Sergiu Nicolaescu - Tunarul no. 1 al filmului romanesc!

[c.ghevara]

Exprimarea mea e alambicată tocmai pentru că am vrut să subliniez că nu absolutizez. Regisorul român (şi aici e buba) uită că EL există pentru public, nu invers. La fel cum medicul există pentru pacient, nu invers. Publicul (plebea, pulimea ) nu este un accesoriu. Cine îl împiedică pe regizor să dea publicului comedii subtile, de bun gust, filme de acţiune, SF-uri, romantice, nu cu femei crăcite, şi poante grosolane? Ce vină poartă plebea că de vreo 40 de ani singurele filme de acţiune sunt ale lui "Serj"! Plebea e de vină că ajunge să confunde calitatea cu genurile?

Uite cele 3 exemple:

1. Drama
2. Drama
3. Drama


p.s. Ooops! şi eu... Acu observ! Ai scris intenţionat "genuri proaste"?

[Pitbull]

Initial, scrisesem "filme proaste".
Mi-am dat seama cä era un domeniu prea restrâns, si l-am extins la "genuri".

[c.ghevara]

Ah! Am crezut că îmi întinzi o capcană. Iniţial îmi scăpase cuvântul "proaste". Nu cunosc genuri proaste, doar filme proaste. Am scris "dramă" pentru că eu n-am văzut alt gen pe care să-l abordeze tinerii regizori premiaţi sau apreciaţi. Mai ales că e vorba de drame tip sistem, societate vs. individ. Dacă se poate autocritice (comunism, mentalităţi necivilizate). Asta se premiază, asta face regizorul român. Îl doare în cot că publicul ar vrea altceva. Mai bine îl face "plebe".

[Floydman]

ce pare la prima vedere foarte ciudat e ca, pe langa lipsa de rezonanta, perfect explicabila, pe care o manifesta oamenii simpli, din paturi sociale medii sociale joase (manelizati sau nu, tineri prefabricati ai scolii noastre actuale, falimentare, sau fostele loaze din era scolii ceausiste) fata de filmele "fin-intelectuale" ale "minimalistilor" glorificati si descusuti pe toate partile de critica de film la fel de "fin-intelectuala" , mai exista o tendinta de respingere a noilor valori cinematografice romanesti si in alt sector al societatii.

observi in jurul tau ca exista si destui oameni cu o cultura generala peste medie, mergand chiar pana la intelectuali( , (in general mai batrani de 35 de ani) care nu agreeaza nici subiectele nici viziunea tinerilor regizori romani, in general. cum o dai, tot Serj prevaleaza cand e vorba de preferinte, si asta din cauza ca memoria romanului pastreaza niste filme spectaculoase, memorabile la vremea lor, din timpul erei comuniste care erau privite ca super-entertainment (daca imi permiteti termenul) la vremea aparitiei lor.

multi dintre oamenii seriosi si la locul lor, cu o cultura generala consistenta, nu sunt dispusi la nivel constient sau inconstient, sa aprecieze,sa pipaie, sa mai descoasa, sa mai reflecteze la ceea ce au trait deja, ceea ce au simtit, sau ceea ce au gandit in vremea comunistilor sau a tranzitiei ce a urmat. pur si simplu, la nivelul acestei paturi de public reactia e "da, da , bine, stim, am trait si noi asta....hai sa ne uitam la altceva mai interesant decat la potcoavele astea de cai morti despicate in 7 de niste regizori "pretiosi" care cred ca au descoperit roata filmand cu camera in mana prin holuri de hotel si curti de bloc vopsite sa para din anii 80-90"

[djinjis]

eu gasesc ca raspunsul populatiei e foarte elegant vis-a-vis de minimalul asta superboring. iti spun eu ce e ciudat: dupa ce ca filmele astea sunt facute din banii populatiei, omul de rand daca vrea sa le vada, trebuie sa-si cumpere bilet. adica sa plateasca de doua ori pentru acelasi lucru. bwehehe.

[c.ghevara]

Aspectul ăsta mi-a şi scăpat... filme făcute din banii populaţiei, adică ai ”plebei”?

