Teatru

[popalex]

A vazut cineva "Edward" ...ultima premierã a naþionalului timiºorean?
Joi în 18 e urmatorul spectacol ºi nu ºtiu dacã meritã sã mã duc.
Am auzit diverse opinii, dar sunt contradictorii.

[Supastar]

nope, dar pun pariu k-i prost!

dc te duci, te-as ruga k apoi sa treci si pe aici sa ne spui cum e. eu nu ajung joia asta nicicum.

poate luna viitoare...

[ToDenyASound]

Daca va zvarcoliti prin Bucuresti, nu ratati premiera oficiala de la Mic :

RAZBOI CU TROIA NU SE FACE
regia - nenea Ceausescu, Florin Calinescu
ora 19:00

sambata 20 (mai sunt locuri doar la balcon)
duminica 21 (aveti mai multe sanse sa gasiti locuri bune)


www.teatrulmic.ro

[Pitbull]

Teatrul iese din hibernare
Spectacole noi, reveniri surprizã ºi roluri inedite pe scenele din Bucureºti ºi din þarã
de Dan BOICEA

Scenele din Bucureºti ºi din þarã primesc o infuzie de muzicã, poveºti de dragoste ºi drame. Mircea Daneliuc îºi monteazã propriul text, la Craiova. Florin Cãlinescu revine la Teatrul Mic, în rol de arheolog. "Sergentul" Tudor Chirilã dã ordine într-un musical, la Teatrul de Comedie. La Iaºi, soþia ºi o amantã îºi fac destãinuiri înainte de o crimã. Ce s-a mai rumenit în cuptoarele teatrelor? Piesele proaspete ºi calde nu pot lipsi din meniul cultural al acestei sãptãmâni.
Sergentul Toomey (Tudor Chirilã) antreneazã un grup de recruþi pentru nebunia rãzboiului. Un spectacol despre micile mizerii ale armatei, despre o autoritate exersatã greºit, un tablou pigmentat cu glume nevinovate prin care soldaþii reuºesc sã supravieþuiascã.
"Biloxi Blues" de Neil Simon, în regia Iarinei Demian, are premiera oficialã pe 17 ºi 18 ianuarie, la Teatrul de Comedie. În distribuþie se mai aflã, printre alþii, doi tineri actori care ºi-au fãcut anul trecut debutul în film, în roluri principale: Paul Ipate ("Hârtia va fi albastrã") ºi Ioana Barbu ("Legãturi bolnãvicioase"). Povestea recruþilor supuºi la abuzuri, puºi în faþa propriei frici, cucereºte publicul prin umorul sensibil.
Piesa a fost un succes pe Broadway, primind un premiu Tony, în 1985.

Mircea Daneliuc îºi regizeazã opera
Revenire. Un important regizor de film, Mircea Daneliuc. O piesã despre doi oameni singuri. O premierã – la Teatrul Naþional "Marin Sorescu", din Craiova - "Doi pinguri", pe 20 ianuarie. "Când mi se întâmplã sa mã apuc de un text care-mi aparþine, am din fericire detaºarea de a nu-l considera foarte personal.
Fãrã prea mare efort. E un noroc, îmi dau seama. ÃŽl tratez ca pe lucrul altuia, ºi în film, ºi în teatru – probabil de la film mi se trage –, astfel încât pot lucra relativ neimplicat. Tot ce urmãresc e un demers actoricesc strãlucitor, arhitectural, viguros, scurt, cu rime ºi reveniri neaºteptate", spune Mircea Daneliuc.
Ultima sa apariþie în ipostaza de regizor de teatru s-a înregistrat acum opt ani, când a montat "O noapte furtunoasã", la Teatrul "Maria Filotti" din Brãila. Din distribuþia actualului spectacol fac parte Constantin Cicort, Geni Macsim, Raluca Pãun º.a.

Arheologul Florin Cãlinescu
Existenþa Troiei era pusã la îndoialã. O simplã fabulaþie, atribuitã lui Homer. Dar controversatul arheolog german Heinrich Schliemann descoperã undeva, în Turcia de azi, ruinele strãvechii cetãþi.
El devine personaj ºi deapãnã povestea rãzboiului troian ºi a eroilor sãi. Spectacolul "Rãzboi cu Troia nu se face", o adaptare dupã Jean Giraudoux, pusã în scenã de Florin Cãlinescu, va avea premiera oficialã pe 20 ºi 21 ianua-rie, la Teatrul Mic.
Directorul Florin Cãlinescu nu s-a putut abþine sã nu joace în spectacol. El apare în rolul arheologului, descoperitor al Troiei. Din distribuþie mai fac parte Adriana ªchiopu (Andromaca), Rodica Negrea (Casandra), Dana Dembinski-Medeleanu (Hecuba), Dan Condurache (Hector) º.a.

Triunghi conjugal periculos
Teatrul Naþional "Vasile Alecsandri" din Iaºi rupe monotonia sâmbãtã, de la ora 18,00, la Sala Studio, cu premiera "Scara pisicii", de Katalin Thuróczy, autoare maghiarã care va fi prezentã în salã. Douã femei se întâlnesc într-un bar. Nevasta ºi amanta. Nu se cunosc, dar îºi fac destãinuiri. Una dintre ele este trimisã de soþ s-o omoare pe cealaltã. Un text imprevizibil, cu puternice resurse dramatice.

La douã bilete cumpãrate, unul gratis
Spectacolele cu peste o sutã de reprezentaþii din repertoriul Teatrului Nottara vor putea fi vãzute între 18 ºi 21 ianuarie, în Sãptãmâna 100+. Cei care cumpãrã câte un bilet la douã spectacole diferite vor primi o invitaþie pentru un al treilea spectacol, la alegere. Douã piese în regia lui Dinu Cernescu - "Sãrbãtori fericite" ºi "Titanic Vals" - se vor juca la Sala "Horia Lovinescu", pe 20 ºi 21 ianuarie. Pentru cealaltã salã a teatrului sunt programate "Soþul pãcãlit" de Moliere, regia Mircea Corniºteanu (18 ianuarie), "Uzina de plãceri S.A." de Valentin Nicolau, regia Alexandru Berceanu (19 ianuarie), "Variaþiuni enigmatice" de Eric Emmanuel Schmitt, regia Claudiu Goga (20 ianuarie) ºi "Operele complete ale lui WLM ªXPR (prescurtate)" de J. Borgeson, A. Long, D. Singer, regia Petre Bokor (21 ianuarie).

http://www.adevarulonline.ro/2007-01...re_213404.html

[popalex]

Am vãzut Edward. Atât din lipsã de timp cât mai ales datoritã faptului cã mi-au trebuit câteva zile sã mã dezmeticesc = sã încerc sã înþeleg ceva din ceea ce am vãzut, ....am întârziat cu postarea asta.
Mai precizez încã o datã cã nu sunt ºi nu mã consider un erudit, ci sunt un spectator de teatru, cu o culturã medie ºi fãrã pretenþii intelectualiste.

