"Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street"

[Pitbull]

"Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street" - Un musical macabru
Reþeta merge, execuþia sux

Noul eºec al lui Tim Burton - care de la mediocritatea "Planet of the Apes" (2001) parcã n-ar mai fi acelaºi care a fãcut primii doi "Batman"-i, "Edward Scissorhands", "Ed Wood", "Mars Attacks!" sau "Sleepy Hollow", e un musical foarte prost (premiat cu Globul de Aur la aceastã categorie), de o morbiditate destul de reuºitã - rezultat al unei evoluþii adaptatoriceºti în trepte: mai întâi piesa lui Christopher Bond, apoi varianta ei muzicalã, de Stephen Sondheim ºi Hugh Wheeler, ºi în sfârºit forma actualã, bazatã pe un scenariu de John Logan. Ca sã nu ne mai încurcãm cu localizarea în timp a meritelor ºi culpabilitãþilor, le vom discuta strict la nivelul produsului finit.
Aºadar, povestea în sine are o anumitã substanþã: drama unui om nedreptãþit care devine sclavul propriei lui dorinþe de rãzbunare, astfel ajungând sã declanºeze o serie întreagã de dezastre. Pe de o parte, acest material epic e împins pânã la paroxism, devenind suportul unui ºir de crime sângeroase ºi bestiale, absolut nemotivate, dar completate cu canibalism. De de altã parte, se suprapune un strat consistent de umor (fatalmente negru), inclusiv prin suprema ironie a specialitãþilor antropoculinare din plãcintãrie. Se cuvine sã mai remarcãm ºi construcþia dramaturgicã la rândul ei destul de elaboratã, care preia modelul rocambolesc-dickensian al aprioricelor telenovele victoriene, cu tipicele sale lovituri de teatru, rãsturnãri de situaþie ºi sincronizãri fatidice (spre bine sau spre rãu), remodelându-l într-o formulã modernã, cu specularea în cheie absurdã a naivitãþilor epocii. Reþeta este, de bunã seamã, complexã, savantã ºi incitantã; din pãcate, execuþia finalã a plãcintei lasã enorm de dorit.
În plan dramaturgic, scenariul, solid articulat pe tot parcursul, se pierde pe sine în final, când rostogolirea în cascadã a catastrofelor provocate de verva rãzbunãtoare a lui Sweeney Todd devine previzibilã ºi lipsitã de orice imaginaþie. Sincer sã fiu, e bine, slavã Domnului, cã inocenta Johanna scapã de briciul cu prãsele de argint - nu din scrupule, Doamne fereºte, ci numai din nevoia de a rafina cruzimea întregului film prin ponderare; zãu c-ar fi fost prea de tot s-o omoare ºi pe ea! - dar trucul care-i aduce salvarea e ieftin ºi banal. Rolul justiþiar al lui Toby e la rându-i telegrafiat ºi cam didactic. Ca sã nu mai vorbim de totala decepþie a modului cum sunt paginate execuþiile celor doi ticãloºi (Turpin ºi Bamford) - douã anticlimaxuri super-fâsâite, dupã ce un film întreg ne pregãtise, insistent, sã ne aºteptãm la niºte pedepse crude ºi nemiloase de sã stea mâþa-n coadã ºi mai multe nu.
Aºa cum am mai spus, toatã povestea e cu deliberare trasã de pãr, din multiple puncte de vedere (logic, moral, al credibilitãþii, al naturalismului, etc.), iar în majoritatea cazurilor aceste licenþe funcþioneazã bine; totuºi, se menþin unele lacune nepermise, în frunte cu improbabilitatea ca, într-o Londrã oricât de victorianã ºi de mahalageascã, sã poatã fi spintecaþi zeci de oameni fãrã ca nimeni sã comenteze - iar soluþia ar fi fost extrem de simplã, în ton cu aerul de basm sinistru al întregului film: de exemplu, un poliþist orb - sau altceva la fel de absurd, fãrã însã a lãsa golul neumplut. De asemenea, în timpul proiecþiei nu-mi puteam alunga din minte întrebarea: cum Dumnezeu pãstrau ãia atâta amar de carne fãrã sã se strice (culmea - în acelaºi beci unde duduia insistent cuptorul!)? Oarece putini cu gheaþã nu numai cã rezolvau problema verosimilitãþii, dar ar fi îmbogãþit ºi atmosfera de ansamblu a filmului.
Toate astea, însã, sunt mai puþin esenþiale în contextul unei povestiri pline de convenþii (deºi, în trecut, Burton stãpânea mult mai riguros ºi imaginativ regulile neveridicului). Principala hibã a filmului se moºteneºte de la varianta intermediarã, ºi constã în partitura lui Sondheim, pe care John Logan o declarã "cea mai complicatã muzicã din istoria musicalului". Sau era beat, sau e complet afon, sau il mange... avec le polonique. Toate piesele sunt simpliste, lãlãite, complet lipsite de acel ritm propriu genului musical (pe scenã sau ecran), destinat sã se conjuge cu firul epic, acþiunile momentane ºi latura de prozã a jocului actoricesc, cu rezultatul de a ridica spectatorul din scaun ºi a-l impregna cu o experienþã pe care n-o va uita toatã viaþa. Cine a vãzut mãcar o datã "Pink Floyd's The Wall", "Man of La Mancha", "West Side Story", "Am sã mã întorc bãrbat", "Jesus Christ Superstar", "Sweet Charity" sau "Cabaret", va continua sã fredoneze, iar ºi iar, cel puþin unele leit-motive - ºi va þine minte pe veci cum þopãia pe scaun. Moleºelile de-aici ale lui Sondheim devin iritante cam de pe la jumãtatea primei piese - iar în final, ating culmile exasperãrii. Practic, penibilitatea muzicii aduce un deserviciu esenþial filmului ºi prin faptul cã, anulând paradoxala contrapondere a stratului macabru, îl lasã dezechilibrat, neconvingãtor ºi gratuit. Culmea, mai distruge ºi libretul, cu care Sondheim a fost mai inspirat: versurile sunt sãltãreþe ºi vioaie, ba chiar au multe rime zglobii, ce sunã din coadã destul de drãguþel.
În planul regiei, Tim Burton dezamãgeºte prin faptul cã nu mai aduce nimic nou. Recunoaºtem aceleaºi ºi aceleaºi stãri, emoþii, metode ºi mijloace de expresie din cele mai reuºite filme ale lui - ceea ce e cu atât mai grav, cu cât Burton s-a impus ca fiind, prin excelenþã, un non-conformist ºi un spãrgãtor de canoane; or, dacã un asemenea artist începe sã se repete... vai ºi-amar! E drept cã ne cufundã cu mult stil în universul acelui slum londonez de-acum un secol ºi mai bine, cã reuºeºte sã construiascã o lume aproape paralelã cu cea realã în plan istoric ºi geografic, ºi cã e capabil sã confere o personalitate maleficã aproape tangibilã casei unde se petrece totul: frizeria la etaj, plãcintãria la parter, cuptorul ºi maºina de tocat oameni (la propriu!) în subsol - dar ce folos, c-o face abia acum, dupã ce ne-a obiºnuit de-atâtea ori cu smintelile lui? Ba chiar, greºeºte incredibil tocmai la construirea personajului principal. "Bãrbierul diabolic din Fleet Street" e foarte diabolic... ºi foarte puþin bãrbier! M-aº fi aºteptat la niºte demonstraþii de virtuozitate în cheie neagrã, eventual ducând mai departe lecþia învãþatã de la Chaplin, la o îndemânare sinistru-fascinantã ºi la niºte beregãþi tãiate cât se poate de artistic. Când colo, Sweeney Todd bãrbiereºte puþin ºi banal; în rest, taie beregãþi - mult ºi banal. În pofida faptului cã avem de-a face (ºi) cu o comedie neagrã, crimele sunt contracarate doar de muzicã (proastã, cum am mai spus); umor, ioc. Pânã ºi ingeniozitatea se reduce doar la mecanismul fotoliului rabatabil - care la rândul lui oboseºte rapid ºi definitiv, cam de pe la a treia utilizare (ºi, în treacãt fie zis, n-are cum sã-ºi basculeze victimele de la etaj în subsol: o privire mai atentã ne aratã cã, potrivit topografiei casei, toboganul respectiv ar trebui sã treacã exact prin locul mesei din colþul plãcintãriei de la parter).
Numai un bou ar putea contesta virtuþile actoriceºti dovedite de Johnny Depp în creaþiile sale din trecut, sub bagheta aceluiaºi Tim Burton - ºi nu numai. Din pãcate, era inevitabil ca oboseala regisorului sã-l afecteze ºi pe el. Încremenirea fizionomiei, fixitatea expresiei, permanenta aurã sumbrã care-l învãluie, departe de a sugera arderi interioare mocnite ºi taine angoasante (ca la Peter O'Toole în "Noaptea generalilor", de pildã), nu constituie decât recursul maºinal la un arsenal actoricesc deja verificat. Dar, mã rog, nu-i de mirare c-a luat Globul de Aur - doar l-au vãzut în atâtea roluri, se cunosc de ani de zile... aproape cã-s prieteni, am putea spune, aºa cã parcã-i vedem cã-i dau ºi Oscarul.
Mult mai bine se prezintã Helena Bonham Carter, Alan Rickman ºi Timothy Spall, în trei variante diferite de personaje tenebroase, fiecare cu câte o altã contrapondere: nostalgiile doamnei Lovett, candoarea ipocritã a judecãtorului Turpin ºi suavitatea libidinos-grobianã a lui Bamford. Pânã ºi Sacha Baron Cohen, în apariþia scurtã, dar nuanþatã ºi percutantã, a lui Signor Adolfo Pirelli, are mai mult haz decât în exageratul "Borat", oferind aici o mostrã de cabotinãrie incomparabil mai rafinatã.
ªi pentru cã tot veni vorba de Oscar puþin mai sus, candideazã - ºi l-ar merita - decorurile ºi costumele, care completeazã cu virtuþi plastice pline de mãiestrie universul sordid-halucinant al poveºtii. În ton cu ele, o bilã albã ºi pentru imaginea lui Dariusz Wolski - un adevãrat tur de forþã al folosirii culorilor acromatice ºi luminilor semiobscure. Montajul lui Chris Lebenzon, în special în secvenþele muzicale, accentueazã atât cât se poate dinamismul absent din partiturile alea de douã parale.
Unii dintre fanii montãrii de pe Broadway se plâng insistent de absenþa "Baladei lui Sweeney Todd" - cheia de boltã a musicalului. Nu ºtiu de ce, dar mã îndoiesc profund cã ar fi reuºit, în vreun fel, sã dreagã busuiocul.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
31 ianuarie, 2008, h., 16:30-18:02)
Bucureºti, România

