiv, despre studenþii italieni care aruncau cu pietre în ambasada sovieticã, strigând: "Asasini, cãraþi-vã din Cehoslovacia!" - sau, prin 1971: "Ceauºescu stã pe socialistmul din România ca un cocoº pe gãinaþul lui."
Peste o lume în care crima era lege ºi minciuna religie începeau sã se aºtearnã raze de luminã a adevãrului. Dupã cum ºtim, experienþa personalã pe care am rememorat-o mai sus e (în cel mai bun sens al cuvântului), absolut stereotipã. Sute de mii, poate milioane de familii, spravieþuiau spiritual ºi moral cuplate astfel la tubul de oxigen al Europei Libere - ºi aceasta este ºi rampa de abordare a temei din noul ºi admirabilul documentar de lung metraj al lui Alexandru Solomon.
La fel ca în descrierea mea introductivã, filmul începe cu cacofonia de paraziþi radio ca soundtrack al unui ecran negru, din care irumpe curând faimosul generic sonor al "Actualitãþii româneºti". Sincer ºi eficient, Alecu Solomon ne angreneazã în discuþie amintind de prezenþa audio a Europei Libere în copilãria sa, prin intermediul tatãlui (primul cadru vizual al filmului e însãºi urechea autorului), construind apoi un prolog disjunct, din câteva secvenþe esenþiale (douã fragmente de interviu, cadre generice cu acoperiºuri ºi antene - se simte Casa Poporului în fundal: ATENÞIE, BAZOOKA CEHOVIANÃ!), pentru ca imediat sã se lanseze în necesara perspectivã istoricã asupra subiectului. Cam pe-aici s-ar situa ºi una dintre puþinele mele frustrãri în raport cu filmul: aº fi simþit nevoia mai multor informaþii despre vremurile de început ale activitãþii postului Radio Free Europe cu secþiunile sale, condiþiile de recepþie în acele prime douã decenii, ºi relaþiile (de impact, reacþie, etc.) cu regimurile comuniste de primã generaþie (la noi, perioada Groza-Dej). Epoca este punctatã sumar, din doar câteva jaloane (cele mai de efect fiind secvenþele unui film artistic de epocã, prezentând opresiunea comunistã în Europa de Est ºi rolul aparatului de radio în context cu un patetism demonstrativ care, azi, ne apare teribil de înduioºãtor). Foarte curând, însã, regisorul îi invitã pe foºtii redactori ai Europei Libere la o întâlnire în localul vechiului post de radio (care acum gãzduieºte - semnificativ transfer! - o ºcoalã de jurnalism), ºi abia din acel moment filmul îºi identificã atitudinea centralã ºi structura pe care o va urma.
Cãci "Rãzboi pe calea undelor" este, mai mult decât istoric ºi (strict) documentar, un film în primul rând uman ºi (foarte) analitic - dar la un nivel extrem de subtil ºi implicit. Principalul factor de risc ar fi fost tezismul - iar acesta se remarcã prin absenþã. Invitaþii care s-au implicat într-un fel sau altul în fenomenul Europa Liberã vorbesc, relateazã, comenteazã, iar concluziile se desprind din ansamblul total al acestor secvenþe rememorative, conform cu dinamica structuralã a oricãrui film de conþinut.
În repetate rânduri, se face referire la modul specific al acelor oameni de a exista în conºtiinþa naþiunii: un grup de voci fãrã chip (sã ne amintim cã pe atunci orice material tipãrit era controlat la sânge, iar Internetul ºi P.C.-urile nu existau: era utopic sã speri cã ai putea vedea, în România, o fotografie a lui Noël Bernard sau a Monicãi Lovinescu!), voci complet opuse schizo-paranoiei oficiale - "Europa Liberã a þinut loc de opoziþie", spune ªerban Orescu. Filmul lui Alecu Solomon redã, insistent, apãsat, substanþial, vizualitatea ºi mai ales umanitatea acestor oameni. Vorbind în faþa obiectivului, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Ioana Mãgurã-Bernard, Nestor Ratesh, îºi lasã cele mai sincere amintiri sã se desfãºoare spontan ºi viu, iar aparatul ºtie sã se apropie de ei vãdind un fler unic de comunicare cu subiecþii interviurilor, de a încadra, unghiula ºi lumina - în care se simt atât instinctul, cât ºi inteligenþa cinematograficã. Rareori mi s-a mai întâmplat ca un documentar sã-mi creeze