Edward:
O poveste istoricã subþire care e evident folositã numai ca pretext pentru a exprima altceva.
Chiar ºi extrasã din contextul istoric povestea mi-a pãrut la fel de ...subþire. Conflictul interior al personajului principal ( regele) nevoit sã se împartã între îndatoririle sale publice ºi private (reginã) ºi pasiunea sa tabu pentru un partener de acelaºi sex, precum ºi faptul cã în final ajunge sã cadã victima nebuniei ºi intrigilor, nu mi se par ieºite din comun.
Însã ieºitã din comun mi se pare cantitatea de simboluri care abundã în spectacol. O cantitate care îmi depãºeºte puterea de înþelegere ºi percepere a tuturor sensurilor. Unele, evident, fac parte dintr-o concepþie a regizorului asupra spectacolului, ...altele par simple gãselniþe, gãsite ºi folosite pentru a umple un gol dar toate, prin abundenþã, încarcã pânã dincolo de limita de ...digestie, spectacolul. Începând, fãrã pretenþia unei ordini logice, cu regele desculþ al cãrei coroanã e un joben fãrã fund, continuând cu cele, cel puþin trei planuri ale spectacolului,...primul = scena, al doilea=un spaþiu alb, septic, cu scaune rotunde, roºii,...fieful lorzilor ...al treilea = un spaþiu îndepãrtat în care se întâmplã diferite momente ºi care este relevat prin transparenþa spaþiului 2; continuând cu bilele roºii, cu cei 5 dansatori-curteni-soldaþi, cu gestica ºi miºcarea acestora...de ex. "cântatul" obscen la tuburile nichelate coborâte din vãzduh, ; þevile nichelete (poartã, închisoare?), acordarea de funcþii lorzilor... dintre degetele picioarelor regelui; violul în grup, superealist, din noaptea nunþii, asupra proaspetei soþii a amantului regelui, aluatul, penele...multe pene, apa, culorile, sângele, verdele, preotul-menestrel-samurai-cãlãu, diapazonul regal, flautul sângerând, moartea amantului nud-nud, spada în flãcãri, pianul-coºciug, iarãºi bilele roºii (destine?), filmul gen making off din final, etc. etc. etc. Obosesc numai când încerc sã mi le amintesc pe toate. Mult prea multe pe minut ºi....metru pãtrat, sau cub.
Nu mai adaug ºi prestaþiile actoriceºti mediocre ( nu am înþeles 40-50% din text) ale protagoniºtilor, care nu exceleazã faþã de alte spectacole,...mai puþin cei 5 "dansatori" pe care i-am vazut într-o formã de exprimare cu care nu am fost obiºnuit. Felicitãri lor ºi coregrafului.

Am citit undeva cã regizorul e mulþumit dacã spectacolul deranjeazã. Pãrerea mea e cã spectacolul nu deranjeazã prin ceea ce propune(...banal), ci prin ceea ce aratã. E indigest prin abundeþã, stridenþã, exagerare ºi dorinþã de a ieºi din comun cu orice preþ. O orgie suprarealistã. Un experiment. Încã un experiment. Bravo regizorului cã a reuºit sã experimenteze, dar sã mã scuze dacã nu agreez cã a fãcut-o pe banii ºi timpul meu.
Aºa ...ca plãtitor de taxe ºi de bilete, mã întreb...Când vor înceta experimentele de pe scena naþionalului ºi când vom vedea...teatru? Adicã o artã care ni se adreseazã ºi nouã ...spectatorilor "de rând". Sau poate...nu meritãm? :huh:

[Pitbull]

Cum mi-am petrecut armata

"Trei lucruri îmi propusesem pentru acest rãzboi: sã nu mor, sã devin scriitor ºi sã îmi pierd virginitatea". Este mãrturisirea aproximativ exactã a personajului principal din "Biloxi Blues". Un adolescent din New York, pe numele lui lui Eugene Jerome se înroleazã în armata Statelor Unite în ultimul an al celui de-al doilea rãzboi mondial. Eugene este trimis la o bazã din Biloxi, Mississippi unde trebuie sã trãiascã alãturi de soldaþi cu temperamente ºi personalitãþi diferite trebuie sã suporte capriciile unui sergent nu prea întreg la minte, Toomey. Rãzboiul îi va îndeplini lui Eugene cele trei dorinþe, pierderea virginitãþii datorându-i-se Rowenei, o prostituatã de prin partea locului.
Dincolo de orice, spectacolul de la Comedie este povestea sincerã, de o melancolie temperatã dar realã, specificã unei rememorãri, a unei inocenþe pierdute. ªase soldaþi învaþã sã se asculte unii pe alþii, sã se descopere, sã comunice. Armata Statelor Unite este cadrul în care tinereþea învaþã sã se supunã, sã pactizeze cu sistemul, sã ºi-l asume, în cele din urmã.
Paul Ipate, Bogdan Cotleþ, Constantin Diþã, Dan Rãdulescu, Andrei Vizitiu, Radu Iacoban plus Todor Chirilã sunt actorii care au acceptat sã facã armata, sã descopere în faþa noastrã elemente autentice ale spaþiului cazon. Dar ce plãcutã corvoadã! Trebuie sã fie foarte plãcut pentru un actor "sã primeascã ordin de chemare" în distribuþia unui spectacol semnat Iarina Demian.
Fãrã sã vizeze montãri spectaculoase, efecte scenotehnice care sã te facã sã te simþi la un show tv, aproape fãrã orgolii demiurgice, Iarina Demian ne demonstreazã cu fiecare producþie pe care îºi pune semnãtura cã stãpâneºte perfect lumea pe care o creeazã ºi se ghideazã dupã douã repere majore: Profesionalismul (nu face tâmpenii pe scenã, nu inventeazã gesturi ºi situaþii fãrã noimã, ºtie sã îºi conducã actorii ºi are încredere nemãrginitã în ei) ºi publicul (Iarina Demian este, în primul rând un spectator foarte talentat ºi foarte pretenþios).
"Biloxi Blues" este o reuºitã. Este o comedie sensibilã, un story adevãrat, emoþionant, interpretat ireproºabil de actori tineri de care sigur vom fi ºi mai mândri în anii ce vin. Dar "Biloxi Blues" este mai ales o izbândã a Iarinei Demian, puternicã, fragilã, vie, de neoprit.
Sunt puþini oameni pe care aº paria, pentru care aº semna poliþe în alb. Dar ce spun sau cred eu conteazã în mai micã mãsurã. Mergeþi sã vã cumpãraþi un bilet la "Biloxi Blues". Meritã sã porniþi într-o cãlãtorie înapoi în timp, în vremea când cu raniþa în spinare ºi multe vise în suflet, tinerii recruþi învãþau sã pãcãleascã timpul. ªi sã danseze.