[Cazeemeer]

Demon Barber, nu "Demonic".

[Pitbull]

Da.

[Supastar]

mie mi-a placut filmul si gasesc relativ nefondate o serie din reprosurile tale.

in primul rand, aerul de basm indus de plot si de imagine a fost arhisuficient pentru a justifica (cel putin in ochii mei) mai multe "probleme" constatate de tine:

-jocul lui johnny depp (care face un rol foarte bun, in film existand si auto-ironie prin scenele in care ms. lovett si-l imagineaza pentru totdeauna in starea in care e),
- barbieritul (la concurs doar e ceva deosebit in sensul k necesita doar 3 miscari)
- ucisul (oarecum minimalizat a la B-movie cu urmele alea total neverosimile de slash si mult prea mult sange care, evident, arata super fals)
- trecerea prin mijlocul parterului e mic copil pe langa faptul ca daca stai sa te gandesti in scenele in care se vede podeaua beciului din mansarda, aceasta podea este dubios de aproape! sunt sigur ca daca vei masura (chiar si aproximativ) distanta asta, ea va fi mult mai mica decat inaltimea celor 2 nivele pe care se presupune ca le traverseaza (beci, parter). the bastards!
- carnea care nu se strica. poate faceau placintele imediat si introduceau conservanti si E-uri in ele!

deci pe astea nu le consider ratate. efectul per ansamblu este reusit.

nu stiu ce s-a pierdut si ce s-a modificat din muzica pt k n-am ascultat varianta originala. oricum, ceea ce a ramas e departe de a fi o moleseala si o "penibilitate". mie mi-au ramas in cap mai multe parti: "beautiful women"..."my friend".... si m-au amuzat mult partile in care strofe diferite cu intentii diferite se intalneau intr-un refren comun. totusi suntem amandoi de acord k nu vor scoate niciun single de aici!

cat despre ucisul en gros el este perfect justificat (in logica intrinseca a filmului) in cantecelul in care sweeney todd canta despre cum toti merita sa moara si impreuna cu ms. lovett fac o selectie imaginara uitandu-se pe geam. o observatie care mie mi s-a parut interesanta: paralela dintre todd si judecator, amandoi declarand la un moment dat ca toti merita sa moara inclusiv ei insisi si, evident, amandoi condamnand oameni nevinovati la moarte.

sfarsitul filmului, desi precipitat, e previzibile doar cu 1-2 minute inainte (poate nici atat).daca nu stiai storyline-ul sa nu-mi spui tu ca la jumatatea filmului tu te-ai prins pe cine omoara todd la sfarsit si cum se termina filmul. aaa, si cadrul de final mi s-a parut bun prin paradoxurile implicate!

to sum it up, unde tu vezi poveste trasa de par, eu vad o poveste care functioneaza foarte bine in cadrul ei. unde tu vezi (hmmm... auzi!) muzica molesita si penibila eu vad (hmmm... aud! again) muzica perfect integrata in atmosfera filmului si care ofera "comic relief"-uri chiar daca macabre si chiar si cateva versuri de fredonat pentru acasa. practic unde tu vezi un rateu, eu vad un film bun.

