Ce te Enerveaza Ingrozitor?

Nu cred ca ne-ar placea asa mult ca un software sa creeze filme artistice mai bune decat orice regizor uman. Si sa nu spunem ca asta nu se poate, pentru ca la fel se zicea si despre multe alte lucruri pe care le-a realizat deja calculatorul. Si apoi oamenii sa priveasca filmele facute automat de o masina care nu simte nimic... Pentru ca pana la urma audientei putin i-ar pasa cine a facut filmul, atata timp cat e bun.

Go-ul nu e un joc obisnuit, e o arta martiala veche de 3000 de ani, cu o traditie si o istorie foarte bogata. Yasunari Kawabata, laureat al premiului Nobel pentru literatura, a scris o carte brodata in jurul unei partide de Go, carte pe care v-o recomand chiar daca nu va intereseaza jocul: http://violetamarinescu.blogspot.ro/...rul-de-go.html Tristetea mea se refera la modul in care arta si traditia, pana la urma sentimentele oamenilor, ajung sa se piarda intr-o lume unde tehnologia tinde sa le ia locul. Si da, desigur ca sunt si multe avantaje in tehnologie, dar mai putin atunci cand intervine in arta.

S-a ajuns la 0-3, deci calculatorul a castigat deja disputa desi mai sunt doua partide de jucat: http://www.theguardian.com/technolog...cutive-go-game Uitati-va la declaratia lui Lee Sedol la conferinta de presa de dupa partida: durerea se simte palpabil, isi cere scuze desi n-are avea de ce. Si nu vorbim defel de un om slab sau emotiv, dimpotriva e cunoscut ca avand un psihic foarte puternic. Ca jucator de Go, care si-a dedicat o parte semnificativa din viata acestei arte, nu am cum sa nu-i impartasesc tristetea, desigur nu la acelasi nivel...

[sigalia]

Go-ul nu e un joc obisnuit, e o arta martiala veche de 3000 de ani, cu o traditie si o istorie foarte bogata.

Chiar aici se afla raspunsul la ceea ce te nelinisteste: supravietuirea jocului de Go 3000 de ani dovedeste tocmai ca nici traditia, si nici sentimentele, nu se pierd prin schimbarea formelor conjuncturale de manifestare.Si tristetea lui Lee Sedol spune acelasi lucru.
Fiecare noua descoperire epocala a schimbat pentru totdeauna fata lumii si felul in care traim.
Insa nu a putut atinge cu nimic natura si conditia umana.
Arta, trairile noastre,inspiratia, sunt o reflexie a lor, vin din abisurile constiintei si tin de misterul Creatiei ; de insusi sensul ei.
De aceea,nu avem pentru ce a ne teme.

https://www.thereadingroom.com/artic...t-stories/1313

[rvn]

Fiecare noua descoperire epocala a schimbat pentru totdeauna fata lumii si felul in care traim.
Insa nu a putut atinge cu nimic natura si conditia umana.

oh, eu cred contrariul. oamenii au ramas cu instinctele primare nealterate, in schimb, conditia s-a transformat enorm. pana si inspiratia, emotiile, sentimentele, arta, in general, poarta izul digitalizarii. pe mine ma enerveaza ingrozitor dependenta de calculator, de softuri, fiindca atunci cand nu functioneaza realizez ca viata noastra aproape ca se reduce la "viata lor". intr-un cuvant, ne pierdem farmecul, la fel si creatiile noastre originale, fiindca am lasat pe "mana"calculatorului, aproape tot ce era in "mana noastra".

[sigalia]

Ceea ce spui tu aici,cu dependenta de calculator si de softuri,eu incadrez tocmai la “felul de a trai”.
Prin conditie umana inteleg acele experiente si trairi fundamentale intr-o existenta,in orice existenta,indiferent de epoca: iubirea,credinta,nevoile emotionale,confruntarea cu boala,cu pierderea,cu singuratatea si cu moartea.
Cand trebuie sa-ti tai un picior ca sa traiesti,nu prea mai conteaza cum merge softul.Si simti cam acelasi lucru pe care l-a simtit si unul acum 300 de ani aflat intr-o situatie similara.

Pe mine nu ma enerveaza deloc dependenta de tehnologie, n-am nici o nostalgie dupa creatiile originale pentru ca pot oricand sa ma intorc la ele si cred ca farmecul vietii este intact,daca noi stim sa o traim cu adevarat.
Cred ca nimic nu se pierde,totul se transforma,la scara universala,precum si in bietele noastre vietisoare.

