"Aurora"

[Pitbull]

1) Da, cunosc pe cineva din România care, asteptând filmul lui Puiu, nu i-a pregätit si o osana. Din simplu spirit obiectiv, nu de altceva (plus faptul cä douä precedente reusite, oricât de bune, sunt totusi putine numeric, deci insuficiente ca garantie pentru viitor). Ba chiar, deloc impresionat de cele trei teasere, acel cineva începuse sä se pregäteascä pentru o regretabilä dezamägire. Din fericire, actualele comentarii de dupä vizionare l-au linistit în bunä mäsurä - dar tot nu zice hop pânä la vizionare!
(Si garantez cä nu e nici pe departe singurul. Nu se crede unic, Doamne-feri!)

2) Scuzä-mä, mie mi s-a pärut cä vorbeai de cronica lui Gorzo în raport cu filmul. Acum înteleg cä îti displace la nivelul unor elemente structurale si stilistice, nu sub aspectul continutului. Nu-i critici atitudinea fatä de film (ceea ce ar fi fost imposibil, înainte de a vedea filmul), ci anumite componente profesionale la modul general si pur teoretic: structura, ritmul expozitiunii, optiunile lexicale, aliteratiile, constructia frazelor si alte asemenea träsäturi formale.
Gata, m-am linistit.

[keepwalking]

Nu-i critici atitudinea fatä de film, ci structura, ritmul expozitiunii, optiunile lexicale, aliteratiile, constructia frazelor si alte asemenea träsäturi formale.
Gata, m-am linistit.

cred ca lumea a inteles ce critic eu la aceasta cronica.

[Pitbull]

Din päcate, ai dreptate...
Da, lumea a înteles ce critici: atitudinea fatä de un film pe care nu l-ai väzut.
Adicä, exact ceea ce, acum, n-ai dreptul sä critici. Dupä ce-l vezi, da.
Eu am încercat sä fiu diplomat, în mesajul #40, dar dacä tu te încäpätânezi... ce mai pot face?

[keepwalking]

of, sa reiau.

vreau sa spun urmatoarele:
INDIFERENT de cat de bun sau mai putin bun ar fi fost AURORA, criticile romanesti la adresa lui Puiu ar fi fost la SUPERLATIV.
NU TREBUIE SA VAD FILMUL pentru a intui lucrul asta.
si nimeni nu trebuie sa vada filmul pentru a citi printre randurile cronicii lui Gorzo cat de devotat ii este lui Puiu.
doar nu ne-am nascut ieri, ca sa nu recunoastem afinitatile dintre o parte din critica romaneasca si anumiti regizori, ce naiba!

[Pitbull]

Fii pe pace:
Modorcea o sä-l înjure birjareste.
Posibil si Andrei Rus, din teribilism pustesc.
Si altii.
Deci, lasä-i lui Gorzo dreptul sä laude un film care i-a pläcut, al unui regisor în care crede (ok, fie si cu devotament; e o calitate, nu un defect). Nu-i pretinde sä-l critice doar de-amorul artei, sau în contul eventualelor dude pe care le-ar putea face Cristi la vârsta senilitätii nicolaesciene.

[keepwalking]

ok, poate ca am fost prea vehement in unele afirmatii.
mai spun doar ca, pentru a fi credibil, Gorzo ar trebui sa fie mai cumpatat in aprecieri.
cand esti un critic evident important (asta o recunosc in privinta lui), prea vizibila atasare de un regizor da un semnal prost pentru increderea publicului in intreaga breasla a cronicarilor de film.
eu as vedea criticul ca pe un arbitru impartial.
in momentul in care viciaza un "rezultat", publicul are tot dreptul sa vocifereze.

[Pitbull]

In sfârsit, ne apropiem de un limbaj comun!
Acum pot exemplifica spunând cä si eu am avut rezerve fatä de cronica super-elogioasä pe care Andrei o fäcuse filmului "Restul e täcere" al lui Nae Caranfil - un film foarte bun, si care mi-e nespus de drag, dar fatä de care rämân totusi la convingerea cä se pronuntase exagerat de sentimental. Cred cä putem anula de comun acord mesajele prea vehemente dinainte, validând discutia doar de la #46 încoace.
(Stiam eu...! )

[Floydman]

cum adica sa exprimam opinii doar asupra a ceea ce cunoastem? suna bine dar hai sa vedem, daca sta in picioare recomandarea ta.

