Dezamagirile anului 2011

[Disciple]

Padure fara uscaturi nu exista, iar 2011 nu face nici el rabat de la acest principiu din strabuni. Avand in vedere ca acordam aici niste "Zmeurele" filmelor care ne-au dezamagit nu voi impune nicio regula asupra topurilor personale. Plange-ti pe umarul acestui topic! Start Yo:

1. Pirates Of The Carribean: On Strangers Tide - Rob Marshall
2. The Green Hornet - Michel Gondry
3. Captain America: The First Avenger - Joe Johnston
4. Harry Potter And The Deadly Hallows: Pt. 2 - David Yates
5. Immortals 3D - Tarsem Singh
6. London Boulevard - William Monahan
7. Buna! Ce Faci? - Alexandru Maftei
8. Fast Five - Justin Lin
9. Cowboys&Aliens - Jon Favreau
10. Battle:Los Angeles - Jonathan Liebesman

[Kriss_Kringle]

Captain America si-a servit scopul de rock 'em sock 'em ca pe vremuri cu un aer retro si mi-a placut mai mult decat X-men First Class iar Fast five chiar daca decurge ca The italian job asta nu inseamna ca nu e escapism fun.

On-topic:
Sucker punch
Green Lantern
Green hornet
Drive angry
Thor

Astea-s cotoarbele care regret ca le-am vazut si ar mai fi dar nu-s in stare sa mi le amintesc pe restul acum.

4. Harry Potter And The Deadly Hallows: Pt. 2 - David Yates

De ce?

[Disciple]

Din multe motive: nu are consistenta cu atat mai mult cu cat prima parte mi s-a parut inutila, nu e grandioasa precum un Return Of The King, iar finalul acela cu Albus Dumbledorus...e totat nereusit.

Kriss: Captain America e o dezamagire prin faptul ca isi cam bate joc de celelalte personaje: de ex. gasca care il insotea pe el si inconsecvente la nivel de scenariu, il vezi circar si apoi pe campul de lupta cu niste elipse de timp complet imbecile.
Fast Five ala a fost prea de tot mai ales la faza de inceput cu trenul si aia de la final cu seiful. Pentru un film care se doreste plasat intr-o lume cat se poate de normala, exagerarile alea mi se par de-a dreptul dezgustatoare.

Drive Angry 3D nu il mai pun la socoteala sau Abduction care nu mi s-a parut dezastruos, dar nici macar divertisment curat nu e. Nici cal, nici magar.

Din multe motive: nu are consistenta cu atat mai mult cu cat prima parte mi s-a parut inutila, nu e grandioasa precum un Return Of The King, iar finalul acela cu Albus Dumbledorus...e totat nereusit.

Hmm, pai problema e ca nu prea iti pasa de personaje, daca spui ca prima parte a fost inutila. Harry Potter n-a fost niciodata o serie "grandioasa". A inceput ca o serie de aventuri escapiste (cartile 1-3), apoi a evoluat spre coming-of-age si comentariu social (4-5), iar spre final s-a axat pe rezolvarea conflictului dintre Harry si Voldemort in stil clasic fantasy. Forta emotionala a finalului sta in personaje, in principal Harry ca figura mesianica, nu in vreo lupta epica (desi exista si ceva de genul asta). Mie mi se pare unul din cazurile rare in care filmul e la fel de bun decat cartea.

[varu]

Stiu ca o sa cam tulbur apele, dar e parerea mea.

Midnight in Paris
Mi se pare ca in ultimii ani Woody Allen a tradat cinemaul si s-a apucat de facut ghiduri turistice pentru pretentiosi. Tot ce are in cap in momentul asta Woody e boxsetul de DVD-uri din viitor cu orasele lumii, bun pentru acea patura de subtiri care nu vor sa fie turisti.
"Draga, nu citi ghidurile turistice cum fac toti turistii semidocti. Fii intelectual. Fii cu o treapta mai sus pe scara educatiei: uita-te la filmele lui Allen despre Barcelona, Londra, Paris, Roma etc."
A se slabi.
Oricare din "Barcelona, Londra, Parisul" lui Allen nu primeste mai mult de 6/10 de la mine. Putin pentru Woody Allen.

In contrapondere, Almodovar inca face cinste cinemaului, adica poate face un film foarte bun cu un subiect light.
Allen nu.

[CyrilLeRaton]

Green Lantern si pentru mine. Ma asteptam la mult mai mult...

[omudindulap]

Restless (Gus Van Sant) cred ca-i cea mai mare dezamagire a anului trecut, un Sweet November (si/sau altele ca el) cu adolescenti.

[Kriss_Kringle]

Fast Five ala a fost prea de tot mai ales la faza de inceput cu trenul si aia de la final cu seiful. Pentru un film care se doreste plasat intr-o lume cat se poate de normala, exagerarile alea mi se par de-a dreptul dezgustatoare..

Ar trebui sa stii mai bine decat sa te astepti la lucruri cu picioarele pe pamant dintr-un film care apartine din seria Fast and furious.Parerea mea e ca ai avut asteptari gresite pentru ca nu-si propune decat sa te distreze pe durata sa,nu sa se integreze in lumea reala.