o asemenea stare de conversaþie intimã cu non-fictivele sale personaje - lucru cu atât mai important dacã þinem seama de poziþia cu totul specialã pe care o ocupau, prin forþa împrejurãrilor, oamenii Europei Libere în conºtiinþa românilor. Se remarcã în special secvenþele cu Monica Lovinescu, imobilizatã de boalã la pat, astfel încât aparatul îi încadreazã chipul numai în grosplan, eludând indiscreþiile ambianþei ºi relevând umanitatea persoanei; conjugate cu aceste imagini atât de expresive, apar câteva cadre document în care pe faþa redactorei se vãd urmele violenþelor suferite de agenþii palestinieni ai lui Ceauºescu. De asemenea, interviul cu Mary Georgescu transmite o sensibilitate specialã, în ton cu destinul acestui al treilea martir E.L., Vlad Georgescu (dacã, într-adevãr, se verificã ipoteza iradierii - urmãritã atent de film ºi susþinutã printr-un inspirat rapel la recentul caz Litvinenko).
La fel de complex ºi consistent, deºi în schiþe mult mai sumare, se compune prezenþa câtorva adversari ai Europei Libere - Dan Zamfirescu, cu articolele sale scrise la comandã pentru "Sãptãmâna" lui Barbu, Ilie Merce, plin de sine în biroul sãu senatorial, sau Pleºiþã, la emisiunea lui Dan Diaconescu (inclusã în film prin intermediul unui televizor care merge în gol, noaptea, într-o vitrinã - numai aceastã secvenþã ar merita o discuþie aparte!). În special ultimii doi reuºesc (ca personaje, nu ca... "persoane"!) sã sugereze perfect tabãra inamicã. Îl revedem pe Pleºiþã, cu grobianismul sãu de derbedeu degenerat, grozãvindu-se cã nu regretã decât faptul cã n-a pus la cale vreo misiune care sã extermine "aºa, mai angro, hãhãhã!" redacþia Europa Liberã - câtã vreme Merce, aparent mai subþire, zâmbeºte cinic ºi înºirã platitudini, inclusiv desconsiderarea sarcasticã a redactorilor, la modul "era uºor sã facã pe vitejii, când ei erau acolo, ºi noi aici" (e clar cã n-a auzit niciodatã de obiceiul lui Napoleon de a-ºi omagia adversarii - sau, poate, i-a intrat pe-o ureche ºi s-a pierdut în vidul dintre amândouã). De altfel, în jurul acestui personaj este construit ºi tulburãtorul final al filmului: dupã ce ani de zile a condus grupa "Eterul" din Securitate, acþionând efectiv împotriva intereselor þãrii (unul dintre meritele "Rãzboiului pe calea undelor" fiind ºi acela cã demonteazã simplu ºi clar mitul "securiºtilor buni" ºi aiureala diverselor pretexte de "legitimitate" a ocupaþiei comuniste), Merce a fost rãsplãtit cu mandatul de parlamentar P.R.M. Ultima secvenþã îl însoþeºte pe holurile kitschoase ale mãgãoaiei din Dealul Spirii, printre tovãrãºei plini de importanþã, debitând formule propagandistice de lemn - pânã când îl vedem arzând gazul de pomanã într-un fotoliu, în plenul camerelor reunite. Fãrã comentarii, lãsând doar imaginile sã vorbeascã, Alecu Solomon subliniazã nemilos aceastã componentã esenþialã din evoluþia istoricã a României în ultimele douã decenii, punându-ne serios pe gânduri.
O secvenþã cu totul rarã o constituie interviul telefonic (autoritãþile franceze n-au autorizat o vizitã) luat lui Carlos "ªacalul", ºi inserat în film pe fondul zidurilor închisorii de maximã securitate Clairvaux filmatã din mers. Se remarcã amintirile duioase ale acestui exterminator idealist apropo de Ceauºescu ("un om cinstit, un mare patriot, care-ºi iubea mult þara ºi-i voia numai binele - pãcat cã nevastã-sa îl cam influenþa în rãu"), întregind încã o datã, dintr-o altã perspectivã, portretul taberei inamice: bruta Pleºiþã, cinicul Merce, licheaua Zamfirescu ºi idealistul Ilici Ramirez Sanchez.
Acestei expresive galerii umane, cu bunii ºi rãii abordaþi la fel de obiectiv ºi unii ºi alþii, i se adaugã personaje conexe de o mare însemnãtate ca Doina Cornea ºi, alãturi de ea, Ana Hompot (tulburãtoare ºi plinã de semnificaþii secvenþa cu clasa de elevi orbi, filmatã cum rareori am mai vãzut, cu acele prim-planuri ale paradoxalelor lor expresii dincolo de care se ascund tainele unei umanitãþi aparte); sau Vasile Paraschiv, cu tentativa sa de a constitui un sindicat liber; Richard Cummings, ºeful american al securitãþii redacþiei, ºi Detlev Mehlis, procurorul german care a anchetat actele teroriste comise asupra acesteia.