cate lucruri apucam sa aprofundam in viata ca sa spunem ca le cunoastem cat de cat? cum apreciem daca cunoasterea asupra unui lucru, pe care o dobandim e reala sau doar o impresie si ce garantii avem, in conditiile in care suntem zilnic bombardati cu fluxuri de informatii de la unele foarte vagi la altele foarte precise, adevarate sau false, despre o imensa multime de lucruri?

comentam doar cand suntem siguri ca stim si nu suntem inselati? atunci unde mai e loc de a exprima ipoteze, supozitii, gusturi, impresii (care NU se bazeaza prea tare pe "a cunoaste/a sti" ci cu precadere pe "a simti" , "a intui" , " a crede - poti crede fara sa cunosti si e legitim sa fie asa, nu poti nega asta decat daca esti materialist-dialectic "

my point ? nu CRED ca e o problema sa vorbesti fara sa cunosti pt ca a cunoaste e mai mult sau mai putin o iluzie subiectiva din mintea ta, asupra unei realitati obiective. problema e abia atunci cand esti convins ca detii adevarul absolut si sfarsesti prin a vatama sau a aduce suferinta in jurul tau, intr-un fel sau altul, prin atitudinea ta lipsita de modestie/prudenta.

ma iertati, filozofii de 2 noaptea.... nu cunosc, dar imi dau cu parerea

[Pitbull]

ma iertati, filozofii de 2 noaptea.... nu cunosc, dar imi dau cu parerea

Ca de-atâtea ori, candoarea te-a salvat!

[farabeuf]

o alta mostra de gretosenie:

"Pentru Puiu, accesul la transcendenţă în arta filmului nu se poate face decît prin realismul ei congenital, care ţine de capacitatea cinematografului, ca tehnologie, de a capta fluxul lumii, modificările prin care trece aceasta în continuitatea ei temporală".

cum dracu poti sa scrii atat de libidinos??!

Tendinta asta deviantCRITIQUE e direct proportionala cu impotenta creatoare

[sergiuseling]

L-am văzut şi eu ieri seară la TIFF. Nu stau eu să judec cât de bine realizat e, dar cert e că mi-a plăcut şi de personaj şi de atmosfera filmului, a fost o adevărată plăcere să-l urmăresc.
Au fost şi unele chestii puţin exagerate sau simpliste şi anume de ce era nevoie de crime, dar le pot trece cu vederea. Una peste alta un film foarte bun pentru mine.

Însă sala nu a fost prea receptivă, mulţi chiar plictisindu-se, excepţie 2-3 momente în care chiar s-a râs binişor. Din fericire unul a fost chiar la final aşa că au fost şi destule aplauze.

Şi ca o chestie interesantă oricât de plictisitor ar fi putut părea Aurora (celor din sală că mie nu mi s-a părut), filmul la care am mers după Ultima Conversaţie a făcut ca Aurora să pară că e Piraţii din Caraibe sau Indiana Jones ca entertainment comparat cu Ultima Conversaţie.

[civica65]

Cristi Puiu: "Aurora" este un film important şi personal

Cristi Puiu a declarat, vineri, la TIFF, că "Aurora", cea mai nouă peliculă a sa, este "un film important" şi personal, ce nu poate fi văzut la orice oră şi care, în prezent, este la începutul "probei timpului", după care se va stabili dacă este "oţet sau vin bun".

Lungmetrajul "Aurora" a deschis, joi seară, secţiunea Zilele Filmului Românesc din cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), care se desfăşoară între 28 mai şi 6 iunie, la Cluj-Napoca.

Puiu a povestit, în conferinţa de vineri, despre proiectul peliculei, început imediat după filmul "Moartea domnului Lăzărescu".

"A fost un film extrem de greu, pentru că din start ştiam că nu o să fie uşor de făcut", a declarat regizorul, descriind etapa de finanţare ca pe "un fel de cruciadă în căutarea banilor". Filmul a ieşit din montaj cu o săptămână înainte de Festivalul de la Cannes, unde a fost prezentat în secţiunea Un Certain Regard.

În ceea ce priveşte titlul, Puiu a sugerat că "Aurora" poate fi un răspuns la filmul omonim al lui F.W. Murnau. "Propunerea pe care o face el (Murnau, n.r.) are legătură cu iubirea. Dar dacă lucrurile se întâmplă altfel, tot despre iubire este vorba?", a spus acesta.

