Momente preferate in filme

[Namaste]

You asked me once about why I went in the shop, but I never told you. I didn't go in there looking for God. I wanted you. Apart from Sam, you were the only person that smiled at me around here. And I wanted it. I wanted it to soak into me and brighten me up. And I thought you were beautiful. I just wanted to look at you, that's all. Didn't want to know you. Because I knew if I got to know you, you'd have your own shite. You wouldn't be perfect and I didn't want that feeling ruined. And boy, was I right.

[into_the_labyrinth]

Am să menţionez 5 care mi-au plăcut f. mult (desigur, sunt în total mult mai multe şi poate pe alţii nu-i vor impresiona tocmai aceste scene, aşa cum mi s-a întâmplat mie)

1. O scenă de la începutul filmului Un long dimanche de fiancailles, în care era prezentată o zonă dintr-un cimitir, în care ploua, se vedeau câteva cruci şi o icoană a lui Christ, căzută la pământ, în noroi. Totul se petrecea în timpul războiului. (Ştiu că nu e o scenă cu actori, ceea ce teoretic i-ar putea scădea din intensitate, dar efectiv mi s-a părut unul dintre cele mai deprimante, mai "bolnave", mai "negre" cadre pe care le-am vizionat vreodată , potrivindu-se în acelaşi timp perfect cu restul filmului)

2. Scena din filmul spaniol Blancanieves în care Carmen (Blancanieves) intră în arenă împotriva taurului (numit Satan) care îi accidentase grav tatăl. Este un moment de tensiune maximă, aşteptat, practic, pe tot parcursul filmului, iar deznodământul nu e deloc uşor de anticipat (chiar mi-am imaginat mai multe continuări posibile).

3. Scena din filmul Haute Tension în care pe înregistrările camerelor de luat vederi dintr-un magazin, unde avusese loc o crimă brutală, atunci când toată lumea se aştepta să-l vadă pe bărbatul care întruchipa asasinul, apare clar silueta Mariei (Cecile de France), ceea ce însemna că ea era asasina şi suferea de dublă personalitate. M-a surprins foarte mult, mai ales că, la fel, era un moment cu o încărcătură f. puternică şi făceam diferite "scenarii" pt. final.

4. Scena din filmul The Rite în care Michael (Colin O'Donoghue), care se lupta din răsputeri să găsească o dovadă, o probă concretă a existenţei lui Dumnezeu, confruntat cu o serie de elemente malefice care atestau însă existenţa diavolului, rosteşte, având o revelaţie: "Da, acum cred în diavol... Şi cred în Dumnezeu". Acolo e cheia întregului film.

5. Cea, din acelaşi film, în care părintele Lucas (Anthony Hopkins), propovăduitor ardent al Binelui, devine pentru scurt timp posedat de Rău.

[ionutzoo7]

Am să menţionez 5 care mi-au plăcut f. mult (desigur, sunt în total mult mai multe şi poate pe alţii nu-i vor impresiona tocmai aceste scene, aşa cum mi s-a întâmplat mie)



2. Scena din filmul spaniol Blancanieves în care Carmen (Blancanieves) intră în arenă împotriva taurului (numit Satan) care îi accidentase grav tatăl. Este un moment de tensiune maximă, aşteptat, practic, pe tot parcursul filmului, iar deznodământul nu e deloc uşor de anticipat (chiar mi-am imaginat mai multe continuări posibile).

3. Scena din filmul Haute Tension în care pe înregistrările camerelor de luat vederi dintr-un magazin, unde avusese loc o crimă brutală, atunci când toată lumea se aştepta să-l vadă pe bărbatul care întruchipa asasinul, apare clar silueta Mariei (Cecile de France), ceea ce însemna că ea era asasina şi suferea de dublă personalitate. M-a surprins foarte mult, mai ales că, la fel, era un moment cu o încărcătură f. puternică şi făceam diferite "scenarii" pt. final.

4. Scena din filmul The Rite în care Michael (Colin O'Donoghue), care se lupta din răsputeri să găsească o dovadă, o probă concretă a existenţei lui Dumnezeu, confruntat cu o serie de elemente malefice care atestau însă existenţa diavolului, rosteşte, având o revelaţie: "Da, acum cred în diavol... Şi cred în Dumnezeu". Acolo e cheia întregului film.

5. Cea, din acelaşi film, în care părintele Lucas (Anthony Hopkins), propovăduitor ardent al Binelui, devine pentru scurt timp posedat de Rău.