[Pitbull]

Nu te contrazic la nivel de fond, ci doar (asa cum am spus încä in subtitlu) apropo de EXECUTIE: m-ar fi încântat un asemenea film (cä doar si eu le am cu macabrul, cu fantasticul, cu absurdul, cu logica basmului), dacä era lucrat mai îngrijit în cadrul acestor conventii tipice - de-aia am si dat acel exemplu-propunere cu politistul orb; apropo si de faza cu toboganul: poti face acceptabil ceva GREU acceptabil, dar nu ceva INacceptabil (citeste imposibil); poti face un om sä zboare agätat de picioarele unei gäini - dar nu dând din mâini, pentru cä atunci, anulând chiar si cea mai elementarä logicä, nu mai ai pe ce sä-ti sprijini povestea, nici mäcar ca pretext.
N-as zice cä muzica trebuia sä fie un respiro între momentele crude, ci cä trebuia sä se INTEGREZE cu ele (uneori suprapus, alteori alternativ). In ambele cazuri, e tot molesitä - nu zic c-ar fi amatoriceascä, dar îi lipseste harul... Sondheim n-a avut inspiratie. Un exemplu foarte la îndemânä: Tudor Chirilä si regretata Vama Veche au compus un rock opera genial ("A.S.M.I.B."), dar si o partiturä de musical atât de pafaristä, cä literalmente (nu exagerez!) mä durea capu-n salä: "Chirita of Bârzoieni". Se-ntâmplä la case de toate märimile.
Bärbieritul - da, prima oarä e interesant si convingätor faptul cä-l rezolvä din doar trei miscäri - basca: mai repede decât îi ia lui Pirelli sä termine un tremolo baritonal. Dar ästa era NUMAI INCEPUTUL. Regulile elementare de constructie îl obligau ca în continure sä dezvolte, pe acelasi principiu. Dau iar niste exemple la libera inspiratie:
- din douä miscäri, sugerând douä palme (jap, jap!)
- dintr-o singurä miscare, gratios înväluitoare;
- dintr-o piruetä;
- din trei miscäri, toate-n sus;
- din trei miscäri, toate-n jos...
Iar astea s-ar fi combinat interesant si cu crimele, care s-ar fi integrat în acelasi balet absurd macabru - exemple:
- jap, jap, hârsti!;
- miscarea prelung-gratioasä a bärbieritului, continuatä fluent cu täietura;
- o piruetä, rasul, înc-o piruetä, "rasul".
Altä chestie läsatä-n coadä de peste: pe toti îi säpuneste, si imediat în taie. De ce-si mai pierde vremea säpunindu-i? Dacä tot mergem pe directia acestui gen de absurd, päi sä mergem pânä la capät: sä-i radä complet, mätäsos, perfect, si pe urmä hârsti! Ar fi fost un paradox potrivit cu personajul (pentru care meseria e un ritual sacru), si ar fi dat într-adevär un "bärbier demonic". Asa, avem mai degrabä un "ucigas care-i si bärbier"...
Sigur, ar mai fi multe de spus, la nivel de analizä si de "pedagogie" (asa da; asa nu; asa da, dar...), pentru cä Burton nu-i un bou, nici chiar când rateazä. Sä vedem cum mai evolueazä discutia.

[M0n0]

Ciudat e ca sunt de acord cu Pitbull si cu toate ca am zis ca e un film reusit cele zise de Pit le-am simtit in timp ce ma uitam la film...dar nu le-am mentionat din cauza ca ziceam ca nu inteleg eu muzicalurile si eram ferm convins ca Burton nu poate sa faca vreo greseala...

Melodiile au fost lalaite inutil, cateva din ele, daca nu majoritatea...
As fi vrut sa vad un balet frumos coregrafiat cand era vorba de crime...prea banale au fost, intr-adevar si ajungeau sa se repete...Sweeney in acelasi loc, langa scaun, miscarea de taiere la fel de fiecare data si poc, jos in beci...pozitia camerei daca se mai modifica de la crima la crima...
De ce taierea lor a fost numai pe orizontala de la stanga la dreapta? De fiecare data, excluzand moartea judecatorului...mai multa imaginatie era necesara in acest caz...
Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de Edward Scissorhands cand ma uit la camera unde isi facea treaba Sweeney...

[Supastar]

Ciudat e ca sunt de acord cu Pitbull si cu toate ca am zis ca e un film reusit cele zise de Pit le-am simtit in timp ce ma uitam la film...dar nu le-am mentionat din cauza ca ziceam ca nu inteleg eu muzicalurile si eram ferm convins ca Burton nu poate sa faca vreo greseala...

acum am citit si eu Cele Ce Au Fost Scrise De Pitbull si am vazut Lumina! Credeam k stiu s-mi dau cu parerea despre filme. boy, was i wrong! I have seen the error of my ways!
Gandindu-ma acum cu nostalgie la ziua de alaltaieri seara cand am pasit afara din cinema crezand (k un naiv ce eram! imi dau seama acum) k mi-a placut filmul. Sa crape fierea in tine, Tim Burton pentru k am crezut in tine!
dar acum trebuie sa-i multumesc lui pitbull pentru Cuvintele Alese cu care a avut buna-vointa sa se aplece asupra filmului si sa-i spuna cu atata panas si cu o singura inflexiune a penelului sau: "SUX". :happy:

si cata dreptate a avut!

Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de Edward Scissorhands cand ma uit la camera unde isi facea treaba Sweeney...

toti si-au adus aminte de treaba asta. doar asta a fost intentia lui burton: tii minte faza de pe la inceputul filmului cand todd isi ridica briciul si spune ceva de genul :"now my hand is complete!"?

[Pitbull]

Cred cä secventa aia mi-a pläcut cel mai mult din tot filmul - nu numai prin rapel la Edward Scissorhands, ci si în sine; plus deschiderea înapoi la planul ansamblu al Londrei. Päcat cä he doesn't deliver ulterior (decât partial) ce promite acolo...
M0n0 nu-i Neuptolem, cum nu-i un Windows un Linux, cum lemurul nu-i koala, si nici Ghise nu-i Gusä.
Mai pune un "cä", cä "ar fi scris a scris" nu-i româneste.
Parodia neuptolemianä e credibilä.

[Supastar]

Mai pune un "cä", cä "ar fi scris a scris" nu-i româneste.
Parodia neuptolemianä e credibilä.

am uitat k apare automat "a scris"! my bad! :oops:

multumesc pt aprecierea parodiei, dar se vede k vocabularul imi apartine. era scrisa intr-o pauza f scurta de invatat pt un examen.
i can do better! 8)

[Pitbull]

Then, DO better!
Si, da - am apreciat-o pozitiv, nu negativ.

[Cazeemeer]

2 propozitii complet corecte in engleza, scrise de Neuptolem? In his dreams.
Or in heaven.