Filmul "Aurora" doreşte, potrivit regizorului, şi să restituie "portretul unui tip de criminal". După "Moartea domnului Lăzărescu", "povestea unui om care moare", Puiu a realizat "povestea unui om care omoară". De altfel, cele două filme fac parte din seria poveştilor de la periferia Bucureştiului pe care Puiu doreşte să le prezinte. Şi, pentru a include filmul şi mai mult în această serie, Puiu a plasat în "Aurora" personaje din "Moartea domnului Lăzărescu", de exemplu, pe asistenta Mioara (Luminiţa Gheorghiu). Totodată, amanta personajului principal, Viorel, este doctoriţa Gina (Clara Vodă), care a apărut în acelaşi film.

"Povestea filmului are de-a face cu ceea ce înseamnă formarea mea din adolescenţă", a mărturisit Cristi Puiu, enumerând cărţile care l-au influenţat: "Străinul" de Albert Camus, "Tunelul" de Ernesto Sabato şi "Crimă şi pedeapsă" de F.M. Dostoievski.

Puiu a povestit că a dorit să construiască filmul "Aurora" într-o manieră prin care să nu dezvăluie foarte multe spectatorului, într-un mod în care pelicula să se "povestească singură". "Eu am ales să spun povestea asta asumând faptul că spectatorul ştie despre ce vorbesc. Perspectiva ultraexplicită mă plictiseşte", a spus Puiu, adăugând că unii regizori, în special cei care fac filme despre crime, consideră că "totul trebuie să fie explicat, să fie «underlined bold italic»".

"Inamicul numărul unu al acestui film este creierul spectatorului. Creierul are tendinţa de a simplifica. Nu i se reproşează unui film american că durează trei ore. De ce să nu zici «nu am chef să gândesc trei ore». Nu vrem să ne fie pus creierul în funcţiune timp de trei ore", a adăugat Puiu.

Puiu debutează în "Aurora" în calitate de actor. După ce a chemat la casting actori profesionişti, precum Adrian Titieni şi Hanno Hoffer, acesta a dat el însuşi probe, la propunerea Clarei Vodă. "Eu nu am vrut să joc în filmul ăsta. Dacă aş fi vrut să joc, mi-aş fi luat permisul în primăvară", a spus Puiu. Acesta a explicat că pe parcursul creării filmului se gândea la semne de circulaţie şi la scenariu. Salvarea sa a venit, însă, de la un instructor care semăna cu John Wayne.

Cristi Puiu a spus că a dorit să joace el însuşi în film pentru că nu a găsit "chimia" pe care o căuta şi privirea. "Era o privire de om obsedat", a adăugat acesta. "Trebuie să accepţi că Madame Bovary c'est toi", a spus Puiu, care, după ce a decis că va juca el rolul principal, a adaptat scenariul la propria personalitate. Şi pentru că postura de regizor care joacă în propriile filme ar fi dus la asemănări cu Sergiu Nicolaescu, echipa a glumit, luând în considerare numele Sergiu sau Moldovan pentru personajul principal.

Dar rolul principal din film a presupus şi un moment de nuditate, la duş. "Pentru mine era foarte important ca spectatorul să ştie «bă, vă arăt tot». Momentul de la duş trebuia să fie un enunţ fundamental al bărbatului. Totul se petrece în zona virilităţii", a spus Puiu, care a adăugat că a avut nevoie de şapte duble pentru scena de la duş.

"Aurora" este o producţie a casei Mandragora, realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei România, Eurimages, SC Serv Invest SRL, OFC Section Cinéma, Centre National de la Cinématographie (Franţa), în colaborare cu ARTE France Cinéma, ZDF/ ARTE, Societatea Română de Televiziune, TSR/SSR, HBO România. Imaginea este semnată de Viorel Sergovici.

[Frank]

Nu am vazut inca filmul, dar nu cred ca rezist trei ore in sala de cinema. Astept sa-l vad la TV, cand o fi...

[Pitbull]

L-am väzut azi.
Captivant, tulburätor, haunting.
M-a tinut fascinat, l-am savurat, l-am înteles în mare - dar se desfoliazä greu, e stratificat, abscons, subtil... îmi aminteste de experientele cu "Blowup", "Persona", "Stalker"... Abia astept sä-l reväd a doua oarä... si a treia... si etc.
Nu mä hazardez cu-o cronicä, încä. Nu înainte de cel putin a doua vizionare.
Secventele mele favorite (deocamdatä):
- când vin äia de sus care l-au inundat
- crimele
- aia cu gagicile din magazin
- (evident!) tot episodul final

Prima concluzie:
Demonstreazä din nou cât de firesc e sä faci artä pornind de la o realitate cum nu se poate mai simplä.
Viorel are ceva din mine (dar, evident, nu numai din mine...).

[Judex]

Eu astept s-apara cartea sa ma prind.