Aºa cum ne-a obiºnuit din filmele sale anterioare, Alecu Solomon filmeazã aceste materiale umane ºi documentare într-un stil mereu inventiv ºi creator; în tot filmul, nu existã un prim-plan stas, un frontal standard, un profil gratuit, un singur cadru convenþional sau ostentativ - nici repetãri, autopastiºãri, oboseli ori comoditãþi ale imaginaþiei. Întotdeauna se gãseºte o lampã aprinsã în planul secund, un obiect în amorsã, o nouã relaþie dintre om ºi decor, un travelling lent prin faþa subiectului filmat - acesta din urmã fiind unul dintre procedeele cele mai caracteristice pentru autor, care-l ivesteºte mereu cu noi valenþe expresive: aici, de pildã, se remarcã funcþia travellingului de a dezvãlui compartimentarea acelei relaþii complexe dintre radio, public ºi opresori, prin procedeul celor trei decoruri tip, juxtapuse, mobilate cu actori ºi obiecte încremenite în tablouri vivante, ºi parcurse lateral de camerã. Printre invenþiile regisorale ale autorului se mai remarcã ºi piedestalul rotativ pe care apar diversele fetiºuri ale epocii: paºaportul, tacâmurile de pui ºi adidaºii de porc.
E de la sine înþeles, din tonul de pânã acum, cã obiectivul lui Andrei Buticã urmãreºte toate aceste subiecte cu o remarcabilã senzualitate a imaginii, conferindu-le o materialitate palpabilã suprapusã perfect peste profunzimile semnificaþiilor. În cadrele de studio, eclerajul contureazã crud, precis, tãios, câtã vreme în spaþiile reale (domicilii, birouri, exterioare, etc.) e speculatã poeticitatea pastelatã a condiþiilor naturale de luminã ºi culoare, de la abajururile dintr-o bibliotecã pânã la naturaleþea unei terase în aer liber sau faraonismul doldora de aurãrii din palatul parlamentului. Simþul ritmic unitar ºi cursiv al lui Cãtãlin F. Cristuþiu combinã toate aceste imagini într-un montaj care are marele merit (destul de rar întâlnit!) de a rãmâne virtualmente neobservat, semn cã serveºte perfect ansamblul filmului, iar la nivel sonor - compartiment cu atât mai esenþial pentru un film despre radio - sunetele înregistrate de Cristian Tarnoveþchi ºi finalizate prin mixajul lui Yann Wirthor ºi post-producþia lui Titi Fleancu compun un soundtrack complex ºi expresiv în care regãsim starea auditivã a epocii, inclusiv acele notorii imperfecþiuni de recepþie care fãceau exasperarea ºi vraja serilor cu Europa Liberã - personal, m-am simþit cel mai tulburat de restituirea unui fragment din zilele revoluþiei de la Timiºoara, cu þipetele demonstranþilor ºi rafalele de mitralierã, constituind ºi punctul culminant în dramatismul sonor al filmului.
Alecu Solomon calificã "Rãzboi pe calea undelor" (sã reþinem ºi titlul internaþional: "Cold Waves", trimitere la "cold war", semnificativ ºi abil calambur, de neechivalat în varianta româneascã), un "film necesar" - dar este modest: filmul e mai mult decât necesar, el devine imperativ, prin contribuþiile metadocumentare pe care le aduce. Necesitatea ºi caracterul sãu istoric se suprapun peste restituirea, pentru contemporaneitate ºi posteritat, a acestei componente fundamentale din viaþa noastrã spiritualã în anii de temniþã generalizatã a comunismului. Dar dincolo de asta, filmul ne face sã înþelegem mult mai bine fundamentele supravieþirii umane pe care a asigurat-o "Europa liberã" - ºi, mai cu seamã, camusianul avertisment din final, cu Merce în parlament, ca un memento al ºobolanilor pe care ciuma ºi-i trimite sã moarã într-o cetate fericitã, spre învãþãtura oamenilor. "Rãzboi pe calea undelor" este una dintre lecþiile acestei învãþãturi.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 noiembrie, 2007
Bucureºti, România