[rvn]

Ceea ce spui tu aici,cu dependenta de calculator si de softuri,eu incadrez tocmai la “felul de a trai”.
Prin conditie umana inteleg acele experiente si trairi fundamentale intr-o existenta,in orice existenta,indiferent de epoca: iubirea,credinta,nevoile emotionale,confruntarea cu boala,cu pierderea,cu singuratatea si cu moartea.
Cand trebuie sa-ti tai un picior ca sa traiesti,nu prea mai conteaza cum merge softul.Si simti cam acelasi lucru pe care l-a simtit si unul acum 300 de ani aflat intr-o situatie similara.

acele experiente si trairi fundamentale s-au transformat, poate nu in profunzime, dar oamenii au gasit infinit de multe forme de cosmetizare a lor, iar calculatorul, i-a ajutat, desigur. evolutia tehnologiei presupune si un grad ridicat de educatie, este adevarat, dar cred ca educatia asta inseamna mai mult abilitate pentru folosirea ei, decat o educare in stil clasic a spiritului. asumarea desuetitudinii, inseamna cumva, recunoasterea anacronismului, dar simt ca, cu cat suntem mai avizi de tehnologie, cu atat acea conditie umana la care tu te refereai, se transforma, fiindca, in mod ironic, este parerea mea si mi-o asum, cu cat ne folosim mai mult de tehnologie, cu atat de mult ne imbecilizam.

[White1]

Just my two cents: Nu e nimic imuabil sau inefabil (sau alte cuvinte frumoase) care sa caracterizeze "natura si conditia umana". Suntem doar o alta veriga intermediara (sau, poate, un drum inchis) intre diferitele specii de primate care au existat, exista si vor exista pentru o "scurta" perioada de timp on our "pale blue dot". Putem, daca asta ne face sa ne simtim mai bine sa alegem anumite limite temporale si sa spunem ca exact intre ele am trait noi, "adevaratii" oameni dar e la fel de arbitrar ca majoritatea sistemelor/categoriilor/unitatilor de masura pe care le-am inventat.
Iar ingrijorarea lui Twinsen cu privire la tehnologia care submineaza experientele autentice umane imi aduce aminte de teama unora de a se lasa fotografiati convinsi fiind ca in fotografie ramane captiv o parte din suflet (sigur nu e cea mai inspirata comparatie, dar chiar nu e gandita ca o jignire).
Eu nu inteleg care ar fi exact problema in faptul ca s-ar putea ca "un software sa ajunga sa creeze filme mai bune decat un regizor uman". Faptul ca sunt create de un software sau ca sunt mai bune? Pentru ca in primul caz meritul e, in ultima instanta. tot al oamenilor care au creat software-ul iar in al doilea...well, ar fi putin arogant din partea noastra sa presupunem ca daca momentan detinem monopolul in productia de Arta si Cultura, lucrurile ar trebui sa ramana mereu asa.

Chiar aici se afla raspunsul la ceea ce te nelinisteste: supravietuirea jocului de Go 3000 de ani dovedeste tocmai ca nici traditia, si nici sentimentele, nu se pierd prin schimbarea formelor conjuncturale de manifestare.

Din pacate se cam pierd. De exemplu, pana nu demult, jucatorii care voiau sa devina profesionisti isi cautau un maestru si invatau de la el, deseori parasind familia si locuind in casa lui, impreuna cu alti studenti. E o experienta umana fundamental diferita de a merge acasa si de a porni un calculator care sa-ti zica ce mutari sunt bune si care sunt rele.

Iar ingrijorarea lui Twinsen cu privire la tehnologia care submineaza experientele autentice umane imi aduce aminte de teama unora de a se lasa fotografiati convinsi fiind ca in fotografie ramane captiv o parte din suflet.

Astazi am mers la masa impreuna cu mai multi colegi de la servici. O buna parte dintre ei isi foloseau smartphonurile intensiv, ignorand pe perioade mai lungi sau mai scurte conversatia din jur. Mie mi se pare un exemplu simplu si clar a modului in care tehnologia altereaza legaturile normale intre oameni.

Eu nu inteleg care ar fi exact problema in faptul ca s-ar putea ca "un software sa ajunga sa creeze filme mai bune decat un regizor uman". Faptul ca sunt create de un software sau ca sunt mai bune?