[Pitbull]

Supi a folosit o licentä...
Noroc cä acceptäm mesajele licentioase. :sleep:

[Supastar]

Si, da - am apreciat-o pozitiv, nu negativ.

pai, asa am luat-o si eu.

dar destule schimburi de amabilitati. suntem in tabere opuse in topicul asta.

sa vina si altii sa spuna cum li s-a parut.

[razvan-gabriel]

Eu as recomanda cinematografelor sa adauge un mare anunt posterelor filmului: "Acesta este un musical/ un film in care se canta mult". Poate asa ar evita sa intre tot taranul, scutindu-ma pe mine de toate oftaturile si strigatele de disperare de la inceputul fiecarui cantec. Noroc ca majoritatea nemultumitilor au parasit sala rapid iar ceilalti s-au resemnat, putand sa urmaresc a doua jumatate a filmului in conditii cat de cat normale.
Per ansamblu filmul mi-a placut, regasind cadrele de un macabru poetic specifice lui Burton, un rol principal ce-l pune foarte bine in valoare pe Depp si 2 secundare (S.B Cohen si T. Spall) adevarate surprize. Surprinzator a fost ca mi-a placut si Helena, o actrita pe care n-o inghit defel.
Inutil sa mai laud imaginea, dorind sa mentionez numai momentul de mijloc, cel cu calatoria imaginara la mare si casatoria, costumele si culorile fiind un deliciu.
Muzica? PRAF!...in general imi plac musicalurile, dar muzica astuia m-a cam chinuit. Versurile nu au fost cele mai rele, dar linia melodica absolut neinspirata, un lucru deranjant fiind si fortarea relativelor calitati vocale ale actorilor (momentul cand fata barbierului a cantat la geam a fost infiorator, bine c-a fost unic). Nu mi se pare normal sa iesi de la un musical fara nici o nota ramasa in cap dar...
Ca o comparatie, Hairspray (vazut acum aproape o saptamana) mi-a lasat amintire 3 cantece ce-mi tot rasuna-n urechi, chiar si cand ieseam de la asta fredonam "I can hear the bells..."

[Cazeemeer]

Vazut. Placut. Evident, e totul stil fara teribil de multa substanta, but that comes with the territory (duh, e musical SI regizat de Tim Burton). Iar la nivel de stil e un succes. Nu te astepti de la el sa fie profund si extraordinar de logic, te astepti sa fie entertaining si plin de eye candy, and it delivers.
Desi nu mi se pare ca Johnny Depp merita un Oscar pentru rol, isi face treaba bine si mi-e destul de clar ca el, Helena Bonham Carter si Tim Burton sunt a match made in... uh... heaven.
Iar multe din reprosurile lui Pitbull mi se par mai degraba chestii de tip "eu nu asa as fi facut" decat minusuri propriu-zise ale filmului.

[Pitbull]

multe din reprosurile lui Pitbull mi se par mai degraba chestii de tip "eu nu asa as fi facut" decat minusuri propriu-zise ale filmului.

S-ar putea sä ai dreptate partial, din motive de meserie - desi eu, unul, nu m-am gândit constient la "cum as fi fäcut", din simplul motiv cä, väzând filmul, n-am simtit la nici un nivel acea perfidä dorintä de a-l fi fäcut eu, în felul meu (chestie care, da, ni se întâmplä tuturor, în unele cazuri). La fel de posibil e sä-ti fi format pärerea asta pentru cä am dat multe exemple alternative concrete (de pildä, la bärbierit/täiat). Dar ideile alea nu mi-au venit spontan, dimpotrivä - le-am cäutat, ulterior, ca sä-mi argumentez criticile; sunt generice si nimic mai mult.

[buticut]

Sunt atatea lucruri intelese gresit...sau mai bine zis, neintelese in acest review lung si totusi superficial scris, incat trebuie sa le iau pe rand:

Noul eºec al lui Tim Burton - care de la mediocritatea "Planet of the Apes" (2001) parcã n-ar mai fi acelaºi care a fãcut primii doi "Batman"-i, "Edward Scissorhands", "Ed Wood", "Mars Attacks!" sau "Sleepy Hollow",

In primul rand, Sweeney Todd e departe de a fi un esec - as spune ca e chiar cel mai bun film al sau de la Ed Wood incoace. "Planet of the Apes" a fost mediocru in mare parte pentru ca lui Tim Burton nu i s-a dat mana libera pentru a-l face asa cum vroia si in acea perioada ii si murise tatal, lucru care l-a afectat. De la Planet of the Apes pana la Sweeney a mai fost insa si Big Fish, probabil cel mai bun film al sau fara Johnny Depp. Charlie and the Chocolate factory a fost mai mult criticat pentru ca oamenii il priveau ca un remake si nu ca o adaptare mai fidela a cartii, versiunea cealalta fiind detestata de Roald Dahl. Si evident, fiind un "remake", se asteptau ca Willy Wonka sa aiba o figura parentala, de aici si critica nemeritata a prestatiei lui Depp. Corpse Bride este un film de animatie facut in tehnica preferata de Burton, cea de stop-motion, lucru de laudat, cand Disney/Pixar s-au dedicat exclusiv animatiilor pe computer. Burton parca nu mai e acelasi?Think again!Burton is always sticking to his trademark directing.ALWAYS!

e un musical foarte prost (premiat cu Globul de Aur la aceastã categorie), de o morbiditate destul de reuºitã - rezultat al unei evoluþii adaptatoriceºti în trepte: mai întâi piesa lui Christopher Bond, apoi varianta ei muzicalã, de Stephen Sondheim ºi Hugh Wheeler, ºi în sfârºit forma actualã, bazatã pe un scenariu de John Logan. Ca sã nu ne mai încurcãm cu localizarea în timp a meritelor ºi culpabilitãþilor, le vom discuta strict la nivelul produsului finit.

E un musical foarte prost?Oh, un fan de-al lui Andrew Lloyd Webber? :hmm: Cum poti sa afirmi asa ceva cand este considerat de fanii Broadway-ului cel mai bun musical al lui Sondheim??! In loc sa scrii asa o idiotenie mai bine scriai pur si simplu ca nu-ti plac musicalurile. Desi John Logan a scris scenariul, n-ai mai mentionat un lucru vital, faptul ca Tim Burton a pastrat cantecele compuse de Sondheim. Nu toate, insa multe, unele fiind incluse chiar de Burton, care dupa primul draft al scenariului a considerat ca nu ar trebui lasate atatea pe dinafara.

Pe de o parte, acest material epic e împins pânã la paroxism, devenind suportul unui ºir de crime sângeroase ºi bestiale, absolut nemotivate,

Gresit!Sincer, nu cred ca ne-am uitat la acelasi film. Motivatia crimelor este explicata clar in Epiphany:
No, we all deserve to die
Tell you why, Mrs. Lovett, tell you why.
Because the lives of the wicked should be made brief
For the rest of us death will be a relief
We all deserve to die.