Cele din The Rite mi-au placut si mie.Nu mi s-a parut slab filmul.La Haute Tension n-am mai apucat finalul.Mi s-a parut ca e doar inca un horror slabut,dar se pare ca m-am inselat.Trebuia sa-mi dau seama ca daca e european,tot are ceva bun tinut deoparte.

[varu]

Finalul din O Último Mergulho. Hölderlin transpus peste o dragoste adolescentină. Cea mai romantică secvență de cinema pe care am văzut-o în ani de zile. Contează și contextul întregului film (ba chiar o îmbogățește cu sensuri surprinzătoare), dar funcționează perfect luată și separat.

"I have received, my Hyperion, the letters you sent me from afar. Everything you say deeply moves me and loving you so, I often tremble when I see the tender youth who wept at my feet transform into the warrior you are now. Will you not forget what love is? But go on! I am following you. If you were capable of hating me I believe I would even imitate you. I would make an effort to hate you, thus our souls would remain identical, and all would not be idle words, Hyperion. I myself am not what I once was. I no longer have a fond gaze on the world. All that lives has stopped being pure pleasure for me. Only the firmament, with its starts, still attracts my gaze. O, my Hyperion, come you swiftly to Calaurie, where you greet the silent forests of our love, where you greet me, then to rush back to your work. And do you think I fear the outcome? My beloved, I often feel it is close, but its most sublime thoughts are like flames that hold off the ice. "

"It's over, Diotima. Our men looted and killed mercilessly and our innocent Greek brothers from Misitra died, or wander lost, their sorrowful faces marked out by crying to heaven and hell for revenge angainst the Barbarians, at the head of whom was I. Now I can go and plead my cause. Now all hearts come towards me. But I was cautios. I knew who these people were. Strange project this was, wanting to form my paradise with a band of thieves. No, by Nemesis! What happened to me is fair, and I am ready to bear it. I will bear it, until pain removes my consciousness completely. Do you think I am furious? I received from one of my faithful when I was repelling the carnage an honorable wound. If I were furios, I would pull off the bandage covering it, and my blood would run to its rightful place, into this mourning earth. This mourning, bare earth, that I so wished to dress in sacred woods and adorn with all the flowers in Greek life. And how beautiful it would have been, my Diotima. Do you say I am disheartened? O my beloved, misfortunes have gone too far. Raging bands are breaking out in all directions. Like an epidemic, greed spreads in the moray, and if you don't also use the sword, you will also be banished and killed. In doing so, those who rage say they fight for our freedom. Members of the savage people were enlisted by the Sultan, and they do the same as the others. I hear our infamous army has been dispersed. In Tripolossa the cowards faced Albanian troops in very inferior numbers, but as there was no booty to steal, the wretches fled. The Russians, forty brave men who dared go on campaign with us, were the only ones who resisted, and they all perished. And so I am now as alone as Alabanda. Since my loyal friend saw me bathed in blood, in Misitra, he forgot everything else; his hopes, his desire for victory, his despair. The angry warrior had thrown himself on the looters like a vengeful god, he took me from the fight, and his tears wet my clothes. He also stayed with me in the hut where I had to rest, and I am pleased that this happened. If he carried on fighting, he would now be in Tripolissa, in the dust. How this will now turn out, I don't know. Destiny hurls me to the unknown, and I deserve it. My own shame exiles me from you, and who knows for how long? Ah, I promised you a new Greece and I send you a funeral song."

http://www.youtube.com/watch?v=TYu1XfeDKYo

[varu]

La nici 5 secunde dupa ce mândra o taie cu motociclistul... Mai e și pe role, mor de râs

[NmpN]

Hachiko!

[omudindulap]

Inca nu l-am vazut, dar judecand dupa momentul asta, presimt ca se va regasi undeva sus in topul lui douamiipaispe. Fie numa si pentru atat:

http://www.youtube.com/watch?v=EIjRX0K0pFM

[omudindulap]

Apropo de ce spuneam in alt topic legat de intensitatea trairilor, am revenit si cu exemplificari:

Laurence Anyways (n-am gasit exact ce-mi doream, dar e suficient de graitor si asa)

Adele

Blue Valentine

Mai era si scena asta din In the Mood, dar nu o gasii cu subtitrare in eng.



Dar poate stiti greaca

Ca tot a venit vorba de emotii si de sens, las si asta aici: The power of Cinema

[Namaste]

I've finally found my soulmate!

[Namaste]

Historias extraordinarias