Rãzvana Niþã
http://www.port.ro/pls/w/general.art...23&i_area_id=4

[Pitbull]

Timpul liber, 25.01.2006

Spectacol pentru liceeni

Teatrul de Comedie gãzduieºte "Biloxi Blues", un spectacol al Fundaþiei artEst ºi ArCub, sponsorizat de câteva firme respectabile, rezultat al proiectului actriþei Iarina Demian ce se manifestã din nou ca un regizor apropiat de tineri, un sprijin de nãdejde pentru afirmarea lor. Piesa lui Neil Simon despre ºase tineri americani ce se înroleazã în armatã la sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial, este o comedie dramaticã, tratatã simplist regizoral într-un spectacol dedicat parcã mai mult publicului din licee.
Supranumit "regele comediei de pe Broadway", Neil Simon este unul din dramaturgii americani de prestigiu ale cãrui scrieri au înregistrat numeroase succese, atât în teatru, cât ºi prin ecranizãri. ßi "Biloxi Blues", dupã o strãlucitã carierã pe Broadway, a fost ecranizatã cu succes. Piesa face parte din trilogia lui Neil Simon de inspiraþie autobiograficã; "Brighton Beach Memoirs" a fost pusã în scenã la Teatrul de Comedie în regia Iarinei Demian cu titlul "A fost odatã în Brooklyn", a doua piesã a trilogiei este "Biloxi Blues", ultima fiind "Broadway Bound" ("Destinaþia: Broadway") care are toate ºansele în viitor sã vadã luminile rampei tot la Teatrul de Comedie. Firul narativ al acestei trilogii are la bazã însemnãrile, jurnalul lui Eugene Morris Jerome care în "A fost odatã în Brooklyn" invoca relaþiile din familia sa de evrei, ca apoi în "Biloxi Blues" sã relateze observaþiile sale cu privire la instrucþia militarã ºi colegii de armatã subordonaþi sergentului Toomey. Instrucþia celor ºase tineri înrolaþi în 1945 se petrece în Biloxi (Mississippi), iar cadrul istoric tensionat al sfârºitului rãzboiului nu are influenþe majore în conflict, Neil Simon urmãrind doar efectele autoritãþii ºi comportamentului sergentului Toomey asupra destinelor recruþilor. Dramaturgul mai adaugã, fireºte, ca un fin psiholog, evoluþia maturizãrii tinerilor, cât ºi debutul lui Jerome în viaþa sexualã. Povestea prin replica vie, inteligentã a lui Neil Simon musteºte în discrete substrate sociale, etnice, degajã un umor dulce-amar, comicul se dubleazã sensibil prin dramatismul situaþiilor. Viziunea regizoralã impusã de actriþa Iarina Demian dovedeºte o lecturã corectã a laturii comice, dar fãrã profunzime, iar rezultatul este un spectacol amuzant în special pentru tinerii liceeni care pânã mai ieri erau speriaþi de obligativitatea înrolãrii în armatã. Adaptarea scenicã a Iarinei Demian deruleazã ca într-un scenariu de film o serie de secvenþe, fiecare având conflictul sãu particular: prima masã a recruþilor sau "jocul" cu tâlc al petrecerii ultimelor zile de viaþã, reluat sub o altã formulã spre final, ori "furtul" celor 62 de dolari sau permisia urmatã de aventura cu o prostituatã ciudatã ori cazul descoperirii unui homosexual printre soldaþi. Totul pune în evidenþã construcþia unor caractere bine definite psihologic de Neil Simon. Chiar dacã nu a aprofundat trimiterile subtile ale dramaturgului la datele biografice ale personajelor care conþin ºi un scop dramatic de analizã socialã, marele merit al regizoarei Iarina Demian rãmâne alegerea distribuþiei prin care scoate la ivealã talentul deosebit al unor tineri aflaþi la început de drum creator.
Decorul ßtefaniei Cenean este simplu, funcþional, uºor deplasabil în turnee. çntr-un cadru neutru sunt manevrate elemente de mobilier: valize, paturi, dulapuri, care vor indica spaþiile de joc cerute de diverse situaþii. Manevrele schimbãrii elementelor de decor îngreuneazã însã, ritmul reprezentaþiei. Costumele imaginate de ßtefania Cenean sunt sobre. Pe deplin nu este exploatatã instalaþia de luminã în unele scene, precum în cea de debut sau în cea a despãrþirii lui Jerome de fata de care se îndrãgostise. Ilustraþia muzicalã aleasã de George Marcu, alcãtuitã în ritmuri de blues, impune o plãcutã atmosferã spectacolului. çn acest cadru simplu majoritatea actorilor sunt remarcaþi prin firescul, trãirea interiorizatã sincerã, emoþionantã a fiecãrei situaþii.
Admirabil este Bogan Cotleþ în personajul Arnold Epstein, tânãrul evreu cu staturã moralã fermã, care luptã sã îi impunã sergentului adevãrul unor situaþii conflictuale, cât ºi necesitatea recunoaºterii lui. Actorul înfãptuieºte un savuros personaj tragicomic, prin posibilitatea sa aparte de a jongla cu subtextul replicii prin expresie ºi a nuanþa cuvântul cu mãsurã în dezvãluirea sensurilor sale. Epstein al sãu pare un înþelept, ridicol pentru o lume tensionatã ºi haoticã. Bogdan Cotleþ s-a afirmat de acum, ca o personalitate a tinerei generaþii. Câºtigã din nou preþuire prin spontaneitatea ºi fineþea relevãrii nuanþate a trãirilor lui Jerome, Paul Ipate. A fost lansat în lumea filmului cu "Hârtia va fi albastrã", este în ultimul an de studiu la clasa de actorie a prof. univ. Ion Cojar ºi susþine un examen reuºit în "Trilogia belgrãdeanã". Cu o deosebitã sensibilitate îºi mai completeazã personajul, Paul Ipate în scena descoperirii fetei visate, care va fi Ioana Barbu, rol de debut în teatru pentru ea. Actriþa lansatã cu succes în filmul "Legãturi periculoase" are o graþie a expresiei impresionantã în Daisy, fata de care se îndrãgosteºte Jerome. Atât Bogdan Cotleþ, cât ºi Paul Ipate trãiesc ºi urmãresc singular, sincer, fiecare situaþie dramaticã, nefiind speculaþi mai amplu regizoral pentru manifestãrile de ansamblu. Sunt în spectacol ºi scene memorabile. Amintesc, de pildã, cea în care Toomey îl ameninþã cu pistolul pe Epstein unde, prin mãsura jocului lui Bogdan Cotleþ se reuºeºte ºi domolirea exploziilor temperamentale exagerate ale lui Tudor Chirilã, interpretul sergentului. Abia în acest moment, Tudor Chirilã îl scoate pe Toomey din tendinþele manieriste strident manifestate la începutul spectacolului. Actorul nu a fost sprijinit regizoral sã sugereze ºi tainele ascunse ale frãmântãrilor sergentului care îi determinã comportamentul tiranic. Pertinent, activ, ºiret, apare Joseph prin interpretarea cu forþã dramaticã acordatã de Radu Iacoban. Cu perfecþiune sunt concepute de tinerii actori, personajele din planul doi. Temerile, fricile, nesiguranþa în hotãrârea atitudinilor, specifice lui Donald le creioneazã sugestiv Dan Rãdulescu. Timid, retras, nefericit pare James interpretat de Andrei Vizitiu, care reuºeºte o altã scenã impresionantã, când personajul sãu se dezvãluie a fi homosexual. Constantin Diþã accentueazã abil laturile incomode, negative ale lui Roy, dar ºi motivele ce îl provoacã la manifestãri condamnabile moral. Exterioarã, superficialã este Caroline Gombe în Rowena, fata ce se prostitueazã.
Efortul tinerilor interpreþi uimeºte în "Biloxi Blues" prin modul de a-ºi impune talentul, trecând peste fragilitatea tratãrii regizorale a unor situaþii. Distribuþia este alcãtuitã în marea sa majoritate din absolvenþii ultimelor douã promoþii de la UNATC, care la fiecare apariþie într-o premierã aduc spectaculoase surprize.