Dupa ce Sweeney rateaza sansa de a-l omori pe Turpin, mintea lui o ia razna, crezand ca nu va mai avea ocazia de a pune mana pe el si bariera dintre bine si rau este sever alterata. Sweeney constientizeaza ca toti oamenii merita sa moara: pentru cei puternici moartea fiind o pedeapsa, iar pentru cei slabi fiind eliberare. In plus, nimeni nu ii facuse vreodata un bine, acea Londra fiind plina de depravati si nepasatori, dupa cum el insusi ne spune in debutul filmului. Ideea de nepasare si depravare este intarita si la balul mascat, cand Lucy este violata in prezenta tuturor, fara ca cineva sa intervina sau macar sa para deranjat de gestul judecatorului. In acelasi timp insa, ceea ce mi se pare deosebit la Sweeney este faptul ca desi devine un ucigas sociopat, nu-si neaga conditia, afirmand ca si el merita sa moara la fel ca ceilalti.

Se cuvine sã mai remarcãm ºi construcþia dramaturgicã la rândul ei destul de elaboratã, care preia modelul rocambolesc-dickensian al aprioricelor telenovele victoriene, cu tipicele sale lovituri de teatru, rãsturnãri de situaþie ºi sincronizãri fatidice (spre bine sau spre rãu), remodelându-l într-o formulã modernã, cu specularea în cheie absurdã a naivitãþilor epocii. Reþeta este, de bunã seamã, complexã, savantã ºi incitantã; din pãcate, execuþia finalã a plãcintei lasã enorm de dorit.

You try too much to be a smart-ass here. Personajul principal, Benjamin Barker/Sweeney Todd reprezinta centrul de greutate al filmului. Povestea este "pusa" pe muzica lui Sondheim de aproape 30 de ani - nu are nimic complex, nu are extraterestrii, pistolari sau animale feroce - este simpla si de efect. Si cand actiunea este plasata in Londra Victoriana, ce pretentii poti sa ai? Acele "lovituri de teatru", care de fapt sunt plot twists, sunt necesare oricarui film pentru a evita alunecarea lui in banal.

În plan dramaturgic, scenariul, solid articulat pe tot parcursul, se pierde pe sine în final, când rostogolirea în cascadã a catastrofelor provocate de verva rãzbunãtoare a lui Sweeney Todd devine previzibilã ºi lipsitã de orice imaginaþie.

Finalul este dramatic si incarcat de ironie, din prisma faptului ca toti membrii familiei Barker se aflau in aceeasi incapere fara ca unul sa aiba habar de celalalt. Din perspectiva spectatorului este previzibil, insa asa si trebuie, pentru a scoate in evidenta naivitatea personajelor - o naivitate care i-a caracterizat pe toti.Desigur, eu cinefilul n-am fost surprins ca Sweeney a omorat-o pe Mrs Lovett, privirea amenintatoare tradandu-i intentiile, insa din punctul de vedere al doamnei Lovett, un asemenea act era imposibil de asteptat din partea lui, fiind orbita de iubirea pentru el, asa cum si el era orbit de razbunare.

Sincer sã fiu, e bine, slavã Domnului, cã inocenta Johanna scapã de briciul cu prãsele de argint - nu din scrupule, Doamne fereºte, ci numai din nevoia de a rafina cruzimea întregului film prin ponderare; zãu c-ar fi fost prea de tot s-o omoare ºi pe ea! - dar trucul care-i aduce salvarea e ieftin ºi banal.

Nu e nici un truc, domnule! Din nou, ai pierdut din vedere aspecte importante. Dupa ce Sweeney il omoara pe Turpin, nu-i mai pasa de crime. Isi pune briciurile la odihna, poti sa-i citesti pe chip epuizarea, ca urmarea a implinirii acelei razbunari care l-a devorat in interior. Nu mai era nicio graba, nu mai avea nicio dorinta de a continua sa ofere cel mai fin barbierit. De aceea o lasa pe Johanna sa plece - simply because he didn't care anymore. Ducandu-se repede sa vada ce se intamplase cu doamna Lovett e o reactie normala cand auzi pe cineva strigand.In plus, Johanna deghizata in marinar arata destul de "infricosat", ceea ce poate insemna si faptul ca Sweeney a lasat-o sa plece crezand ca e prea "inghetat de frica" sa ii faca vreun rau. Pe Lucy o omoara relativ repede, desi se vede clar ca ezita, probabil vrand sa dezvolte partea cu "Don't I know you mister?",insa auzind vocea judecatorului, realizeaza ca nu mai are timp, nu mai sta pe ganduri si o omoara. Ar fi fost probabil ultima sa sansa de a pune mana pe judecator - nu putea sa o rateze, razbunarea fiind prioritatea numarul unu!

Rolul justiþiar al lui Toby e la rându-i telegrafiat ºi cam didactic.

Da, Toby il omoara facand un act justitiar, insa oricum era doar o formalitate, Sweeney fiind deja mort in interior. Este mai degraba o "sinucidere indirecta", el simtind prezenta lui Toby si ridicandu-si gatul, expunandu-l si lasand pe Toby sa il taie. E un film incarcat cu metafore si simboluri. In a doua jumatate a filmului, dupa ce Sweeney "barbiereste" cativa clienti, la un moment dat isi pune degetele insangerate peste chipul lui Lucy din poza sa. In final, sangele lui Sweeney curge la propriu peste Lucy. Referitor la metafore,ironii si simboluri, ar mai fi multe de mentionat, insa deja incep sa ma doara degetele si mai am destul .

Ca sã nu mai vorbim de totala decepþie a modului cum sunt paginate execuþiile celor doi ticãloºi (Turpin ºi Bamford) - douã anticlimaxuri super-fâsâite, dupã ce un film întreg ne pregãtise, insistent, sã ne aºteptãm la niºte pedepse crude ºi nemiloase de sã stea mâþa-n coadã ºi mai multe nu.

Gresit din nou!Filmul n-a pus in nicio clipa accent pe executiile in sine, de aici si sangele de o culoare rosiatica over-the-top, ca un omagiu adus filmelor horror clasice. Filmul a pus accent pe involutia si pe degradarea lui Sweeney Todd. Executia lui Beadle Bamford e "mascata" pentru ca in acel moment sa se puna accentul pe momentul de "revelatie" al lui Toby, care realizeaza ce se petrece. Moartea lui Turpin este de efect, precum si tensiunea ce precede sfarsitul inevitabil al judecatorului, prin livrarea perfecta a replicilor de catre Johnny Depp. Mie mi se pare chiar violenta; Sweeney se elibereaza de toata furia si de toti demonii interiori strapungandu-i vicios gatul, pentru a incheia apoteotic cu trademark-ul sau: throat slit.

se menþin unele lacune nepermise, în frunte cu improbabilitatea ca, într-o Londrã oricât de victorianã ºi de mahalageascã, sã poatã fi spintecaþi zeci de oameni fãrã ca nimeni sã comenteze

Lipsa ta totala de atentie e strigatoare la cer.Inainte ca Mrs. Lovett aka Helena Bonham Carter sa cante By the Sea, ea mentioneaza:

We got a nice respectable business
now, money coming in regular and --
since we're careful to pick and choose
-- only strangers and such like wot
won't be missed -- who's going to
catch on?