[gionloc]

...si varianta lungä (dinainte s-o tai/piaptän/perii...)

filmul delimiteaza clar un interval despre care vorbeste, dela cutremurul din 77 (cind autoritatile au evitat sa ofere informatii exacte, ceausescu era plecat intr-o vizita afara, fara el nu se putea lua o asemenea decizie, Europa Libera fiind singurul mijloc prin care au venit in tara informatiile despre amploarea seismului si despre victime) pina la incheierea activitatii la radio in Germania (95). mie si asa, pentru alegerea asta doar, mi s-a parut ca e suficient de stufos. daca se introcea si la inceputuri...

filmul are vreo patru linii pe care inainteaza, ele sint inter-dependente in poveste - institutia Europa Libera si rolul sau, apoi relatia E.L. cu Securitatea, societatea romaneaca in epoca ceausista plus societatea actuala crescuta pe bazele lumii de atunci. pina se limpezesc cele patru albii filmul e cam incilcit. si ia cam o ora sa le structureze clar, sau sa isi inchege forma (pina atunci am avut impresia ca e destul de important sa stii ceva despre ce a fost si ce a insemnat E.L., altfel e greu de urmarit povestea!). plus metaforele cu ascultatorii orbi, interesante, insa poezie si documentar... pentru mine era suficienta poezia lui Morrison (pe care nu ai mentionat-o ).

fara doar si poate, e un film necesar. iar demonizarea securitatii este un act just! Imi imaginez ca pe declaratiile lui Plesita (merci Coshava de atentionare!) dela OTV sigur s-au gasit telespectatori care sa fi ris... care sa ii fi dat dreptate (in dorinta lui de a fi omorit si mai mult lucratori ai E.L.), care s-au desfatat in grotescul istorisilor sale apreciindu-l pentru sinceritate, viziune :sick: ...