[Mercutio]

....
multi dintre oamenii seriosi si la locul lor, cu o cultura generala consistenta, nu sunt dispusi la nivel constient sau inconstient, sa aprecieze,sa pipaie, sa mai descoasa, sa mai reflecteze la ceea ce au trait deja, ceea ce au simtit, sau ceea ce au gandit in vremea comunistilor sau a tranzitiei ce a urmat. pur si simplu, la nivelul acestei paturi de public reactia e "da, da , bine, stim, am trait si noi asta....hai sa ne uitam la altceva mai interesant decat la potcoavele astea de cai morti despicate in 7 de niste regizori "pretiosi" care cred ca au descoperit roata filmand cu camera in mana prin holuri de hotel si curti de bloc vopsite sa para din anii 80-90"

eu cred ca se trateaza prea serios, prea tragic, de catre regizorii romani perioada respectiva. am vazut in schimb recent un film cehoslovac, Kolia, similar, din aceiasi perioada, care are cu totul alta alura. povestea si felul in care este redata sunt mai degraba comice, prin absurdul situatiilor, prin atitudinea personajului. desi si ei cehoslovacii au trait la fel de naspa, sub ocupatie ruseasca and all.

[djinjis]

pai minimalele fac fix atat profit cat sa-si acopere cheltuielile cu genericul. cnc = buget = populatie.

nu sunt nici macar tragice. se tot vorbeste despre realismul lor care e de fapt banalism. nici nu e asa proasta miscarea. filmul e banal, dar banalitatea aia e bine implementata. baietii au facut film despre ceva c cunosteau bine. sau daca vrei, filmul are ceva din autor, aspectul lui definitoriu.

[civica65]

Pur şi simplu despre film, cu Sergiu Nicolaescu (TVR CULTURAL)

http://www.tvr.ro/articol.php?id=86609

Femeile fierbinţi ale lui Nicolaescu (Pro TV Magazin)

http://www.protvmagazin.ro/stiri/cin...lui-nicolaescu

[Pashpix]

UN ARTICOL INTERESANT, DIN "OBSERVATOR CULTURAL"

FILM. Sergiu Nicolaescu, „mîntuieşte-te“!
de Valerian Sava

Cu concursul defectelor tuturor, o variantă recoafată a Legii Cinematografiei ameninţă să lase în continuare Noul Cinema la discreţia financiară a unui CNC nereformat. Distribuirea Fondului Cinematografic şi strategiile (sub)dezvoltării instituţionale a cinematografiei publice ar rămîne în seama anchilozei corporatiste patronate de veteranele UCIN (Uniunea Cineştilor din România)-UARF (Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Filme)-UPFAR (Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România), în simbioză cu candoarea artizanală a junelor ACRO (Asociaţia Cineaştilor din România)- APFR (Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc). Există vreo ieşire? Cineastul senator Sergiu Nicolaescu este pînă într-acolo de sincer, de cinstit şi de curajos – cum îşi caracterizează ritos personajele preferate din filmele pe care le semnează –, încît nu-şi ia nici un fel de precauţii, nu dă semne că ar încerca ezitări sau temeri, nu pare să-şi imagineze nici o clipă că textele pe care le semnează, în două recente culegeri, ar putea avea în ochii cititorilor alte caracteristici şi rezonanţe, cu efect contrar celor pe care el însuşi le concepe. Mă refer la volumul cumva autobiografic, intitulat peremptoriu şi condensat Destin şi film. Destăinuirile unui cineast (Editura Axioma Print, 2009, 230 p.) şi la dosarul cu printuri la zi, în ajunul noii sesiuni parlamentare, dar cu distribuire mai largă: Opis cu documente privind Legea cinematografiei şi alte materiale referitoare la cinematografie (82 p.).