Problema e ca sunt doar o aparenta. E aceeasi diferenta intre a filma o floare reala si a folosi efecte speciale pentru a crea o floare foarte atragatoare care pare reala. Floarea reala e produsul a milioane de ani de evolutie, are o alcatuire interna extrem de detaliata si complexa, are miros, se dezvolta si moare. Dar cea simulata atrage atentia audientei mai mult decat cea reala, doar pentru ca arata mai bine. Si tot privind la florile simulate, n-o sa ne mai pese de cele reale, iar cand (si daca) ne vom trezi vreodata, o sa descoperim ca poluarea generata de tehnologie le-a redus sau distrus complet.

Just my two cents: Nu e nimic imuabil sau inefabil (sau alte cuvinte frumoase) care sa caracterizeze "natura si conditia umana".

Sincer, mi se pare trist si un pic jenant pentru tine ca vezi lucrurile astfel. Paradoxal e un mod de gandire care isi trage radacinile atat din "realismul stiintific" de pe vremea comunismului cat si din orbirea sufleteasca caracteristica generatiei noi care a crescut cu calculatorul si tableta in fata. E o interpretare superficiala si gresita a darwinismului, care spune printre altele ca structura organismelor se transforma *lent*, dar nu spune defel ca totul se schimba si nici nu are pretentia de a explica ce e omul sau viata in general. A spune ca nu e nimic inefabil in natura si conditia umana e o declaratie pur si simplu stupida si imi pare rau daca o sa te simti jignit. E ca si cand te-ai uita la un ocean si ai zice ca nu e decat "niste apa".

[White1]

Stai linistit, ma "jignesc" destul de greu si in general sunt destul de dispus sa admit cand gresesc sau spun ceva stupid (which is most of the time, i can assure you). Oricum, sistemul asta de a imparti mesajul pe citate si de a raspunde la fiecare in parte ma depaseste asa ca o sa raspund pe rand fara sa mai citez la randul meu portiunile respective de mesaj.
1) Spui ca ti se pare un exemplu clar de cum tehnologia altereaza legaturile normale dintre oameni. Din punctul meu de vedere nu exista legaturi normale intre oameni. Exista doar anumite conventii care sunt valabile in anumite perioade de timp sau intre anumite categorii sociale. Ceea ce tu presupui ca e normal s-ar putea sa nu mai fie valabil peste cativa zeci de ani (cand poate ca oamenii nu o sa mai aiba deloc contact social direct, fizic- ceea ce nu ar constitui neaparat o abatare de la normalitate- pentru ca nu exista un standard universal si atemporal la care sa ne raportam, ci doar un alt fel de normalitate impusa de un set particular de conditii).
2) Aici mi se pare evident ca problema nu e simularea realitatii ci doar modul in care publicul accepta ce ii se serveste. Asta e problema publicului, traim in era informatiei si e destul de greu sa mai gasesti scuze pentru faptul de a fi ignorant sau a te multumi cu aparente. Pana la urma e doar o chestiune de alegere si responsabilitatea ii revine fiecarei persoane in parte.
3) Inteleg cum ce am spus poate suna radical si prostesc dar asta e mai mult din cauza exprimarii mele defectuoase si a interpretarii tale gresite(din cauza exprimarii mele defectuoase) . Sa stii ca atitudinea mea fata de omenire (inclusiv fata de propria mea persoana) e ambivalenta si sunt deopotriva fascinat si scarbit de toata afacerea asta. Ideea principala era faptul ca nu cred ca ar trebui sa tragem prea pripit concluzia ca suntem unici si speciali si inimitabili din mai multe motive (nu stim cum o sa se schimbe lucrurile in urmatoarele milioane de ani, nu stim ce exista in spatiul extraterestru etc.) si ca un pic de modestie nu ar strica, in opozitie cu aroganta stupida de care am dat dovada in utlimii trei mii de ani, sa zicem. E posibil sa fim cu adevarat unici si inimitabili si tot ce are mai complex universul de oferit dar cred ca ar fi intelept sa ne abtinem de la asemenea concluzii deocamdata.
(cred ca inca nu sunt destul de pregatit ca sa am o discutie serioasa pe tema darwinismului dar din ce ai scris tu nici tu nu prea esti asa ca putem sa amanam discutia asta pe mai tarziu, sau sa o avem acum, dupa cum doresti).