Si oricum, intr-o Londra atat de nepasatoare, unde copii erau spanzurati fara ca macar sa se stie daca erau vinovati, oameni aruncati in inchisoare fara probe si pe nedrept si oameni care sunt amuzati de un viol, e greu sa crezi ca cineva ar fi interesat de justitie si de a face dreptate.

De asemenea, în timpul proiecþiei nu-mi puteam alunga din minte întrebarea: cum Dumnezeu pãstrau ãia atâta amar de carne fãrã sã se strice (culmea - în acelaºi beci unde duduia insistent cuptorul!)?

Nu te-ai gandit la faptul ca,un cadavru nu se descompune imediat dupa ce persoana respectiva moare? Evident, Doamna Lovett prepara placintele cat putea ea de repede si apuca sa o macine inainte sa se strice. Totusi, este mentionat in film ca victimele "miroseau", cand Beadle Bamford ii viziteaza pe motiv ca vecinii se plang de un miros neplacut ce veneau de la ei din horn.

Toate astea, însã, sunt mai puþin esenþiale în contextul unei povestiri pline de convenþii (deºi, în trecut, Burton stãpânea mult mai riguros ºi imaginativ regulile neveridicului).

Am mai mentionat asta, povestea nu e noua, nici complexa si nici nu e cazul sa fie. Cu Sweeney Todd, Tim Burton a atins apogeul, convingandu-ne in sfarsit ca stie sa spuna povesti, stie sa ne introduca in atmosfera filmului.

Principala hibã a filmului se moºteneºte de la varianta intermediarã, ºi constã în partitura lui Sondheim, pe care John Logan o declarã "cea mai complicatã muzicã din istoria musicalului". Sau era beat, sau e complet afon, sau il mange... avec le polonique. Toate piesele sunt simpliste, lãlãite, complet lipsite de acel ritm propriu genului musical (pe scenã sau ecran), destinat sã se conjuge cu firul epic, acþiunile momentane ºi latura de prozã a jocului actoricesc, cu rezultatul de a ridica spectatorul din scaun ºi a-l impregna cu o experienþã pe care n-o va uita toatã viaþa.

BLASFEMIE! Cum poti spune asa ceva despre Sondheim, unul dintre cei mai apreciati compozitori?Alaturi de Into the Woods, Sweeney ocupa loc de cinste in topul amatorilor Broadway-ului. Piesele sunt oricum, numai simpliste nu. Aproape toate cantecele abunda de versuri cu dubla semnificatie. Avem un cantec care este ca o serenada dedicata prietenilor lui Sweeney (My Friends), avem un cantec care descrie felul in care mintea unui om o ia razna (Epiphany), avem un cantec in care sunt "analizati" posibilii clienti pentru delicioasele placinte cu carne (A Little Priest), avem un cantec in care un om se confrunta cu temerile si cu fantomele sale, amintind evenimentele tragice prin care a trecut si dand "informatii" despre conditia oamenilor din acea societate (No Place Like London) si cate si mai cate. Nu se conjuga cu firul epic, fiindca firul epic este reprezentat de cantece, care "spun" intreaga poveste, filmul fiind dominat de "sing-talking", pe limbaj romanesc, dialog cantat. Tocmai mi-ai dovedit ca nu stii nimic despre musicaluri. Impregna o experienta deosebita, prin faptul ca musical si e si horror pe deasupra (insa nu horror-ul conventional din zilele noastre, ci acela de pe vremea lui Boris Karloff ). Filmul ar fi putut functiona si ca un film mut, datorita expresivitatii actorilor.

Cine a vãzut mãcar o datã "Pink Floyd's The Wall", "Man of La Mancha", "West Side Story", "Am sã mã întorc bãrbat", "Jesus Christ Superstar", "Sweet Charity" sau "Cabaret", va continua sã fredoneze, iar ºi iar, cel puþin unele leit-motive - ºi va þine minte pe veci cum þopãia pe scaun.

Earth to Pitbull! Ca sa topai pe scaun,musicalul trebuie sa fie gen "feel good". Sweeney Todd e departe de acel gen, e lipsit de coregrafie (cele doua valsuri nu se pun), e lipsit de veselie. Pur si simplu nareaza drama unui om. Mie personal mi-au ramas in cap melodiile lui Sondheim...chiar scriind aceste randuri imi vine in minte: And my Luuuucy lies in aaaaaashes!. In fine, l-am si vazut de destule ori ca sa mi se intipareasca in cap (Yes, I f'n own the DVD!).

Moleºelile de-aici ale lui Sondheim devin iritante cam de pe la jumãtatea primei piese - iar în final, ating culmile exasperãrii. Practic, penibilitatea muzicii aduce un deserviciu esenþial filmului ºi prin faptul cã, anulând paradoxala contrapondere a stratului macabru, îl lasã dezechilibrat, neconvingãtor ºi gratuit. Culmea, mai distruge ºi libretul, cu care Sondheim a fost mai inspirat: versurile sunt sãltãreþe ºi vioaie, ba chiar au multe rime zglobii, ce sunã din coadã destul de drãguþel.

Oh da...versuri saltarete si vioaie:
There's a hole in the world
Like a great black pit
And it's filled with people
Who are filled with shit

...buna observatie :sleep:
Cat despre rime, nu doar ca sunt perfecte: priest-least, stair-air, place-face etc. (Sondheim e obsedat de rima perfecta), ci au si logica, versurile nu sunt aruncate doar de dragul rimei. Christopher Bond a scris piesa, insa Sondheim i-a dat o inima, fara cantece fiind pur si simplu seaca.

În planul regiei, Tim Burton dezamãgeºte prin faptul cã nu mai aduce nimic nou. Recunoaºtem aceleaºi ºi aceleaºi stãri, emoþii, metode ºi mijloace de expresie din cele mai reuºite filme ale lui

Ai auzit vreodata de director trademark? Tim Burton a reusit nu doar sa satisfaca fanii musicalului, ci si pe fanii sai, livrand ceva unic intr-un domeniu necunoscut pentru el, primind binecuvantarea lui Sondheim, dar in acelasi timp satisfacandu-si proprii fani, ramanand la stilul sau binecunoscut. This is Burton. A dovedit insa ca nu se pricepe doar la a crea filme cu atmosfera intunecata si cu decoruri gotice, ci si la filme care abunda de culori (vezi Big Fish, Charlie and the Chocolate Factory) sau chiar filme alb-negru (genialul Ed Wood).Ar merita aplaudat si pentru simplul fapt ca s-a incumetat la un horror musical, pastrand peste 15 cantece si facand probabil pe membrii companiei de productie sa injure precum niste marinari, un musical fiind un risc in zilele noastre si pe langa asta mai fiind si horror...