Autodefinirea legiuitorului nr. 1

În ciuda speciilor şi destinaţiilor diferite, cele două lucrări sînt nu numai perfect unitare ideatic şi stilistic, dar şi identice pe alocuri, repetitive în multe puncte. Volumul editorial se deschide, înainte de prefaţa autorului – o carte de vizită, cum ar veni – cu ceea ce va relua pe parcurs, în diverse varaţii, de vreo zece ori şi vom regăsi parţial în printurile senatoriale: o „Fişă cinematografică Sergiu Nicolaescu“, cu 16 repere cronologice, 54 titluri de filme, la rîndu-le datate şi cu indicarea studiourilor producătoare, o listă cu 39 festivaluri şi premii, altă listă întorcîndu-se la 8 dintre titlurile anterioare, sub denumirea „Filme europene de lungmetraj pentru TV...“, în fine, o statistică: 35 roluri principale, de 19 ori scenarist sau coscenarist, de 14 ori producător sau producător executiv. Circumstanţa atenuantă e că autorul recunoaşte undeva că vede totul „inginereşte“, deşi „Cuvîntul înainte“ la volumul tipărit e subintitulat patetic „Sîntem un popor credincios şi cu frica lui Dumnezeu“. Subtitlul e folosit de trei ori şi ca intertitlu, pe parcursul celor trei pagini ale prefeţei. Nu fără liant subînţeles cu această aserţiune religioasă este un al patrulea intertitlu, şi ultimul din „Cuvîntul înainte“, singurul cules cu verzale: „TRĂDAREA“. Potrivit senatorului cineast, am fi un popor crucificat, în urma unui şir neîntrerupt de trădări. În numai 14 rînduri concluzive de text, prefaţatorul rezumă istoria naţională, „de la Vlad }epeş, trădat de români şi dat pe mîna ungurilor“, continuînd cu destinele similare ale lui Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I („moare singur, ca un neamţ pe un teritoriu străin“), Ion Antonescu, Mihai I şi – ca încheiere – „trădarea lui Ceauşescu de către Armată şi Securitate, pe care le-a protejat şi favorizat“ (observaţie completată clarificator într-o pagină următoare: „care l-au trădat cu atîta uşurinţă...“ – subl. mea). Aflăm ad-hoc şi că „Ceauşescu era bîlciul delirului şi al lipsei de măsură şi (incongruenţă a frazei! – n. n. ) denotă slăbiciunile poporului român“ (s. m.).

„În plin moment de glorie pentru mine“

Abţinîndu-mă de la un pamflet şi chiar de la etichetările pe care le-am citat uneori, din partea binefăcătorului lui Sergiu Nicolaescu, scenaristul Titus Popovici, mă limitez la juxtapunerea unor pasaje. „Superproducţia Mihai Viteazul putea deveni unul dintre cele mai mari filme ale cinematografiei mondiale (într-o pagină ulterioară se precizează: «unul din primele trei filme istorice ale cinematografiei mondiale» – n. m.), dacă Ceauşescu ar fi aprobat propunerea societăţii Columbia Film“ (cu acelaşi S. N. regizor, dar altă distribuţie – n. m.). „Filmul Dacii este prima manifestare publică de artă a naţionalismului românesc de după 1947.“ „... în plin moment de glorie pentru mine, Doamne, ce amintiri aş avea de adăugat!“. „Elita intelectuală a fost lichidată după 1948 [...], rămînînd numai aceia care au acceptat trădarea (s.m.), fără condiţii şi fără demnitate.“ „Cu un zîmbet şi un salut, milioane de oameni îmi transmit sincer recunoştinţa şi admiraţia lor“. „... nişte realităţi ale cinematografiei naţionale. Trebuie să le spună cineva care a dovedit că le cunoaşte, şi nu un premiat la un important festival european, dar care a făcut doar două filme.“ „Las spectatorilor toate filmele mele [...] cu toată convingerea că e (respectiv, sînt – n. m.) cel mai important lucru din viaţa mea, în afară de revoluţie.“ Revoluţie pe care se subînţelege oarecum cine a făcut-o, mai ales că mai departe se indică: „Această întîrziere (fusese la Ambasada RFG, în ziua de 22 decembrie 1989, să lase nişte arme deţinute ilegal – n. m.) a (corect: le-a – n. m.) permis lui I. Caramitru şi M. Dinescu să intre pe post înaintea mea“. După aceste citate inocente din Capitolul I („Perioada comunistă în cinematografie – 1954-1989“, în care nu sînt însă pomenite decît filmele proprii), din Capitolul II, intitulat (mai apăsat) „Filmul românesc“, Sergiu Nicolaescu ne avertizează din capul locului: „Anii 1967-1989 au constituit afirmarea cinematografiei româneşti în lume“. Nota bene – coincidenţă : 1967 e anul premierei cu Dacii, dar premiile de la Cannes le obţinuseră Liviu Ciulei şi Ion Popescu Gopo în 1965‚ respectiv 1957 (cu filme niciodată citate în cele 230 de pagini). Să reluăm însă citatele cu No comment: „Îi întreceam chiar şi pe polonezi, nu mai vorbesc de unguri. Astăzi ne întrec şi bulgarii“. „În privinţa premiilor, am cîştigat destule. Dar nu de asta am avut timp.“