[Federico]

Stiu ca o sa cam tulbur apele, dar e parerea mea.

Midnight in Paris

Nici eu n-am putut sa-l suport. Cel mai prost Allen pe care l-am vazut vreodata. Si, desigur, dezamagirea anului (mai ales cu tot tam-tam-ul ca cica si-a revenit si blablabla...). In afara de asta din cele 13 filme pe care le-am vazut anul asta ce m-a mai dezamagit e "No Strings Attached". I-am dat nota 2. Ma asteptam sa fie de 4.

[bremen1980]

Pentru mine tot ce mai scoate W.A. inseamna bonus .Asemenea unei masini pe care credeai ca o s-o folosesti 10 ani dar merge unsa si dupa 40 asa se intampla si cu W.A. Ne-a dat atatea lucruri frumoase incat trebuie sa fim ingaduitori . Seamana oarecum cu bunicul meu care se cam sclerozase si ne dadea monede de 1000 de lei sa ne platim biletele de tren desi trenul costa peste 500.000 de lei .
In concluzie sa-i respectam si sa-i iubim mai mult pe batrini ca maine poimaine le facem parastasul .
Dezamagirea anului pentru mine a fost scenariul slabut din The Tree of Life . Imaginea a fost insa geniala .

[Federico]

Pentru mine tot ce mai scoate W.A. inseamna bonus .Asemenea unei masini pe care credeai ca o s-o folosesti 10 ani dar merge unsa si dupa 40 asa se intampla si cu W.A. Ne-a dat atatea lucruri frumoase incat trebuie sa fim ingaduitori . Seamana oarecum cu bunicul meu care se cam sclerozase si ne dadea monede de 1000 de lei sa ne platim biletele de tren desi trenul costa peste 500.000 de lei .

Mai, sincer sa fiu, eu incep sa cred ca vechiul Woody nu era cu mult mai diferit de actualul. Si ca nu mi-a placut niciodata. Sau, in orice caz, mai putin decat aveam impresia. Asa, din memorie, doar pentru "Annie Hall" si "Manhattan" as fi in stare sa bag mana-n foc astazi; despre restul am o amintire din ce in ce mai nefavorabila, desi majoritatea imi placusera pe moment...

[sabinalin]

Cel mai mult m-a dezamagit "Nasa". Oricum nu ma asteptam la prea mult, dar nici la atat de prost...

[Cmd93]

Your Highness
Limitless
Carnage

[Disciple]

Ce probleme are "Limitless"?

[buticut]

Nu stiu daca sa pun dezamagirea asta pe 2011 sau pe 2012, dar The Descendants clar a fost una mare. Nu vad care e fuzz-ul. E atat de bun in intentiile sale, incat e prea bun, intr-atat incat se creeaza situatii care in mod normal trebuiau sa fie serioase, dar de fapt sunt de un umor involuntar. Va si sugerez un drinking game si sa beti de fiecare data cand ii arata fata sotiei zacand in pat intr-un stil a la Gwyneth Paltrow in Contagion. Ideea filmului cica ar fi ca tatal se reconecteaza cu fetele sale, dar nu a fost prea mare lucru de reconectat. Personajul principal pur si simplu era putin clueless, dar in niciun caz distant fata de ele. In plus, nu mi-a placut dubla morala a lui Matt - daca tu o faci, ai depasit linia, dar daca eu o fac, e ok. Clooney e doar Clooney in rol, a fost de zeci de ori mai bun in The American. Momentele cand ii curg niste lacrimi mi se par extrem de fortate, ce sa mai zic ca doar in una i se vede fata. Nici nu se compara cu Fassbender in "Shame", care in primele 2 minute m-a emotionat mai mult decat a facut-o Clooney tot filmul si care chiar se forteaza sa nu planga "in fata camerei", stergandu-si lacrimile si ascunzandu-se. Macar copiii au facut o treaba buna in The Descendants, pentru George a fost un rol standard. Credeam ca am eu o problema de nu-i vad farmecul, fiindca mai toti criticii au fost incantati de film, dar ca norocul ca pe FB am vazut ca si alte persoane reliable ma sustin . Go go Dujardin!!

[marcusARCUS]