[rvn]

sa fim sinceri....exista cineva in Romania care, asteptand filmul lui Puiu, sa nu fi pregatit si o osana?
s-a creat in jurul acestui regizor o aura inexplicabila de genialitate, de bun inclus in patrimoniul national, de legenda a cinematografiei care, chiar si atunci cand nu face film, e inconjurata cu jerbe de flori.
chiar daca Aurora ar fi fost un rateu magistral, tot s-ar fi gasit suficiente cuvinte preamaritoare la adresa lui Puiu.

apropo de faptul daca am vazut sau nu filmul.
pai eu vorbeam de cronica lui Gorzo, pe care am citit-o, nu de film!
cronica imi displace, nu filmul.

@pit,
cum ramane cu demostratia modului cum se face arta?
astept cu nerabdare parerea lui keep dupa ce va citi cronica ta.

[Pitbull]

Precum îspusei si imediat dupä proiectie, mai va pânä la cronicä.
Indiscutabil, e cel mai greu film românesc fäcut vreodatä (cum ne prevenea si Cristi, înainte de proiectie: foarte "obositor", obositor de greu)... Si complex, si stratificat, si subtil... Primul film cäruia mi-e imposibil sä-i fac analiza dupä o singurä vizionare.
Deci, asteaptä cu räbdare; multä räbdare.

[Ghidupu]

s-au incins spiritele...
a propos de osanale si alte alea...vezi comments

http://regizorcautpiesa.ro/stiri/Cri...tului-686.html

[keepwalking]

cam ofticos Gorzo asta...
na, s-o fi obisnuit ca doar el sa le-o traga in barba la altii, dar de el sa nu se ia nimeni.

[keepwalking]

Hai ca Puiu le zice foarte misto:

"Nu vezi că la tot pasul sunt afaceri de gaşcă şi prieteşuguri? Păi asta se cheamă prietenie? Să scriu articole elogioase despre un film care nu mi-a plăcut, despre o chestie care nu rimează cu nimic, şi să caut, să scormonesc şi să găsesc lucruri pe care le cred eu bune, ca să nu mă murdăresc pe mâini, şi să scriu despre ele, deşi alea reprezintă 2 procente din 100 de procente?! Sau poate nici măcar nu-ţi dai seama că, de fapt, nu ţi-a plăcut filmul. Sau, şi mai rău, poate chiar ţi-a plăcut. Te ia disperarea. E foarte rău.
A fost suficient să se nască valul ăsta şi gata, chestia e minată din interior. Implozie se cheamă. Că nu vine publicul să aducă osanale, nu o fac oamenii de pe stradă. NU, o fac oamenii din branşă, cronicarii. Nu se poate, puţină decenţă!

Cu siguranţă există un corespondent al formulei ăsteia şi în Europa Occidentală şi în SUA, că suntem toţi oameni şi atunci spiritul ăsta de gaşcă este prezent peste tot. La noi, însă, pagubele sunt mai mari, pentru că nu există o contrapondere.

E nevoie ca de partea cealaltă să existe oameni care să opună rezistenţă, să zică NU acestui spirit de gaşcă. Băi, NU! Aici intrăm în lumea cinemaului, aici intrăm în lumea spectacolului, iar judecata reclamă criterii, exigenţa şi rectitudine. Nu putem zice: Frate, am fost la o bere sau mi-ai reparat maşina sau mi-ai zugrăvit în casă, gata, scriu şi eu, la schimb, un articol elogios despre mizeria pe care tocmai ai făcut-o. Nu-i OK. Băi, îţi mulţumesc, suntem prieteni, dar ai făcut un film prost. Mai bine nu scriu. Mi se pare prost filmul, nu vreau să scriu. Dar nu. Şi-acum ce-o să se-ntâmple? Este un fel de lose-lose situation. În varianta asta pierd şi ăla care a făcut filmul, şi ăla care a scris cronica. Unul direcţia, celălalt credibilitatea. Nu ştiu dacă merită.

Dar probabil că este obligatoriu să trecem prin faza asta pentru a ne maturiza. Sunt foarte supărat. Diatriba asta, poate nu întru totul justificată, este consecinţa furiei pe care mi-a provocat-o lectura articolului lui Andrei Gorzo despre „Felicia, înainte de toate”, lectură care m-a revoltat şi care mi-a amintit de articolul lui Cezar Paul-Bădescu despre „Noro”, filmul lui Radu Gabrea. Şi nu doar Gorzo greşeşte. Doar ca el face parte – sau pare să facă parte – din categoria celor cu adevărat îndrăgostiţi de cinema."