Punerea la punct (la zid) a Noului Cinema

„Unul dintre voi (spicuiesc din seria diatribelor la adresa tinerilor cineaşti – n. m.), fără facultate, joacă rolul principal într-un film de-al lui. Foarte bine, să vedem ce iese“ (să fie oare o trimitere la Cristi Puiu, cu al său Aurora, regizor care are facultate, deşi făcută la Geneva, ba chiar o facultate de film, spre deosebire de S. Nicolaescu; Cristi Puiu, acelaşi deschizător de drum şi vîrf al Noului Cinema, este exclus din lista pe care recidivistul întru actorie diletantă o întocmeşte exhaustiv: „Dintre regizorii care reprezintă noua generaţie, s-au remarcat Cristi Mungiu, Cătălin Mitulescu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu“). Sergiu Nicolaescu pare indispus subliminal de autorul filmului Marfa şi banii, poate fiindcă a condus campania împotriva acestuia în 2001, cînd, ca senator, era preşedinte, în conflict de interese, al Colegiului Consultativ de la CNC, şi ne miră cum de sincerul şi cinstitul autobiografist scrie acum, negru pe alb: „Nu am ocupat funcţii în cinematografie, precum alţi colegi...“. O explicaţie a amneziei ar fi împrejurarea că acel „Colegiu-fur“ – cum i s-a spus nedezminţit, fiindcă şi-a împărţit banii la concursurile din 2001 şi 2003 – a fost trecut discret în culise de partidul senatorului aflat la putere. Ceva nu-i dă pace deloc, drept care ţine să stigmatizeze formula filmică a inamicilor: „Ce uşor! veţi spune, voi, care aţi făcut filme cu puţine personaje, gen Marfa şi banii...“.

N-avem spaţiu pentru o amplă recenzie, cu date mai copioase decît cele de mai sus, despre o „Carte apărută cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei“, cum stă scris pe pagina de gardă (ar fi interesant de ştiut procentajul finanţării). De asemenea, am fi curioşi să aflăm cine de la CNC a aprobat această decizie?

Toţi oamenii senatorului şi „trădarea“ acestuia

Trecem la al doilea document, destinat parlamentarilor. Sîntem tot în registrul diatribei resentimentare, dar către toate azimuturile: „Am aflat în mod surprinzător din presă că la un festival cinematografic (TIFF, Cluj-Napoca, iunie 2010), finanţat de Centrul Naţional al Cinematografiei, instituţie despre care ştim cu toţii ce rol ar trebui să aibă în politica de promoţionare (sic!) a filmului românesc, cîţiva cineaşti (corect: cîteva zeci – n. n.) şi-au exprimat nemulţumirea (printr-o aşa-zisă Proclamaţie) faţă de noul proiect de lege...“ (s. n.) Este textul de deschidere al Opisului, adresat Camerei Deputaţilor, unde urmează să se ia în discuţie contestatul proiect, deja adoptat de Senat, cu pesedistul pur sînge pe post de preşedinte al Comisiei de Cultură. Adresa-reclamaţie e ornată cu exact 10 (zece) nume de susţinători, dintre care trei, ţinînd de alte partide (senatorii Radu F. Alexandru şi Mircea Diaconu) sau coterii (Elisabeta Bostan, din partea UCIN-ului), nu şi-au pus apostila pe document, rămînînd numai cu numele ca susţinători.Toţi oamenii senatorului, care semnează olograf contra-proclamaţia, se reduc la 7 (şapte) performeri ai filmelor nule din ultimul deceniu sau dintotdeauna: Andrei Blaier, Ioan Cărmăzan, Alecu Croitoru, Mircea Mureşan, Geo Saizescu, Mihai Şurubaru, Constantin Vaeni. Ca să nu mai lungim vorba şi să ne întoarcem la tema trădării: cum se simte campionul de altădată al „epopeii cinematografice naţionale“ în compania „celor 7“?! Dacă ar avea temeritatea de a-i „trăda“, Sergiu Nicolaescu s-ar putea „mîntui“ (apropo de subtitlul repetat în prefaţă), ba ar mai înregistra un titlu onorabil în biofilmografia sa, alături de cele 3-4-5 filme pe linia de plutire şi performante în speciile lor, semnate în anii ’70. Iar dacă şi-ar „trăda“ şi proiectul de modificare a legii în vigoare, retrăgîndu-l din Parlament şi eliberînd astfel calea lucrului calificat la o lege organică a cinematografiei, ar dovedi că ştie să fructifice cunoştinţele despre culisele istoriei. El nu se poate să nu-şi dea seama unde se află filiaţia neştiută de profani (să punem un accent în rimă cu stilul senatorului) a corporatismului-salazarist al actualei legi, prin care veteranele UCIN-UARF-UPFAR, de conivenţă cu candoarea artizanală a junelor ACRO şi APFR, au mînă liberă să stopeze sine die reforma instituţională din branşă. Mai mult, cineastul senator ar cîştiga un ascendent moral asupra tinerilor cineaşti, care ignoră acest punct nodal al legislaţiei şi al regulamentelor în vigoare. Ar fi pentru prima dată din 1997 încoace (după ordonanţele şi variantele de legi „decapitate şi fără coloană vertebrală“), cînd s-ar depăşi nivelul pertractării necesarelor surse de finanţare, versatilele procentaje de impozitare, manipulările ordonatorilor de credite sau grilele mecanice şi incontrolabile de notare a proiectelor, prin aceea că profesioniştii valizi şi performanţi ai creaţiei şi criticii de film ar avea acces determinant în organismele de decizie şi de lucru ale CNC, concepute, desemnate, compuse şi mandatate în consecinţă.