Nu stiu daca sa pun dezamagirea asta pe 2011 sau pe 2012, dar The Descendants clar a fost una mare. Nu vad care e fuzz-ul. E atat de bun in intentiile sale, incat e prea bun, intr-atat incat se creeaza situatii care in mod normal trebuiau sa fie serioase, dar de fapt sunt de un umor involuntar. Va si sugerez un drinking game si sa beti de fiecare data cand ii arata fata sotiei zacand in pat intr-un stil a la Gwyneth Paltrow in Contagion. Ideea filmului cica ar fi ca tatal se reconecteaza cu fetele sale, dar nu a fost prea mare lucru de reconectat. Personajul principal pur si simplu era putin clueless, dar in niciun caz distant fata de ele. In plus, nu mi-a placut dubla morala a lui Matt - daca tu o faci, ai depasit linia, dar daca eu o fac, e ok. Clooney e doar Clooney in rol, a fost de zeci de ori mai bun in The American. Momentele cand ii curg niste lacrimi mi se par extrem de fortate, ce sa mai zic ca doar in una i se vede fata. Nici nu se compara cu Fassbender in "Shame", care in primele 2 minute m-a emotionat mai mult decat a facut-o Clooney tot filmul si care chiar se forteaza sa nu planga "in fata camerei", stergandu-si lacrimile si ascunzandu-se. Macar copiii au facut o treaba buna in The Descendants, pentru George a fost un rol standard. Credeam ca am eu o problema de nu-i vad farmecul, fiindca mai toti criticii au fost incantati de film, dar ca norocul ca pe FB am vazut ca si alte persoane reliable ma sustin . Go go Dujardin!!

Total de acord.

[sergiuseling]

Sigur ar trebui să fie pe 2012, doar nu te poate dezamăgi retroactiv.
Dar dacă tot ai scris aici, răspund tot aici.
Și eu așteptam altceva și aș putea zice că sunt ușor dezamăgit, dar tot e un film excepțional.

Legat de momentele care după tine „în mod normal trebuiau să fie serioase” eu zic că n-a fost niciun umor involuntar. Știa Payne exact ce vroia de la film, iar acest umor involuntar cred că e o reacție de-a ta. Până la urmă e o poveste și fiecare reacționează diferit la ea.
Îmi aduc aminte de un episod din Mary Tyler Moore Show, și anume Chuckles Bites the Dust și reacția celor din serial la moartea unui coleg de-al lor: râsete necontrolate. E un episod de excepție și ăla și oarecum explică aceste reacții necontrolate.

Câteodată unele situații pot să-ți provoace reacții la care nu te-ai fi așteptat, reacții incomode sau plăcute. Și acest film abundă de așa ceva, te pune într-o grămadă de situații neașteptate. Dacă vrei să-ți provoace neapărat unele reacții atunci da e o dezamăgire. În schimb mie mi s-a părut un film îndrăzneț care vrea să adreseze probleme reale, umane. Ce a ieșit depinde de privitor, uneori e amuzant, uneori e trist, dar pe toată durata lui e captivant și fascinant.

[BenPC]

# 1 Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides -nu ma asteptam la o capodopera ci la over the top mindless action ... a fost ultra plictisitor

# 2 In Time -cu un concept nou si interesant si regizorul/scenaristul Andrew Niccol (Gattaca) promitea foarte mult

# 3 The Help -sau rasismul verisunea Disney

# 4 A Dangerous Method -Keira Knightley ... bitch can't act

# 5 War Horse -daca vorbim de Spielberg e normal ca asteptarile sa fie mari din pacate a cam dat-o in bara cu calu'

[buticut]

Sigur ar trebui să fie pe 2012, doar nu te poate dezamăgi retroactiv.

Depinde de data lansarii pe care o iei in calcul, de aia si intrebam, pentru ca l-am vazut in 2012, dar la americani a aparut in 2011. Nu stiu cum poate sa fie filmul si dezamagitor, dar si exceptional in acelasi timp...in fine. Pe mine de la un moment dat ma amuzau toate cadrele in care aparea sotia semi-moarta, pentru ca ne aratase tot aceeasi imagine cu ea pana la refuz. Cand am vazut secventa cu lacrima lui Clooney, am stiut ca o vor folosi la premii precum SAG, ceea ce s-a si intamplat. N-a jucat rau, dar nu mi s-a parut cu nimic mai presus fata de celelalte roluri ale sale. Noutatea este ca de data asta a ales 'sa-si arate varsta' in rol. Pe mine pur si simplu nu m-a prins, e vechea poveste ca si bogatilor le merge greu, cu diferenta ca aici au plasat-o intr-o locatie mai exotica. In plus, nu ca as justifica tradarea sotiei, dar nu mi-a placut faptul ca el poza in victima, in timp ce ea era za evil witch, fara a avea dreptul la propria versiune a povestii. E usor sa acuzi o persoana care nu se poate apara pentru ca e in coma. Ce sa mai zic ca relatia cu fetele nu era deloc atat de tensionata pe cum ma asteptam, ci dimpotriva. Matt isi face doar la inceput mea culpa, ma gandeam ca pe parcursul filmului o sa pastreze sentimentul de vinovatie pentru ca a fost doar parintele de rezerva, dar treptat, povestea ajunge in punctul in care doar sotia este 'aratata cu degetul'. Singurul moment care intr-adevar mi-a provocat ceva a fost cel in care Matt are acea discutie nocturna cu Sid, atunci mi-am dat seama de ce Alexandra a vrut ca el sa-i fie alaturi in acele zile. In rest, cand vrea sa fie amuzant, reuseste cat de cat, dar cand incearca sa emotioneze, din punctul meu de vedere, esueaza lamentabil. Chiar nu-i inteleg nominalizarile, nu ramai cu nimic din el.