Ileana Lucaciu
http://www.port.ro/pls/w/general.art...16&i_area_id=4

[Pitbull]

De la cer la pämânt - reactii la "Biloxi Blues"
Mic îndreptar de înjunghiat pe la spate

Din punct de vedere al cititorului de criticä teatralä - sau, la un nivel mai general, al omului de presä - perspectivele ar fi putut pärea descurajante: un spectacol atât de limpede si echilibrat, cu ambitii oneste de act teatral rafinat, lucrat în filigran pentru a sonda umanitatea unui grup de personaje, asa cum le-a conturat, în tuse sumare dar precise, marele maestru al comediei de pe Broadway, nu putea induce decât comentarii pozitive - or, stim cä de multe ori atributul de "controversat" aduce în salä mai multi spectatori decât sirurile de laude decente (cäci "Biloxi Blues" n-ar fi avut cum sä incite la osanale desäntate, ca în cazul atâtor valori fabricate si umflate cu pompa). Era si este, în sine, un spectacol care träieste prin el însusi, nu prin istericalele laudative sau înjuräturile incitante ale diversilor comentatori - în esentä, un spectacol de analizat.
Si totusi, avem nepläcuta surprizä... - sau, poate nu e tocmai o surprizä - de a constata cä pânä si o creatie scenicä de o rotunjime atât de impecabilä poate da nastere unor hârtoape cronicäresti, cel putin acolo unde organul analitic stä în suspensie cam de multisor - dacä nu chiar de la începuturile multisorului. Cäci ce descoperä cititorul suplimentului "Timpul liber" al "României libere", sau internautul dornic de comentarii despre "Biloxi Blues", în momentul când Google îl parasuteazä pe site-ul www.port.ro?
Respectabilul site cultural gäzduieste douä comentarii ale spectacolului. Asupra celui dintâi voi stärui numai pentru a remarca deplina adecvare fatä de subiect: sub titlul "Cum mi-am petrecut armata", Räzvana Nitä discutä clar si precis coordonatele piesei si ale spectacolului, vibrând pe aceeasi lungime de undä cu suflul regisoral al Iarinei Demian si cu dimensiunile afective ale personajelor, atent transmise spectatorului (meritä sä citäm: "Dincolo de orice, spectacolul de la Comedie este povestea sincerä, de o melancolie temperatä dar realä, specificä unei rememoräri, a unei inocente pierdute."). Analiza ei reuseste, doar în câteva paragrafe, sä-i comunice cititorului o imagine fidelä si incitantä a scenei pe care evolueazä atât de organic trupa celor câtiva actori tineri animati atât de conceptia si practica regisoralä a spectacolului, cât si de spiritul cooperant al colegului lor mai matur, Tudor Chirilä. Autoarea mai subliniazä: "o comedie sensibilä, un story adevärat, emotionant (...) dar (...) mai ales o izbândä a Iarinei Demian, puternicä, fragilä, vie, de neoprit. (...) Meritä sä porniti într-o cälätorie înapoi în timp, în vremea când cu ranita în spinare si multe vise în suflet, tinerii recruti învätau sä päcäleascä timpul. Si sä danseze."
Citind cronica Räzvanei Nitä, orice spectator de teatru, mai mult sau mai putin pasionat, se simte dornic sä ia contact cu "Biloxi Blues" - ceea ce, în fond, se înscrie printre menirile oricärui asemenea articol, cel putin în afarä de cazurile unor esecuri atât de dezastruoase încât criticul ar avea datoria legitimä sä vegheze la integritatea mintalä a publicului, cu avertismente gen: "Stati acasä! Mai bine uitati-vä la Dan Diaconescu! Nu puneti piciorul în salä! Buba, buba, câh, câh!"
Se întâmplä însä ca tocmai o asemenea reactie sä solicite, vis-Ã*-vis de alti potentiali cititori ghinionisti, textul juxtapus frumoasei analize de Räzvana Nitä, preluat din "Timpul liber" si iscälit de o venerabilä (ca vârstä - si numai ca vârstä, dar cu prisosintä!) scribulice a presei române din ultimele (har Domnului!) decenii, I. Lucaciu pre numele dânsei - prenumele "dânsei" fiind un calambur si o figurä de stil, cäci acu' vreo cinspe ani, când fäcea cronica parlamentarä, nu stia sä-i numeascä pe subiectii articolelor decât "dânsii" / "distinsii" / "dânsii" / "distinsii", socotind pasä-mi-te cä astfel ar accede pe palierul ironiei de bun gust. Noi nu nutrim asemenea ambitii, asa cä o vom mentiona pe parcursul acestui comentariu cu dragele ei apelative "distinsa" si "dânsa" - alternativ, ca sä nu ne repetäm.
Anii au trecut, si distinsa tovaräsä (cä doamnä... vorba lui Baranga) a revenit la iubirea (vorba vine - sau revine!) dintâi: textele despre teatru ("criticä teatralä" ar fi putin cam mult spus).
Ce constatäm noi din primul moment când avem riscanta inspiratie de a da click pe linkul respectiv?
Päi constatäm cä titlul sunä: "Spectacol pentru liceeni". Atâta tanti pricepurä, dupä ce ea-n salä furä - mä rog, de furä sau nu furä, rämâne de väzut, cä la ce enormitäti urmeazä, nu m-ar mira sä i-l fi povestit vreo nepoatä, ceva. Ia sä vedem...
Ineptia de pornire trozneste vârtos încä din primul paragraf, unde distinsa declarä piesa o "comedie dramaticä, tratatä simplist regizoral, într-un spectacol parcä dedicat mai mult publicului din licee".
Am putea fi îngäduitori, acceptând cä dânsa spune "simplist" pentru cä sunä mai bine, când ea de fapt se gândeste la "simplu". Greseala n-ar fi mare, retinând cä e nevoie, totusi, de mai multä doxä pentru a discerne la nivel conceptual, nu doar lexical, între simplu si simplist.
Am mai putea si sä ne întrebäm cu ce hârzob s-a pogorât distinsa printre muritori, de pre ce lunä saturnianä venind, dacä un asemenea spectacol i se pare "dedicat... publicului din licee". E cam totuna cu a spune cä "Trilogia anticä" e pentru tâncii de grädinitä, susanelele pentru Plesu si Patapievici, sau "Maestrul si Margareta" pentru Torquemada. Dar... cum stim cä grädina Domnului e mare, ne închinäm cucernic si mergem mai departe.
Si ce vedem?
Vedem cä prima jumätate a textului gloseazä peste date despre autor si piesä - se puteau afla si de pe net. Nici un bai. A dat un Google, s-a documentat. O.K. Ceva platitudini pe ici pe colo, în buna limbä de lemn de care distinsa nu putuse sä se dezbare nici la sfârsitul mileniului trecut, când functiona pe la "Expres Magazin", si nici acum n-a reusit - drept pildä: "Iarina Demian (...) se manifestä din nou ca un regizor apropiat de tineri, un sprijin pentru afirmarea lor". Oare ce sä ascundä fâsâiala asta cripto-insipidä? Ne uitäm mai în jos, si däm peste: "Viziunea regizoralä impusä de actrita Iarina Demian dovedeste o lecturä corectä a laturii comice, dar färä profunzime, iar rezultatul este un spectacol amuzant în special pentru tinerii liceeni care pânä mai ieri erau speriati de obligativitatea înrolärii în armatä."
Ahaaa... asa mai vii de-acasä! Distinsa nu face decât sä pläteascä o politä - în bunu-i närav practicat osârdios de când mânuie ea condeiul (si, mai recent, de la "Chirita of Bârzoieni" încoace, trecând si prin cronica lui "Ferdinand al VIII-lea, Regele Spaniei", cäreia-i agäta tinicheaua "Ambitii prea mari" - cä ce sä spun, ambitiile unei biete diletante färä condei care cicä scrie editoriale politice räsuflate despre starea natiunii or fi mici!). Cine sau ce se ascunde în spatele acestei ostilitäti agresive si ostentative, am aflat - dar n-are rost sä mä lungesc aici cu o poveste de plictis public, mai degrabä, decât de interes. Importantä e optiunea eticä a dânsei: de ce sä facem noi analizä de teatru (treabä mai grea, la o adicä), dacä mult mai usor sä bägäm strâmbe - ba chiar, sä construim întregul text ca un adevärat îndreptar de lovituri sub centurä! Cäci nu existä comentariu, pe tot parcursul, în care dânsa sä nu îmbrace în zahär sisul, ca sä fie mai dulce când i-l înfige-n spate regisoarei spectacolului! Imediat ce zice câte ceva de bine, stii deja: "Aha, se pregäteste o mägärie...!" Si mägäria nu întârzie sä aparä!
Asadar, ce mai zice vajnica? Vajnica mai zice: "Chiar dacä nu a aprofundat trimiterile subtile ale dramaturgului la datele biografice ale personajelor, care contin si un scop dramatic de analizä socialä, marele merit al regizoarei Iarina Demian rämâne alegerea distributiei (warning: blabla coming!) prin care scoate la ivealä talentul deosebit al unor tineri aflati la început de drum creator."