[sigalia]

Din pacate se cam pierd. De exemplu, pana nu demult, jucatorii care voiau sa devina profesionisti isi cautau un maestru si invatau de la el, deseori parasind familia si locuind in casa lui, impreuna cu alti studenti. E o experienta umana fundamental diferita de a merge acasa si de a porni un calculator care sa-ti zica ce mutari sunt bune si care sunt rele.

Bine, se pierd.Dar e in natura vietii sa fie asa.
Gandeste-te putin la Go.Jocul e un schimb permanent, uneori conditia castigului e tocmai sacrificiul.Ca sa invingi trebuie sa stii sa renunti.
Asa e si-n viata, si e nu doar corect,ci si in propriul interes, sa privim lucrurile in ansamblu.Poate schimburile nu sunt intotdeauna usor de acceptat,si e posibil sa traim cu sentimentul ca ceea ce am pierdut este mai pretios decat ce ofera prezentul, sau imposibil de compensat prin nou , dar eu cred ca cheia echilibrului este intotdeauna in noi.

Apropo de ce poti pati din cauza tehnologiei : plimbandu-ma odata prin AppStore, la un moment dat nu stiu ce impuls am avut, ca mi-am infipt ghiara intr-o aplicatie free de Go de acolo.Si uitandu-ma la o partida,fara sa stiu nici macar regulile de baza prea limpede,am avut asa, intuitia frumusetii a ceea ce se petrece pe tabla.
Si fara sa studiez absolut deloc,doar jucand pentru delectare cu tot felul de roboti si de useri,pe alocuri chiar instinctual, dar relaxat, si repet,de placere,am ajuns cred pe la 23- 22 Kyu.
Nu ca asta ar fi vreo performanta, sau cine stie ce isprava, voiam doar sa spun ca dragele noastre ecrane sunt in stare si sa ne deschida ochii spre bogatia lumii, nu doar sa ne izoleze de ea.Decizia e tot la noi.

[rvn]

Alarmant! 1.000 de copii dependenți de calculator, internați la Socola . Poveștile lui Creangă îi ajută să uite de tehnologie


Medicii de la Institutul de Psihiatrie Socola, din Iași, atrag atenția că numărul copiilor dependenți de tehnologie a crescut alarmant. Numai anul trecut, din cei 7.000 de minori internați, aproximativ 1.000 au primit acest diagnostic. Fenomenul a căpătat asemenea amploare, încât medicii se gândesc să înființeze un centru special pentru acești copii.

Medicii au povestit că părinții au fost cei care au sesizat problemele copiilor și au cerut sprijinul pentru a-i ajuta să depășească dependenţa de computer, de tabletă sau de smartphone. Prof. dr. Roxana Chiriţă, directorul medical al Institutului de Psihiatrie „Socola“ a explicat că ideea unui Centru de Cercetare pentru copiii şi adolescenţii afectaţi de dependenţa de tehnologie a venit ca un răspuns la cererile părinţilor.

Medicii au explicat că numai anul trecut, din cei 7.000 de copii care s-au prezentat anul trecut la Institutul de Psihiatrie ”Socola“, 40% prezentau tulburări comportamentale, iar aproximativ 15% erau dependenţi de tehnologie. Adică, aproximativ 1.000 de copii erau dependenţi de tabletă sau smartphone sau aproape 3 copii în fiecare zi, iar numărul este în creștere.
Calculatorul trebuie să fie utilizat maximum o oră pe zi

”Un copil de patru-cinci ani nu ar trebui să ştie de calculator, ci de cărţi. Calculatorul trebuie să fie utilizat o oră cel mult, dar numai pentru jocuri de dezvoltare a perspicacităţii sau a imaginaţiei. Atât jocurile, cât şi navigarea pe Internet provoacă dependenţă“, a declarat pentru Ziarul de Iași prof. dr. Roxana Chiriţă.

Iar dacă pentru tinerii cu probleme se recomandă o terapie care durează chiar şi câteva luni, în unele cazuri fiind nevoie şi de tratament medicamentos, pentru copiii mai mici se aplică terapia cu povești.

”Poveştile lui Ion Creangă au un efect foarte bun asupra copiilor. Meta?*forele îl fac pe micuţ să se identifice cu eroul principal pozitiv şi să adopte strategia acestuia de rezolvare a problemelor. În străinătate este de mult timp înfiinţat acest sistem de rezolvare a dependenţei. La noi acum este foarte grav, dependenţa poate duce şi la tulburări de natură neurologică. Copiii creează o bulă de tip autist în care devin puternici, invulnerabili şi cred că pot controla situaţia“, e de părere Mihaela Ghircoiaş, psiholog pediatru la Spitalul de Copii ”Sfânta Maria“ din Iaşi.