pe de alta parte, filmul reuseste sa fie (destul de) moderat in prezentarea angajatilor E.L, ceea ce Hurezeanu sau Ratesh, prezenti la Astra, nu prea au putut infatisa - moderatie, adica. erau doua blocuri politice in conflict, postul fusese creat de catre americani (guvern, cia), iar angajatii lui erau parte a unei misiuni... care implica, in statutul careia scria (implicit) ca exista pericolul mortii... adica, no, nu aveau in fata niste inocenti, ei sapau la bazele unui regim criminal. spun asta fiindca dupa proiectie, la conferinta de presa dela Astra, Emil Hurezeanu a avut o iesire deplasata legata de intrebarea unui tinar... spusese ceva legat de felul in care securitatea e prezentata in film... ca si cind, la o adica, anumite intrebari NU ar putea fi legitime in discutarea unui proiect, Hurezeanu a rabufnit: ca nu isi da seama ce inseamna sa traiesti sub amenintarea mortii, ca e incredibil cum pot fi unii inconstienti legat de Raul care a dominat atunci... de parca dumnealui nu facea de bunavoie o munca - o meserie, pina la urma, de jurnalist, care in atare perioada implica anumite riscuri... dar oferea si o pozitie privilegiata din punct de vedere al satisfactiei profesionale... si oricum, eu as fi fost mai mult decit incintat ca as fi fost portretizat de Morrison. sa fii numit un Rider on the Storm, deja e vorba de un MIT

[Coshava]

De curiozitate : prezinta ( la modul obiectiv ) si dezinformarile lansate de "Europa Libera" in perioada 16-21 decembrie 1989 ? :?
Balareala cu Iliescu care ar fi studiat cu Gorbaciov impreuna si vaaaiii - ce mai perestroikist destonic ar fi el ?

Partea proasta e ca pe mine unul Hurezeanu ma indispune la ora actuala cam in aceeasi masura ca si Plesita ( si nu Burtica, dupa cum a spus cineva gresit anterior ) - si de-aia presimt ca filmul o sa ma lase in buna masura rece la opozitia dintre cei doi. Poate sa ma considere cineva dereglat ... dar asta e ... :oops:

[SMERITUL]

am mai citit despre acest documentar si sint nerabdator cind va aparea si pe net.Parintii mei ascultau mult acest post de radio,mai ales ,,actualitatea romaneasca" si sint curios sa vad sediul postului de radio.

[Pitbull]

In 29 noiembrie are premiera pe ecrane.

[gionloc]

ieri a fost o proiectie speciala a Marelui Jaf Comunist la Cluj. imi pare rau ca nu am avut ocazia sa il vad inainte de Cold Waves, as fi putut incadra mai bine situarea comerciala a lui Solomon.

MJC mi-a placut mai mult decit CW. mult mai degajat, ironic, construit in note de thriller hitchcockian... poate ca diferenta fara de CW o da virsta povestii. ea poarta toate insemnele grotescului stalinistilor ani 50, insa in ton e vizibila departarea de acea perioada. prin asta e si mai percutant, insa. tot in note comerciale ambalat, insa unele placute, care tin de gen, de constructia filmica, nu de implicarea autorului intr-una dintre cauzele prezente in film. la cold waves pe mine m-au deranjat aceste note comerciale, caci nu fac decit sa eroizeze actorii (oricum) pozitivi de pe ecran. or nu era cazul sa adauge Solomon un surplus mitizant in poveste.
MJC mi-a crescut si stima fata de Reconstituirea lui Pintilie

[Carmine Galante]

MJC mi-a crescut si stima fata de Reconstituirea lui Pintilie

Cum?

[Alex Leo Serban]

cine nu intelege nu merita sa inteleaga

[x_sunny]

stie cineva de unde pot cumpara acest film in bucuresti?

[Asteptat]

nu shtie nimeni dak alexandru solomon va face o intelegere cu un ziar pta publica un dvd cu filmulraboi pe calea undelorsau altele(ex marele jaf comunist)?

[Pitbull]

Filmul despre Radio Europa Liberã, regizat de Alexandru Solomon, va fi difuzat timp de trei sãptãmâni la rând de postul naþional de televiziune, într-o variantã mai bogatã decât cea difuzatã în cinematografe, de trei episoade a câte 52 de minute.