Adicä un mod strepezit de a-si agrementa rânjetul cu drägäläsenii ipocrite gen "Lasä, tu, ce dac-ai fäcut scrum budinca, oricum ai pus foarte frumos tacâmurile pe masä!" Distinso, stii vorba fancezului: sik-tyre!
Pânä una-alta, cä toasa n-a fost în salä (sau poate a fost, dar era ocupatä cu the beauty sleep - eventual invers: the sleeping... passons) se mai dovedeste si din urmätoarea remarcä: "Manevrele schimbärii elementelor de decor îngreuneazä (...) ritmul reprezentatiei." Zbârci, dânso! Problema asta se întâmpla, cu ani în urmä, în spectacolul lui Matt Layton de la Main Street Theatre, Mansfield, Dallas/Ft.Worth - aici, la Comedia, tablourile se succed cu deplinä dezinvolturä. Cum am oaresicari îndoieli cä respectiva a avut vreun contact vizual cu montarea din Texas, nu pot decât sä presupun c-a gäsit pe net si cronica acelui spectacol, dupä care sau si-a zis: "Probabil asa a fost si la noi," sau pur si simplu i s-au fäcut ambele varzä-n cap.
Alte minuni:
"Pe deplin nu este exploatatä instalatia de luminä în unele scene, precum în cea de debut sau în cea a despärtirii lui Jerome de fata de care se îndrägostise." Dincolo de topica sontoroagä a frazei (treaba asta si limba românä sunt douä chestii foarte grele!), distinsa dä cu stângu-n dreptu' la fix de tot: în scena despärtirii lui Eugene (Jerome era numele de familie!) de Daisy, jocurile de luminä mi s-au pärut chiar putin supralicitate - efectele multicolore care sugereazä bätäliile si bombardamentele - nicidecum "pe deplin nu este exploatatä". (Continuarea paragrafului, pe care n-o mai reproduc aici, curge la fel de stângaci, sälciu si truistic. Cititi-o dacä n-aveti altceva mai bun de fäcut.)
Mai departe, matroana jongleazä cu laude bombastice la adresa actorilor, profitând c-a ajuns pe terenul pe care si-l alesese ca sä zicä "de bine". Îl ridicä-n slävi în primul rând pe Bogdan Cotlet (care e foarte bun, nimic de zis, dar aläturi de colegii säi, în nici un caz ca vreun vârf monumental al spectacolului; de altfel, prin aceste osanale, distinsa îi desconsiderä pe toti ceilalti actori, care sunt întru totul la fel de buni), iar pe Paul Ipate, neputându-i gäsi nici un cusur, îl laudä... în umbra lui Cotlet. Printre virgule bramburite si alte agramatisme, îsi mai aminteste si de Ioana Barbu, si o mentioneazä - sä fie, sä se gäseascä... În schimb, imediat dupä aia, îsi dä în petic cum nu se poate mai sträveziu. Afirmä, parsivä cum i-i felul, cä "sunt în spectacol si scene memorabile" - multam! - ca de pildä... sä vedeti si sä nu credeti... "cea în care (...) prin mäsura jocului lui Bogdan Cotlet [iar!] se reuseste si domolirea exploziilor temperamentale excesive ale lui Tudor Chirilä," care "abia în acest moment (...) îl scoate pe Toomey din tendintele manieriste strident manifestate la începutul spectacolului."
Distinso! Tii minte bancu' äla de pe vremea lu' Ceascä? "Mai räsfirati, bäieti, mai räsfirati..." Sau, vorba lui Tomitä Caragiu, Dumnezeu sä-l ierte: "Care sopârlä, cä ästa-i brontozaur!"
Brontozaur care sunä si din coadä:
"Actorul", zice dânsa, "nu a fost sprijinit regizoral sä sugereze si tainele ascunse ale främântärilor sergentului care îi determinä comportamentul tiranic."
Da. Întrucât aici bate câmpii cu gratie de Alien Queen alergând dupä Sigourney Weaver în finalul filmului lui Cameron (ori de câte ori o vedeam perambulându-se pe culoarele redactiei "Expres", secventa aia îmi venea în minte) se cere sä repunem adevärul în drepturi.
În partitura lui Neil Simon, Toomey nu sugera nici o "tainä ascunsä" (distinso, de pleonasme ai auzit? ...Da, chiar acum) - era doar un militar tâmpit, dur si nimic mai mult. Tocmai cä regia spectacolului îi construieste personajului si o laturä umanä, mai întâi prin scena plimbärii contemplative printre soldatii care dorm (da, e clar, distinsa dormea si ea - sigurrr!!!), apoi si prin felul cum e repotentatä scena culminantä a betiei, si în rest, pe tot parcursul piesei, cu ajutorul a numeroase detalii si nuante - pentru a sfârsi cu "epilogul" rostit de Eugene, într-o viziune complet refäcutä asupra finalului. Se impune sä precizäm cä acea scenä din garä existä numai în versiunea Iarinei Demian (aia "simplistä" si "care nu..."!) - la fel ca apogeul scenei Chirilä/Cotlet cu betia si pistolul: flotärile (cere iau, în fiecare searä, aplauze la scenä deschisä minute-n sir), momentul când, exclusiv prin interventia regiei, se rotunjeste umanitatea acestui personaj dezvoltat cam unilateral de Neil Simon, oricât e el de mare ca dramaturg.
Ca atare, atât conceptual cât si practic, în repetitii (pentru oricine are un ochi destul de exersat spre a distinge, dincolo de ce se vede la premierä, si câte ceva din aspectele lunilor anterioare de muncä - da' de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere), a functionat mai mult decât un simplu "sprijin" - actorul si regisoarea au cooperat mutual, strâns, aproape simbiotic, spre a construi împreunä personajul. Se si vede, se si cunoaste - pentru oricine stie cum lucreazä laolaltä cei doi. Poti afirma, de pildä, cä aceastä cooperare dä de multe ori rezultate admirabile, iar uneori mai nimereste pe-aläturi (ca de pildä în "Chirita of Bârzoieni", spectacol care nu m-a convins deloc) - dar a afirma cä, aici, regia "nu sustine" interpretarea e ca si cum ai spune cä tulpina nu sustine floarea, sau trunchiul, coroana copacului.
Mai urmeazä un recurs la polonic (ocupatie pentru care anumiti politruci din presa anilor saptezeci-optzeci dezvoltaserä o adeväratä predilectie voluptuoasä), la adresa fermecätoarei Caroline Gombe, a cärei interpretare finä si delicatä, plinä de cäldurä si umor, înväluieste într-o frumoasä umanitate, färä clisee de cinism sau edulcoräri, personajul arhetipal al vivandierei (cum spuneam si în propria mea analizä). Distinsa o expediazä din douä vorbe: "exterioarä, superficialä". O fi avut un puseu autointrospectiv, mai stii?
Si pentru cä orice... ää... text care se respectä mai are nevoie si de-un mot, dânsa nu se poate abtine sä nu mai dea o tiflä finalä, chiar în paragraful cel ultim si de pe urmä: "trecând peste fragilitatea tratärii regizorale a unor situatii...", bâra-bâra, si-o încheiere din topor.
Desigur, pentru cine o cunoaste, nu-i de mirare la ce se preteazä. Distinsa nu le-a avut niciodatä nici cu spiritul analitic, nici cu exprimarea coerentä si nici cu, asa, în linii mari, coeficientul äla buclucas din douä litere - cä de integritate moralä, ce sä mai vorbim! Înainte de '89, fäcea vocalize în corul osanalistilor, iar dupä, macaz schimbat partial, inclusiv prin nimicirea unuia dintre cele mai bune säptämânale ale perioadei, "Expres Magazin", de care s-a ales praful dupä ce i l-a dat Cristoiu pe mânä (continuu s-o suspectez si-acum cä tocmai cu misiunea asta venise, trimisä de niscaiva bäieti cu ochi albastri). Cä are câte-un parapon pe diversi oameni de teatru si scrie doar ca sä le-nfigä cutite-n spate, e treaba ei, nu mä bag - oricum, e evident cä foloseste eticheta de "cronicä teatralä" pentru atacuri la persoanä josnice si miselesti. Dar mä bag când väd cä unii naivi, probabil de bunäcredintä (sau, mai stii? poate cä nu... Cä tot la "România liberä" scria specimena si sub regimul trecut; si-o fi pästrat cald locu'), îi oferä sansele unor asemenea defuläri în spatiul mediatic, zäpäcind de cap publicul si contribuind la perpetuarea confuziilor de valori pe care le-au cultivat impostorii si lingäii vechiului regim, cu sâsâielile lor de vipere stirbe, dar încä veninoase. Personal, iubesc toate animalele, si am chiar o släbiciune specialä pentru serpi - dar când väd prea aproape de picior o reptilä oträvitoare, am dreptul s-o culeg frumos (cu mänusi - de protectie) si s-o depun într-un vivarium. Cu text explicativ. Sä träiascä, si sä-i lase si pe altii sä träiascä. Vorba aia, oameni suntem - nu târâtoare!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 ianuarie, 2007, h. 17:00-20:36
Bucuresti, România