Ba chiar, greºeºte incredibil tocmai la construirea personajului principal. "Bãrbierul diabolic din Fleet Street" e foarte diabolic... ºi foarte puþin bãrbier! M-aº fi aºteptat la niºte demonstraþii de virtuozitate în cheie neagrã, eventual ducând mai departe lecþia învãþatã de la Chaplin, la o îndemânare sinistru-fascinantã ºi la niºte beregãþi tãiate cât se poate de artistic. Când colo, Sweeney Todd bãrbiereºte puþin ºi banal; în rest, taie beregãþi - mult ºi banal.

Ce demonstratii de virtuozitate?N-avea timp de asa ceva Si chiar n-avea, din moment ce singurul scop pentru care-si folosea prietenii era din necesitate, placerea murind odata cu Benjamin Barker. Beregatile chiar au fost taiate artistic. In timpul Johannei, cantecul care marcheaza pierderea totala a interesului pentru reintalnirea cu fiica sa din motive mentionate in cantec, pe masura ce cantecul evolueaza, personajul involueaza; este distras la inceput cand taie primul gat, apoi devine tot mai implicat in "operele sale de arta". Ultimul gat taiat din acea secventa e chiar facut intr-o maniera deosebita, Sweeney inaltand prietenul, contemplandu-l, dupa care finiseaza violent barbieritul. Nu e un film despre barbieri, este un film despre un om invaluit intr-o dimensiune tragica, care se intampla sa fie barbier si sa se foloseasca de asta pentru a-si atinge scopul. Si oricum, Signor Pirelli ii remarca acele calitati deosebite in ale barbieritului, recunoscand ca a fost ca un model pentru el inca de pe vremea cand era copil si il ajuta si ca a visat mereu sa fie ca el. Beregati taiate banal - am mai explicat ca nu sunt taiate banal
:hmm:

În pofida faptului cã avem de-a face (ºi) cu o comedie neagrã, crimele sunt contracarate doar de muzicã (proastã, cum am mai spus); umor, ioc.

Simtul tau al umorului (negru), ioc!
Pentru a mentiona doar cateva scene amuzante:

- Chipul ingretosat al lui Sweeney de la inceput, cand ii gusta placintele doamnei Lovett sau cand ridica degetul incercand sa spuna ceva, dar isi da seama ca nu are cu cine vorbi

- Cand Anthony, personajul care avea the worst timing, intra in incapere si le povesteste despre Johanna, Lovett spune: "Oh this is very romantic", iar Anthony raspunde foarte senin: "YES!" Nu stiu de ce, mi s-a parut pur si simplu amuzant in naivitatea lui, oarecum ironic in opozitie cu faptul ca he "sailed the world and saw it's wonders" si de fapt stia atat de putine despre lume

- Cand acelasi Anthony, dupa ce este invitat in casa lui Turpin este expulzat, iar Beadle-ul arunca sacul pe el. Am ras copios la acea faza...nu stiu, felul cum ia contact cu solul

- Alt moment amuzant e dupa Epiphany, cand Sweeney sta in genunchi cu cele 2 briciuri in mana, complet pierdut in lumea sa, iar Mrs. Lovett se uita la el cu o fatza de genu: "WTF are you doing??!"

- Chiar si “Johanna” mi s-a parut amuzant, nu atat faptul ca taie gaturi, nu am chiar atata sadism in mine, ci mai degraba chipul lui distras de la inceput; taia gaturi si nici ca-i pasa .


- Cand Beadle Bamford intra in shop, dupa ce Sweeney ii spune ca ii va oferi ceva mult mai indicat pentru un gentleman ca el si ca doamnele vor aprecia foarte mult asta, mi se pare funny cum se uita Beadle Bamford la el, de parca ar spune: "ARE YOU SERIOUS?"

- During "A Little Priest" - chipul lui Sweeney e nepretuit: "What is that?!" si raspunsul e pe masura: "It's priest.Have a little priest!"

- The Contest si By The Sea, unde Helena totally owns sunt scene de pura comedie. In prima, barbierul rival Pirelli, care este ridicol de la infatisare pana la comportament, "da lectii" de barbierit si se lauda cu clientii sai faimosi, iar in By The Sea, este vorba tot de un ridicol, insa un ridicol al imaginatiei Doamnei Lovett, care viseaza la o viata fericita si colorata cu Sweeney.

Si tu vii sa-mi spui ca nu are umor!

Pânã ºi ingeniozitatea se reduce doar la mecanismul fotoliului rabatabil - care la rândul lui oboseºte rapid ºi definitiv, cam de pe la a treia utilizare (ºi, în treacãt fie zis, n-are cum sã-ºi basculeze victimele de la etaj în subsol: o privire mai atentã ne aratã cã, potrivit topografiei casei, toboganul respectiv ar trebui sã treacã exact prin locul mesei din colþul plãcintãriei de la parter).

Ca tot ai pomenit de fotoliu, un bonus in fim este faptul ca Sweeney transpira construindu-si si imbunatatindu-si singur scaunul, in timp ce in piesa scaunul ii este livrat. O privire mai atenta pe un site unde sunt listate goofs-urile, da da, stiu. Ca nu toate sunt adevarate si asta stiu. Trupurile cad prin "panta" aproximativ intr-o arie din spatele placintariei unde servea clientii,cam in the bakehouse, in fata cuptorului urias. Intr-o scena din film Mrs Lovett coboara acolo ca sa ia placintele si probabil frizeria lui Sweeney e amplasata deasupra acelei zone.

Din pãcate, era inevitabil ca oboseala regisorului sã-l afecteze ºi pe el. Încremenirea fizionomiei, fixitatea expresiei, permanenta aurã sumbrã care-l învãluie, departe de a sugera arderi interioare mocnite ºi taine angoasante. [...] nu constituie decât recursul maºinal la un arsenal actoricesc deja verificat.

Tim Burton obosit?Mark my words:nevaaaa!! Iar Johnny cu atat mai putin.Incremenit pe naiba. A stat 15 ani departe de familie, fiica i-a fost luata, a sa Lucy s-a otravit...ce aura vroiai sa-l invaluiasca? Vroiai sa se urce pe masa si sa danseze de bucurie? Personajul are o dimensiune tragica, iar interpretarea lui Johnny Depp, care se transpune in personaj si DEVINE acel personaj este o interpretare subtila a unui om in care se regasesc o multime de sentimente exteriorizate aproape numai prin gesturi si prin mimica fetei, de parca ar juca intr-un film mut. Desi devine un criminal pornit impotriva intregii lumi, interpretarea sa ne face sa simpatizam cu el si sa il intelegem, desi stim pana in ultima clipa ca e gresit ceea ce face. Sweeney-ul lui Johnny e inchis in interior, insa el ne permite sa-l citim, cuvintele fiind de prisos. Iar cand acestea sunt rostite, maniera in care o face este puternica, placuta si penetranta, la fel precum cantatul sau. Johnny Depp had the balls to sing without preparation si o face atat de bine. Cel mai important este faptul ca "nu uita" de jocul actoricesc in timp ce canta. Este pur si simplu o interpretare completa, tot ce vad e naturalete in miscare, mimica si livrare a replicilor/versurilor. Nu vad nimic mecanic.