În plus, medicii îi sfătuiesc pe părinți să încerce să evite astfel de situații inclusiv prin a nu cumpăra tablete sau telefoane copiilor. În plus, micuții ar trebui încurajați să se joace în aer liber, să își petreacă vacanțe la bunici sau să aibă grijă de un animăluț.

[anaemona]

Nu stiu daca am scris, sau doar m-am ingrozit in sinea mea, cum mi se lauda coafeza mea acum aprox jumate de an, ca nepoata ei care n-avea nici 3 ani ii lua telefonul lui maica-sa si umbla la el, de a trebuit sa-i cumpere si ei tableta, sau n-am idee ce i-a cumparat exact. Bunica se lauda ce desteapta e nepoata, asa ca sperantele cu vacantele la bunici sint desarte. Bunicii din ziua de azi traiesc in orase, unii, mai putini e adevarat, n-au avut nici ei bunici la tara, sa mearga la ei in copilarie, oricum, cei mai multi probabil ca inca au serviciu full-time, deci nu prea au timp de nepoti decit in we.

Am citit putin la repezeala ce s-a discutat mai sus, poate o sa revin sa recitesc. Din toata povestea si tristetea lui Twinsen, cu care sint de acord, cred ca pierderea cea mai mare pe care am suferit-o, ca oameni, in ultimii zeci de ani e lipsa apartenentei la o comunitate. In felul a ceea ce scria T de mastru si discipoli, chiar lipsa unei familii numeroase, cu multi veri si bunici si matusi cu care sa te intilnesti macar de 2 ori pe an si o comunitate adevarata, nu spoita, acolo unde traiesti. Eu tin minte ca in copilarie, pina la 18-20 de ani, chiar mai incolo, ma plimbam in vizite pe la toate vecinele lui mama, fara sa-mi fac appointment, fara sa aiba neaparat copii de aceeasi virsta cu mine; veneam citeodata de la scoala si pina sa ajung la ultimul etaj, unde stateam, ma opream ori la parter, ori in alta parte, unde stiam ca e cineva acasa, schimbam citeva vorbe, mincam o prajitura sau o dulceata sau beam un suc si abia pe urma ajungeam acasa. Nu mai spun, de mame sau bunici sau ce erau, faceau o prajitura si imparteau la 2-3 vecine. Poate mai exista inca locuri din astea sau unora dintre voi li se par SF, pentru ca niciodata nu au avut parte de asemenea comunitate. Din punctul meu de vedere, asa ceva nu se poate inlocui cu nicio comunitate virtuala si bineinteles ca ne putem transforma si accepta ceea ce ne ofera societatea fara sa plingem dupa vremuri apuse, dar, asa cum am inceput, eu cred ca e o pierdere pentru noi, ca oameni.

[bremen1980]

Nu stiu daca am scris, sau doar m-am ingrozit in sinea mea, cum mi se lauda coafeza mea acum aprox jumate de an, ca nepoata ei care n-avea nici 3 ani ii lua telefonul lui maica-sa si umbla la el, de a trebuit sa-i cumpere si ei tableta, sau n-am idee ce i-a cumparat exact. Bunica se lauda ce desteapta e nepoata, asa ca sperantele cu vacantele la bunici sint desarte. Bunicii din ziua de azi traiesc in orase, unii, mai putini e adevarat, n-au avut nici ei bunici la tara, sa mearga la ei in copilarie, oricum, cei mai multi probabil ca inca au serviciu full-time, deci nu prea au timp de nepoti decit in we.