[Pitbull]

Desi e clar cä pe CineMagia sunt foarte putini iubitori de teatru, eu îmi fac datoria si vä anunt deschiderea unui nou forum:
http://www.biloxiblues.ro/forum/index.php
Este într-adevär forumul unui singur spectacol - dar nu numai atât. I-am creat si sectiuni despre restul repertoriului Teatrului de Comedie, despre celelalte teatre din Bucuresti si din tarä, despre teatru în general, ca si pornind de la piesä în sine: despre autor (Neil Simon), si despre viata în armatä (mai ales în cea americanä, mai ales în Al Doilea Räzboi Mondial), despre mari actori americani de film care au luptat, unde si cum, etc. Cel putin cu privire la aceste din urmä subiecte, am inclus o serie de materiale care sigur au sä vä amuze. Aruncati o privire:
http://www.biloxiblues.ro/forum/viewforum.php?f=14

Iar aceia dintre voi care nu sunteti din Bucuresti si doriti sä vedeti spectacolul, retineti cä turneul continuä si säptämâna viitoare! Sunt preväzute reprezentatii la:
Arad, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Deva, Constanþa, Brasov, Craiova, Sibiu, Ramnicu Valcea, Targu Mures, Bacau, Galati, Ploiesti.
Fiecare reprezentatie va fi urmata de BILOXI ARMY PARTY, o petrecere care are ca tema armata si ca scop o promovare neconventionala a teatrului. Cu stand-up comedy, concursuri, muzica buna (prelucrãri ale imnurilor ºi cântecelor din mediul cazon, specifice celor doua “Mari Puteri” aflate in concurs la Biloxi Army Party: Russia vs USA), petrecerile se adreseaza atat publicului care a fost la teatru, cat si tinerilor care cauta un mod original de distractie. Forumul contine si o sectiune pentru comentarii punctuale despre aceste reprezentatii si petreceri deschise.
Toate detaliile despre turneul de teatru si petreceri, Biloxi Blues & Biloxi Army Party, precum si informatii despre piesa si spectacol, le puteti gasi accesand site-ul http://www.biloxiblues.ro.