Dar, mã rog, nu-i de mirare c-a luat Globul de Aur - doar l-au vãzut în atâtea roluri, se cunosc de ani de zile... aproape cã-s prieteni, am putea spune, aºa cã parcã-i vedem cã-i dau ºi Oscarul.

Globul de Aur, indiferent de motivele pe care ei le-au luat in considerare, a fost binemeritat pentru acest rol. L-a meritat.Era si timpul, dupa 7 nominalizari anterioare fara "materializare".Pacat de Oscar...au fost mai impresionati de interpretarea over-the-top a lui Daniel Day-Lewis.

Unii dintre fanii montãrii de pe Broadway se plâng insistent de absenþa "Baladei lui Sweeney Todd" - cheia de boltã a musicalului. Nu ºtiu de ce, dar mã îndoiesc profund cã ar fi reuºit, în vreun fel, sã dreagã busuiocul.

Ceea ce in piesa merge, in film n-ar fi mers, pentru ca Balada, folosita instrumental in film este practic o recapitulare a evenimentelor petrecute in piesa, de catre fantome, adica cei care au murit, la sfarsit alaturandu-se lor si Mrs Lovett si Sweeney. In film n-ai nevoie de asa ceva. Finalul este trist, dar frumos. Scena de sfarsit, cu Lucy in bratele lui Todd, sangele lui acoperindu-i chipul, in timp ce lumina calda a cuptorului se revarsa in incapere este pur si simplu minunata.

Acestea fiind zise (scrise)...comentarii?

PS: Mai multa atentie pe viitor, ca sa nu mai fie nevoie sa lamuresc atat de multe aspecte.

[Pitbull]

Bine cä te-ai trezit si tu, acuma, dupä juma' de an, sä bati toba pentru o labä tristä. E frumos cä ti-a pläcut, da' asta e problema ta, nu a noasträ. Chiar n-ai ce face cu timpul täu? Cä noi, fii sigur, AVEM la ce-l folosi pe al nostru.
Oricum, dacä vrei sä-ti citeascä cineva rândurile, redu logoreea, foloseste constructii rationale si logice, nu istericale fanatice deghizate în argumente prin simularea räspunsurilor "punctuale", agätate de citate, pune surdinä thalamusului si stimuleazä-ti cortexul. Altfel, tu centrezi, tu dai cu capu', tu iei autogolul - Ã* la Melu Turbat.

[buticut]

Bine cä te-ai trezit si tu, acuma, dupä juma' de an, sä bati toba pentru o labä tristä. E frumos cä ti-a pläcut, da' asta e problema ta, nu a noasträ. Chiar n-ai ce face cu timpul täu? Cä noi, fii sigur, AVEM la ce-l folosi pe al nostru.
Oricum, dacä vrei sä-ti citeascä cineva rândurile, redu logoreea, foloseste constructii rationale si logice, nu istericale fanatice deghizate în argumente prin simularea räspunsurilor "punctuale", agätate de citate, pune surdinä thalamusului si stimuleazä-ti cortexul. Altfel, tu centrezi, tu dai cu capu', tu iei autogolul - Ã* la Melu Turbat.

Am vazut filmul la sfarsitul lui decembrie. Tot m-am codit sa "trec la atac". Primul topic pe care il vazusem pe forum era cel cu actorii preferati si mi-a creat repulsie. Insa am zis ce naiba, tre' sa-mi zic punctul de vedere.

Oricum, dacä vrei sä-ti citeascä cineva rândurile, redu logoreea, foloseste constructii rationale si logice, nu istericale fanatice deghizate în argumente prin simularea räspunsurilor "punctuale", agätate de citate, pune surdinä thalamusului si stimuleazä-ti cortexul.

Cine vorbeste!

"logoreea" - nope, nu reduc
constructii rationale si logice - sunt mult mai multe decat cele din citatiile facute
istericale - lipsesc
argumente - solide
cortex - stimulat la greu

Cine vrea sa citeasca, n-are decat. Cine nu, pacat, pierde o analiza mult mai acurata. Nici nu e asa greu...citesti pana la al doilea citat, faci o pauza, mai citesti pana la al treilea si tot asa. Suntem intr-o tara care se vrea a fi libera, deci am dreptul la exprimare. Doar pentru ca e in dezacord cu opinia ta, nu inseamna ca trebuie sa ma reduci la tacere.Stii, uneori critica e constructiva. Doar pentru ca ai experienta in a scrie review-uri nu inseamna ca tot ce scrii e mina de aur. Shit happens, iar cu Sweeney Todd ai ratat complet. Chill,relax,respira...nu poti avea doar fani pe lumea asta (desi trebuie sa recunosc ca you hit the nail on the head cu alte review-uri).

Yeah, mi-a placut filmul mai mult decat ti-a placut tie, dar nu vad problema. Imi folosesc timpul cum consider de cuviinta, mersi de ingrijorare.

[Pitbull]

Bine, nu reduce logoreea. Singur îti faci un deserviciu. Crezi cä-n interesul meu propriu îti dau sfaturi? Aiurea-n tramvai...
Eventual, dacä vrei si poti, cautä atunci sä reduci din infatuare, tinzând spre un nivel decent de modestie. Nu te mai läuda, cä devii ridicol. Dacä e adevärat ce spui, cä ne observi de luni de zile, înseamnä cä probabil ai väzut cum s-a fäcut de râs bietul Melus Negrescu, cu fanfaronada lui de atotstiutor. Semeni cu el dezavantajos de mult.
Incearcä sä retii cä o analizä de film se bazeazä pe un sistem al naibii de complex, si nu-ti va reusi niciodatä prin recursul la betia de cuvinte, jongleria cu informatii si vidul de idei. Ai nevoie de asimilarea procesului, de mult exercitiu de gândire si de practica scrisului - mult peste nivelul simplei dezinvolturi, corectitudini si fluente, pe care deocamdatä le stäpânesti acceptabil. Dar nu te descuraja, meritä sä te sträduiesti.
Renuntä la mitul cu "fanii", e ridicol si suficient. Fanii sunt plictiosi si sterili. Prefer färä discutie provocarea intelectualä a unor controverse virulente - si... competente. E fascinant sä mä contrazic cu multi useri respectabili de pe-aici, ca Gionloc, StefanDo, Illotempore, Klein, Herbert, Ricutza, Mala Portugal, Airlight, Proletar si multi altii... Observä cu câtä inteligentä si bun-simt contrazic ei diverse opinii (ale mele, ale altora...), färä megalomanie autoadulatorie. "Fani"?! Lol! Parteneri de discutie! Nu dispera, ai sanse sä te aläturi lor, la un moment dat. Hai, cä poti!