[keepwalking]

zice valerian sava:

"profesioniştii valizi şi performanţi ai creaţiei şi criticii de film ar avea acces determinant în organismele de decizie şi de lucru ale CNC, concepute, desemnate, compuse şi mandatate în consecinţă."

dar de ce, taica, "criticii de film" trebuie sa aiba acces determinant in organismele de decizie ale CNC?
si care sunt criticii aia "valizi si performanti"?
cine ii valideaza si le confera "performanta"?
bai, numai mafioti, nu stiu cum sa puna botul pe ciolan!

[civica65]

Sergiu Nicolaescu şi-a regizat moartea!

Marele regizor Sergiu Nicolaescu şi-a propus ca, pînă la sfîrşitul vieţii, să mai facă un singur film, film care va coborî cortina pentru vecie. Reporterii “Naţional” au reuşit să afle, în urma unui interviu în exclusivitate, cele mai de taină gînduri ale regizorului în vîrstă de 80 de ani. Răspunsurile cineastului au fost de-a dreptul cutremurătoare. După o viaţă în care a văzut aproape totul, Sergiu Nicolaescu trăieşte o bătrîneţe bîntuită de fantasmele trecutului. Implicat într-un proiect legislativ ce are ca scop revigorarea domeniului cinematografic, regizorul mai vrea să turneze şi un ultim film. Cel în care îşi imaginează, parcă, propria moarte.

Regizorul, bîntuit de fantasmele trecutului

“În această peliculă e vorba de un fel de concluzie, pe care o trag eu, acum, la sfîrşitul vieţii. Este punctul de vedere pe care îl am astăzi asupra trecutului”, a mărturisit maestrul reporterilor noştri. Scenariul peliculei are în prim-plan un bătrîn de 80 de ani (vîrsta exactă a lui Sergiu Nicolaescu, n.r.) care îşi trăieşte ultimele clipe de viaţă.