[silver_boy]

Nici un castigator la Concursul National de Dramaturgie
Ziarul Gandul | 10 aprilie 2007


"Criticul de teatru Florica Ichim, teatrologul Carmen Stanciu, secretarul literar Mariana Voicu si regizorii Claudiu Goga si Atila Vizauer, membri ai juriului celei de-a doua editii a Concursului National de Dramaturgie, au decis ca anul acesta nu vor acorda nici un premiu. In total, pentru editia din acest an, organizata de Ministerul Culturii, s-au primit 24 de texte. "Comisia de jurizare a citit textele si a considerat ca nici unul dintre acestea nu poate obtine nici macar premiul III", a declarat pentru Mediafax Dan Marius Zarafescu, directorul Directiei Creatie Contemporana din minister. Concursul de anul trecut a fost castigat de piesa "Patru cepe degerate" de Mihai Ignat. Aceasta piesa ar fi trebuit, conform regulamentului, sa fie montata la Teatrul National din Timisoara, lucru care nu s-a mai intamplat pentru ca teatrul nu a gasit nici un regizor care sa fie interesat de punerea ei in scena". (R.B.)



cum ar întreba keepwalking : Sã fie, oare, lipsa competitivitãþii dramaturgice în concursul cu pricina o consecinþã a strategiilor anemice de marketing cultural?
Ce determinare sã aibã tînãrul dramaturg, ºtiind ( vezi antecedentele) cã piesa lui va fi privatã de singurul lucru care-i legitimeazã profesional munca ?
Asta e "drama"...dramaturgie fãrã dramatizare ( cinematografie fãrã cinematografe) ºi tot aºa: ...ministere fãrã miniºtrii, cafea fãrã cofeinã, bere fãrã alcool, dragoste fãrã sex...

[Alex Leo Serban]

'dragoste FARA SEX'?! :shock:
c mai e si asta - etos trubaduresc?
i mean - in epok noastra - nu era mai curind invers? :lol:

[Supastar]

urmarind sirul logic, silver boy se referea la esenta unor lucruri, la "substanta activa" dc vreti! (cofeina din cafea, alcoolul din bere si sexul dintr-o relatie de dragoste)

si, desigur, lipsa acestora e o tampenie si o atrocitate! where's the fun in that???

iar mistah j, tie iti recomand un psiholog! la un moment dat, trebuie sa observi si tu k ceva e in neregula cu tine in ciuda faptului k dai de linkuri cu alti freak-si k tine!

[Pitbull]

Dupä ce cä avem nedrept de putini iubitori de teatru pe forum, mai si împingem thread-ul în derizoriu?
Täiati careva off-topicurile, vä rog.

[popalex]

Aºa cum acest forum se adreseazã celor care iubesc ...cinemagia , a fost lansat de curând un forum care se adreseazã celor indrãgostiþi sau interesaþi de spectacolele ...live,... la modul general spus ... de artele spectacolului. Teatru, muzicã, dans, etc. Atât pentru cei care lucreazã în domeniu cât ºi pentru cei care privesc ca simpli spectatori.
Vã invit la discuþiile legate de...magia scenei ... la www.arthalia.ro

[Pitbull]

...Pentru cä tot veni vorba de teatru, într-un topic vecin.
Hopa-sus.

[klein]

da, stiu... chiar ma gandisem sa-l readuc in prim plan pe asta, dar aveam intrebari precise si sper sa se lase cu raspunsuri convingatoare

[klein]

acum am vazut si link-ul cu teatrul
dar as vrea sa stiu si parerile celor de pe cinemagia, ca mi-am format deja o idee despre gusturile fiecaruia si stiu in cine sa ma incred

[Pitbull]

"Spovedanie la Tanacu" - Non-fiction theater
Sobru ºi exploziv, despre misterul vieþii