În prima parte a "rãzboiului", ce va fi difuzatã joi, 6 martie 2008, la ora 20,45, se vorbeºte despre perioada aflatã sub semnul cutremurului de la 4 martie 1977, pânã la atacul contra Monicãi Lovinescu.

Faþã de versiunea de cinema, în cea de TV apar încã doi foºti redactori ai secþiei româneºti a Radio Europa Liberã, Mircea Carp ºi Gelu Ionescu, alãturi de Ralph Walter, vicepreºedinte american al Radioului. De asemenea în acest episod, sunt descrise peripeþiile lui Vasile Paraschiv în spitalele psihiatrice româneºti.

Dupã ce a fost difuzat timp de 11 sãptãmâni în cinematografele româneºti, filmul continuã sã circule în festivalurile internaþionale: dupã IDFA (Amsterdam), DOK (Leipzig), Alpe Adria (Trieste), Goteborg IFF, urmeazã Londra ºi Nyon, Elveþia.


"Cold Waves"/"Rãzboi pe calea undelor". În anii '70-'80, Europa Liberã reprezenta confidentul a milioane de români ºi supapa de evacuare a nemulþumirilor lor, fiind, pentru oamenii regimului, un duºman care trebuia redus la tãcere. Filmul reconstituie o neasemuitã poveste de dragoste ºi urã, þesutã în jurul a ceva ce nu se poate vedea, atinge sau cântãri: undele radio. Rolul cel mai important îl joacã aceste unde ºi dubla lor semnificaþie: un rãzboi între undele radiofonice ºi radiaþiile mortale. Toate personajele acestei poveºti se confruntã din nou în documentarul lui Alexandru Solomon: cei de la radio, fostele voci fãrã chip; ascultãtorii, prietenii lor din þarã; securiºtii, ascultãtorii tuturor; teroriºti internaþionali; disidenþi ºi secretari de partid - români, germani, americani, francezi ºi de alte naþionalitãþi.

Documentarul este o coproducþie România-Germania-Luxemburg, între Hi Film, Geppert Productions ºi Paul Thiltges Distributions, în asociere cu TVR, YLE Finlanda, cu sprijinul CNC ºi al Jan Vrijman Fund.

[Dragomara]

Aha, super, sã mã uit ºi eu, l-am tot cãutat pe Net ºi nimic!

[mafalda]

Documentarul asta m-a emotionat pana la lacrimi.
Alexandru Solomon e un regizor de care as dori sa aud numai de bine!

[nume]

Pitbulle, tot asa de mult scrii? Filmul e tare, l-am vazut de curand pe A3 din greseala, o sa revin.

[Pitbull]

Nope, nu mai scriu asa de mult.
M-am mai recalibrat, mai ales în articolele pentru revistä, care trebuie sä se înscrie într-un fomat mult mai riguros. Si am devenit mai zgârcit si cu selectarea filmelor la care mä duc (ieri a fost "Disaster Movie" - mammäää ce-am mai stat acasä si-am soiliiit!), si cu a celor pe care le analizez în scris - stau mai prost si cu timpul, de altfel...
Deci, scriu mai putin (în cronici; în alte domenii, mai mult).
Te-astept cu Räzbelu'...

[nume]

Care Razbel?

[Proletar]

Care Razbel?

pe calea undelor.

[Pitbull]

Intrucât Alecu va da pe-aici zilele astea, ca sä räspundä la problemele abordate în topicul "Marele jaf comunist", le ridic si pe celelalte la fileu - profitati si abordati-l cu orice întrebäri sau comentarii.

[illotempore2002]

Inseamna ca tre sa ma prepar....am vazut doar prima parte din Coldwaves, am si eu o intrebare, voi ce versiune de Coldwaves ati vazut, ca ce am eu are vreo 4 ore si ceva, e in 3 parti....ce am eu o fi Director's cut? Ce s-a vazut pe marile ecrane a fost varianta scurtata, pt cinematografe, nu?