Filmul ultimei zile din viaţa lui

“Individul acesta se trezeşte de dimineaţă şi, în timp ce se bărbiereşte, se întreabă cine este cel pe care îl zăreşte în oglindă”, spune regizorul, lăsînd să se înţeleagă că acesta este momentul în care personajul său ia decizia de a se sinucide. “Mai departe, bătrînul coboară la metrou, ia un tren fără o destinaţie precisă. Aici el întîlneşte o serie de indivizi. Unii îl recunosc, alţii habar nu au de el. Privind la ei, cum urcă şi coboară din tren, bătrînul îşi retrăieşte propria viaţă”, mai dezvăluie cineastul din secretele ultimului său film. Mărturisirile ce au urmat au fost de-a dreptul delirante. “Finalul acestui film, cu care eu mă identific, îl văd în felul următor: bătrînul ajunge la capăt de linie. Cînd ajunge la suprafaţă, zăreşte o clădire din asta superbă, înaltă, cu douăzeci şi ceva de etaje, pe aici pe undeva (regizorul a indicat clădirea Televiziunii Române, n.r.). Se urcă în clădirea aia şi ia liftul. Tot aşa, intră şi ies oameni şi mai are şi cu ăştia o discuţie, două. Se urcă pe acoperiş şi… se duce la margine… zîmbeşte şi se aruncă în gol. Gata! Atît am avut de spus”, a mărturisit Sergiu Nicolaescu reporterilor “Naţional”. Mai mult, maestrul crede că sfîrşitul său nu este departe. “Cît mai am de trăit. Un an. Pe mine personal nu mă încălzeşte cu nimic dacă îi pare rău cuiva sau nu că nu mai sînt. Realitatea e că nu îmi mai doresc decît să mai fac un film”, s-a confesat Sergiu Nicolaescu reporterilor noştri. Pe finalul discuţiei, regizorul, care este şi parlamentar, membru în comisia de cultură a Senatului, a ţinut să mai spună că încearcă prin orice mijloace să schimbe Legea Cinematografiei. “Din cauza acestei legi, plină de malformaţiuni, filmele româneşti sînt atît de sărace, lipsite de fond. Din cauza asta, regizorii tineri sînt obligaţi să inventeze noi sisteme şi pînă la urmă vor ajunge la filmul mut”, a mai declarat, plin de regrete, Sergiu Nicolaescu.

Cele mai importante filme ale maestrului

- Pelicula “Mihai Viteazul” a fost realizată de către Sergiu Nicolaescu în 1970, iar bugetul său a fost, la acea vreme, echivalentul a circa 500.000 de dolari. De altfel, filmul ocupă locul trei în topul celor mai apreciate producţii istorice din toate timpurile, alcătuit de faimosul site IMDB (Internet Movie Database).

- “Ultimul cartuş” s-a bucurat de bagheta regizorală a maestrului Nicolaescu în 1973, fiind o continuare a la fel de celebrului “Cu mîinile curate”.

- “Supravieţuitorul” este o continuare a faimoasei serii cu comisarul Moldovan, regizat de către Sergiu Nicolaescu în 2008. “La piece de resistance” a peliculei a fost apariţia nud a frumoasei Ileana Lazariuc, în rolul Zaradei.

- Pelicula “Mircea” a fost produsă în pragul Revoluţiei, în 1989 şi filmată în Germania Federală, iar despre ea, Sergiu Nicolaescu declara la un moment dat că "este un film foarte important”.

- Filmul “Cu mîinile curate”, regizat în 1972, a lansat cea mai celebră serie de filme de acţiune din cinematografia românească, cea a comisarului, şi este un adevărat thriller care îmbină genul poliţist cu intrigile politice.

http://www.ziarulnational.com/stiri/...gizat-moartea-

[Pitbull]

“Individul acesta se trezeşte de dimineaţă şi, în timp ce se bărbiereşte, se întreabă cine este cel pe care îl zăreşte în oglindă”, spune regizorul, lăsînd să se înţeleagă că acesta este momentul în care personajul său ia decizia de a se sinucide. “Mai departe, bătrînul coboară la metrou, ia un tren fără o destinaţie precisă. Aici el întîlneşte o serie de indivizi. Unii îl recunosc, alţii habar nu au de el. Privind la ei, cum urcă şi coboară din tren, bătrînul îşi retrăieşte propria viaţă”, mai dezvăluie cineastul din secretele ultimului său film. Mărturisirile ce au urmat au fost de-a dreptul delirante. “Finalul acestui film, cu care eu mă identific, îl văd în felul următor: bătrînul ajunge la capăt de linie. Cînd ajunge la suprafaţă, zăreşte o clădire din asta superbă, înaltă, cu douăzeci şi ceva de etaje, pe aici pe undeva (regizorul a indicat clădirea Televiziunii Române, n.r.). Se urcă în clădirea aia şi ia liftul. Tot aşa, intră şi ies oameni şi mai are şi cu ăştia o discuţie, două. Se urcă pe acoperiş şi… se duce la margine… zîmbeşte şi se aruncă în gol. Gata! Atît am avut de spus”

Ce-i idioţenia asta...?