De ce un spectacol de teatru despre notoriul omor din culpã (în mãsura în care i se poate aplica o asemenea încadrare) care a ºocat în 2005 atât România, cât ºi toatã acea parte din mapamond preocupatã ºi de alte ºtiri decât cele de la o lungime de nas distanþã?
Rãspunsul se gãseºte în locul cel mai firesc - totodatã însãºi sursa spectacolului: volumul de prozã documentarã "Spovedanie la Tanacu" ("Deathly Confession"), publicat de Tatiana Niculescu Bran în 2006. Construit cu o admirabilã stãpânire a mijloacelor literaturii de non-fiction, consacratã cu drepturi depline de la celebra "In Cold Blood" a lui Truman Capote încoace, acest roman jurnalistic are marele merit de a sintetiza în cel mai relevant mod toþi vectorii convergenþi a cãror coliziune a declanºat atrocitatea din 2005. Ca atare, se relevã faptul cã atât cartea, cât ºi dramatizarea ei, sunt departe de a se referi la "un caz izolat", nesemnificativ, asemenea accidentelor de circulaþie sau deceselor din culpã medicalã. Prin însãºi natura sa, falsul exorcism de la Tanacu ridicã o serie de probleme fundamentale ale umanitãþii contemporane, organizate concentric (de la perimetrul strict local, pânã la diverse implicaþii de cel mai general ordin), ºi cu semnificaþii dezvoltate în profunzime (începând cu nivelul dramelor anodine, pentru a ajunge la "misterul paradoxului vieþii" menþionat de Andrei ªerban într-un interviu recent.
Chiar în acea perioadã, am postat pe Novopress un comentariu dezvoltat despre Tanacu - între timp, devenit indisponibil, aºa cã-l reiau aici. Ca atare, în aceste rânduri mã voi ocupa numai de relaþia dintre caz, carte ºi, în primul rând, spectacol.
Aºadar, lucrarea Tatianei Niculescu Bran relevã întregul sistem de fenomene relevate de cãtre incidentul Tanacu: brambureala administrativã localã, cu responsabilitãþi pasate ca o minge de baschet între instituþiile clericale, medicale ºi legale; intrigile ºi meschinãriile din cadrul ierarhiei episcopale; indolenþa ºi incompetenþa cadrelor medicale; buimãceala organelor de anchetã; apoi, într-un context mult mai cuprinzãtor, oripilanta degenerare la nivel social ºi cultural de ansamblu: dezumanizarea din universul caselor de copii (unde au crescut Irina Cronici ºi Sora Chiþa), cu ierarhii interne de tip haitã, erotomanie obsesivã, abuzuri sexuale, exploatare porno-pedofilã; idolatrizarea "eroilor" de arte marþiale gen Jackie Chan; iluzia chivernisirii prin cãutarea de slujbe în Occident; haosul ciocnirii de culturi (mai degrabã decât "civilizaþii"), în contextul globalizãrii forþate ºi al integrãrii europene în pas de marº; viziunea schematicã ºi ignorantã asupra vieþii religioase, inclusiv din partea monahilor ºi a unor clerici care nu fac decât sã aplice robotic serii simplificate, luate de gata, ale canoanelor bisericeºti ºi preceptelor biblice.
Pe scurt, acesta este sistemul pe care se structureazã incitanta montare realizatã de cãtre "Academia Itinerantã Andrei ªerban", începând din 2007, în cadrul unui laborator de creaþie. Premiera mondialã a avut loc la New York, iar în Bucureºti spectacolul s-a jucat la Odeon, zilnic în perioada 12-16 mai 2008. Urmeazã un turneu prin þarã, un altul de ordin european, ºi n-ar fi exclusã o revenire pe scena bucureºteanã, în toamnã - eventual în cadrul Festivalului Naþional de Teatru.
Un prim element extrem de interesant al actualei viziuni ºerbaniene îl constituie conceptul de "teatru documentar", caracterizat atât prin natura de non-ficþiune a subiectului, cât ºi prin decizia regisoralã de ansamblu. Montarea foloseºte mijloace minimalisme, de o "sãrãcie" cu sugestii aproape grotowskiene, grupând actorii ºi cele câteva elemente strict necesare de scenografie într-o formulã scenicã elisabetanã: trei grupuri de banchete pe gradene instalate direct pe scenã, lãsând nefolositã sala propriu-zisã de la Majestic. În fundal, un ecran pe care se proiecteazã imagini document: interviuri cu Daniel Corogeanu ºi Sora Chiþa, momente cu maicile psalmodiind, drumul inculpaþilor între maºini ºi tribunal, ba chiar ºi douã fotografii ale Irinei Cornici - una în poziþie de arte marþiale, cealaltã într-o þipãtoare rochie roºie, cu pãlãrie. Toate aceste elemente vizuale îºi regãsesc expresia în scenã, prin relaþii de analogie dezvoltate în paralel - de exemplu, interpreþii personajelor reale intervievate, rostind simultan aceleaºi replici, ca un fel de play-back în decor de post-sincron. De menþionat cã imaginile fac parte din filmul documentar "Spovedanie la Tanacu" realizat în paralel cu cartea, de cãtre Mirel Bran, soþul autoarei.
Aºa cum ne-am obiºnuit la Andrei ªerban, trupa coagulatã în cadrul laboratorului de creaþie al Academiei Itinerante se comportã ca un organism multi-individual viu ºi atent coordonat, înscriind fiecare personaj în sistemul colectiv ºi, aici, evitând orice proeminenþe ºi încercãri de virtuozitate actoriceascã. O idee interesantã ºi întru totul legitimã de distribuþie constã în dedublarea Irinei, cu ajutorul interpretelor Ramona Dumitrana ºi Andrea Tokai: cele douã Irine coexistã discret pe scenã, fãrã specularea ostentativã a acestui procedeu bazat pe schizofrenia de care suferã personajul, a cãrei intrare în crizã e declanºatã de momentul împãrtãºaniei, pentru a se escalada printr-o isterie tot mai violentã care culmineazã cu crucificarea ºi moartea (moment când "adevãrata Irina", cea pe care formula scenicã o sugereazã ca reprezentând esenþa umanã, neadulteratã, a bolnavei, apare îmbrãcatã cu rochia ºi pãlãria roºie - evident, în tandem cu imaginea ei fotograficã).
Cea mai puternicã - ºi importantã - stare transmisã de autor este echidistanþa. Din start, Andrei ªerban nu ºi-a propus sã acuze pe nimeni - atitudine foarte vizibilã mai ales în raport cu personajul stareþului, conturat ca un biet ignorant hirotonisit în pripã ºi complet depãºit de evenimente. Corogeanu funcþioneazã în primul rând prin imaginile sale reale, de interviu, dublate de prezenþa discretã, deºi centralã, a personajului scenic. Compune un tandem credibil cu el maica stareþã, cea care "a fãcut ºcoala de asistente medicale", iar în jurul lor evolueazã într-o coregrafie precisã ºi lipsitã de stridenþe grupul celorlalte patru cãlugãriþe. Înþelegem clar cã, iniþial, nefericiþii încercaserã sã rezolve situaþia pe cale fireascã, trimiþând bolnava la spital - numai pentru ca medicii sã se spele pe mâini, sub pretextul unei cuvioºenii de panaramã ("Luaþi-o înapoi la mãnãstire, acolo e loc sfânt, rugãciunile au s-o ajute!"). În acest sens, din pãcate, cadrele medicale sunt portretizate în tuºe caricaturale cam groase - iar episcopul se distinge printr-o ostentaþie de-a dreptul cabotinã. Paradoxal, cel mai credibil din galeria înconjurãtoare este poliþistul, compus de Relu Poalelungi într-o cheie realistã ponderatã - mai ales în comentariul sãu comic scurt, dar percutant, dinaintea finalului.
O atenþie aparte meritã scenografia compusã de Oana Lazãr, care preia creator concepþia plasticã a versiunii anterioare de la New York, dovedind ºtiinþa de a valorifica la maximum un minimum de elemente: pe lângã funcþionalitatea celor câteva piese de mobilier, în majoritate de un negru neutru, pierdut în peisaj, se distinge pata albã pusã de masa "anchetatorilor" în dreapta scenei, ºi prezenþa straniei cruci de culoarea naturalã a lemnului, în centru-stânga, cãrora li se mai adaugã modulul rulant ce semnificã spitalul de boli mintale. Extrem de expresivã explozia vizual-bolnãvicioasã din final, cu "reconstituirea de la cârciumã": costume frivole, concepute cu meticulozitatea proprie unei profesioniste în design vestimentar, printre ziarele ghemotocite care inundã toatã scena - basculând în extrema opusã sobrietatea raselor monahale de pânã atunci. Se impune cã subliniem ºi efortul tehnic foarte stilizat, ºi perfect coordonat, al combinãrii dintre soundtrack ºi proiecþiile foto-video, prin care tehnicianul de sunet Alexandru Constantin completeazã dezvoltarea scenicã în sfera concentricã a teatrului documentar - într-un dialog, o conversaþie susþintã constant, cum afirmã Andrei ªerban despre esenþa teatrului, în raport cu menirea sa de a încerca la nesfârºit sã înþeleagã ºi sã trãiascã un mister al cãrui unic deþinãtor este Dumnezeu: mesajul vieþii. Prin combinaþia sa de sobrietate ºi dezlãnþuire explozivã, "Spovedanie la Tanacu" cheamã, din nou, la meditaþii consistente asupra acestui mister major, abþinându-se sã dea vreun rãspuns tranºant.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 mai, 2008, h. 12:30-14:17
Bucureºti, România

[cornel]

Citind acest topic de la inceput am inceput sa ma intreb daca filmul nu exclude cumva teatrul (?) pentru ca exista destul de multe opinii negative in ceea ce priveste existenta unui topic despre teatru in cadrul unui forum pentru filme.
Pot sa afirm oare aici ca forumurile (in sens general) m-au dezamagit din nou fara sa fiu injurat?

[Pitbull]

Stai linistit: filmul si teatrul au pur si simplu multe puncte (esentiale) comune.
Toti exclusivistii e niste snobi. Sau semidocti. Sau trogloditi. Sau ambele trei.