Am citit putin la repezeala ce s-a discutat mai sus, poate o sa revin sa recitesc. Din toata povestea si tristetea lui Twinsen, cu care sint de acord, cred ca pierderea cea mai mare pe care am suferit-o, ca oameni, in ultimii zeci de ani e lipsa apartenentei la o comunitate. In felul a ceea ce scria T de mastru si discipoli, chiar lipsa unei familii numeroase, cu multi veri si bunici si matusi cu care sa te intilnesti macar de 2 ori pe an si o comunitate adevarata, nu spoita, acolo unde traiesti. Eu tin minte ca in copilarie, pina la 18-20 de ani, chiar mai incolo, ma plimbam in vizite pe la toate vecinele lui mama, fara sa-mi fac appointment, fara sa aiba neaparat copii de aceeasi virsta cu mine; veneam citeodata de la scoala si pina sa ajung la ultimul etaj, unde stateam, ma opream ori la parter, ori in alta parte, unde stiam ca e cineva acasa, schimbam citeva vorbe, mincam o prajitura sau o dulceata sau beam un suc si abia pe urma ajungeam acasa. Nu mai spun, de mame sau bunici sau ce erau, faceau o prajitura si imparteau la 2-3 vecine. Poate mai exista inca locuri din astea sau unora dintre voi li se par SF, pentru ca niciodata nu au avut parte de asemenea comunitate. Din punctul meu de vedere, asa ceva nu se poate inlocui cu nicio comunitate virtuala si bineinteles ca ne putem transforma si accepta ceea ce ne ofera societatea fara sa plingem dupa vremuri apuse, dar, asa cum am inceput, eu cred ca e o pierdere pentru noi, ca oameni.

Am observat in ultimul an un fenomen interesant - foarte multi oameni care nu sunt in ''target'' incep sa posteze pe FB /Twitter/WApp . E normal ca tinerii /copiii sa stea lipiti deretelele astea , dar nu ma asteptam sa-i vad si pe cei de peste 50 ani sa fie asa de prinsi. Vad prin tramvaie /autobuze femei in toata firea ( cu gospodarie , barbat si copii pe mana ) butoneaza si like-uiesc mai ceva pustoaicele de liceu . Deunazi am auzit o asemenea femeie ca se certa cu alta la telefon .Motivul ?? Un din ele postase nu stiu ce mascari pe pagina celeilalte si acum incerca s-o scalde ( n-a postat ea ; era telefonul la altcineva care a postat , s.a.m.d. ) .
Consateni certati de zeci de ani se injura acum vartos pe FB , mamaite care ar trebui sa se ocupe de cele sfinte se dracuiesc sau isi trimit urari pe retelele de socializare .

E clar - nu stiu cum vor arta retelele astea peste 20-30 ani, insa nu cred ca mai avem scapare . O sa avem nasteri pe FB , nunti , divorturi si poate chiar inmormantari .

[iiii]

ma enerveaza terorismul de orice fel.
urata faza de azi din bruxelles .

[rvn]

cred ca totul pleaca de la fanatism.

[rvn]

n-am vazut Parisul, dar in Bruxelles am fost. din perspectiva asta, n-as vedea nicicum in Belgia, un stat islamic. niciodata!

[bremen1980]

C'est la vie ! Terorismul incepe sa devina ceva normal pentru Europa si nu vad cum ar putea fi eliminat . Diminuat , slabit , dar nu eradicat .Bombele vor deveni tot mai puternice , iar fabricarea lor tot mai usoara , de teroristi dispusi sa le foloseasca nu vom duce lipsa.
O sa ne obisnuim treptat si cu faptul asta . O sa fie probabil un nou index in tabelul cu cauzele principale ale mortatalitatii alaturi de boli, accidente rutiere , poluare , sinucideri , s.a.

[Sorin87]

Faptul ca in orasul meu se misca lucrurile doar atunci cand se apropiu alegerile

Ma enerveaza tendinta multor artisti care s-au afirmat intr-o limba care nu e de circulatie internationala sa scoata un produs in engleza ca sa atinga o audienta mai larga. Se lua White de mine recent ca pun melodii cu versuri pe care nu le intelege. Pai cand asculti prima melodie (partial) in engleza de la Babymetal mai e de mirare? Un intrumental foarte ok e distrus de versurile care par luate direct din cele mai cheesy preselectii Eurovision. Iar cel mai enervant e ca o sa aiba si succes. Oh well, I'll stick to this.

[bremen1980]

Ceartă mare la Uniunea Scriitorilor zilele astea între tabără lui Manolescu și ''ceilalti '' ..Mi-am amintit că prin 2000 l-am văzut pe Nicolae Manolescu că și-acumparat ceva de la o patiserie din zonă Universității. Aici e dilema-nu-mi mai amintesc dacă era vorba de un ștrudel sau de o merdenea . Uneori înclin să cred că era ștrudel , alteori merdeneaua se impune în mintea mea . Iată încă un motiv pentru care nu pot duce o viață împăcată .

[iiii]

ma enerveaza grav de tot mizeria din campania electorala care abia ce a inceput. Eu o sa votez cu Nicusor Dan pt primarie. voi?