[paul_aramis]

pit, o fi având ceva gânduri, mai ştii?

[Pitbull]

Serjulicä si gânduri...?!?
Baba si caricioplanu'!

[Pashpix]

Kelemen: "Vom modifica Legea cinematografiei"

Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a declarat joi, într-o conferinţă, că va participa la dezbaterile din Camera Deputaţilor referitoare la modificarea Legii cinematografiei şi va încerca să aducă schimbările care vor face ca Centrul Naţional al Cinematografiei să fie mai eficient şi mai transparent. Propunerea de modificare a Legii cinematografiei a fost aprobată de Senat pe 17 mai şi urmează să fie analizată de Camera Deputaţilor, care este forul decizional.

Printre iniţiatorii propunerii se numără Sergiu Nicolaescu, Mircea Diaconu şi Radu F. Alexandru. Una dintre prevederile din proiectul de modificare a Legii cinematografiei este ca Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC) să fie coproducător al filmelor pe care le finanţează în urma concursurilor de proiecte pe care le organizează anual. O altă propunere este ca, în locul scenariului, elementul de bază al dosarului să devină decupajul regizoral. De asemenea, este cerută pentru dosar distribuţia filmului. Potrivit propunerii, comisia de selecţie poate fi formată exclusiv din oameni din industrie, fără critici de film. În locul selecţiei bazate pe puncte (acordate în funcţie de premiile câştigate anterior, rezultate de box office etc.) ar urma să fie instituit sistemul de admis/respins. De asemenea, iniţiatorii propun înfiinţarea unei noi structuri - Administraţia Fondului Cinematografic -, dar şi reducerea finanţărilor nerambursabile pentru distribuitori. Totodată, printre modificările aduse se numără faptul că, dacă producătorul schimbă regizorul, noul regizor trebuie să urmeze decupajul iniţial propus pentru film.

Cineaştii şi actorii prezenţi, la începutul lui iunie, la gala Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) s-au urcat pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, în semn de protest faţă de proiectul de modificare a Legii cinematografiei. Actorul Victor Rebengiuc a dat tonul protestului, spunând că va citi "Proclamaţia de la Cluj", prin care va prezenta nemulţumirile industriei cinematografice legate de proiectul de modificare a actualei Legi a cinematografiei.

În conferinţa de joi, ministrul Culturii a mai spus că va numi o echipă, din partea ministerului, pentru a rezolva contestaţiile de la primul concurs de proiecte cinematografice organizat de CNC anul acesta. Kelemen a spus că echipa este formată în mare parte din jurişti, deoarece contestaţiile au fost în majoritate de ordin procedural. Termenul limită pentru depunerea contestaţiilor este 21 septembrie.

[Pitbull]

E clar...
Ne-am cäcat la semnal...

[omudindulap]

O altă propunere este ca, în locul scenariului, elementul de bază al dosarului să devină decupajul regizoral

.

Ce inseamna asta, mai exact?

De asemenea, este cerută pentru dosar distribuţia filmului

.

Alegerea distribuitiei nu reprezinta o procedura ulterioara participarii la concurs?

Potrivit propunerii, comisia de selecţie poate fi formată exclusiv din oameni din industrie, fără critici de film.

Nu ma pricep, dar nici asta nu mi se pare a fi o masura tocmai in regula. Ce inseamna oameni din industrie? Si masinistii, operatorii, monteurii..?

Aveam o impresie buna despre domnul Diaconu.
Sau bat eu campii?!

[Judex]

Este normal ca decupajul regizoral sa fie elementul de baza in jurizarea unuin proiect!!!

[psihologu]

Sergiu Nicolaescu practica in mod constant un cinematograf de consum, de larga audienta. Filmele sale sunt ilustrative, expozitive si descriptiviste, reductibile la limba de lemn. Chiar daca gasim cateva rudimente de arta in
Mihai Viteazul (1970), Ciuleandra (1984) si Francois Villon (1987), aceste
elemente singulare nu salveaza, ci, dimpotriva, subliniaza ratarea celorlalte.
Sergiu Nicolaescu nu ajunge niciodata la esente. Este prea transant si simplificator.
Pentru o posibilã scoala cinematografica romaneasca, de la Sergiu