Articolul zilei - viata bate filmul

[Alex Leo Serban]

mda, din pacate nu e singuru caz: in ile saint louis, kiar in capatul ei, este o f frumoasa casa in care a locuit martha bibescu... pina acu citiva ani exista si placutza care amintea ac. lucru; dupa 'renovarea'casei, placutza a disparut!
am vbit cu patapievici, dar si cu citeva nume grele d la paris, sa facem o kestie care sa repuna placutza la locul ei. iar acum, ac. actiune ar trebui sa vizeze si casa in care a locuit cioran!

cit priveste interviul lui savater - nu-l stiam! e culmea, pt k eu, in cartea mea, spun ac. lucru dspr cioran: k era un dandy... trebuie neaparat sa citesc interviul!

mansarda s vd putin si in interviul luat d liiceanu si filmat d costik chelba pt tvr, nu mai stiu cum s kema filmu...

[Gaandalf]

cit priveste interviul lui savater - nu-l stiam! e culmea, pt k eu, in cartea mea, spun ac. lucru dspr cioran: k era un dandy... trebuie neaparat sa citesc interviul!...

i see no other option than you willingly coming down quietly and handing me your book
serios acum - in Constanta am sa caut dar nu cred ca o sa o gasesc. intr-un viitor mi-ar placea sa o citesc.

[herbert]

nu, simone boue (p care am cunoscut-o in 93, la un vernisaj parizian - k si p cioran, d altfel) nu era 'sotia' lui e.m.c., ci tovarasha lui d viatza...
ador acest cuplu neconventional, care a trait toata viata intr-o mansarda, 'mai aproape d cerul liber'!... trebuie spus si k moartea simonei e invaluita in mister, ea (o inotatoare f buna) murind inecata. odihneste alaturi d partenerul ei d viatza in ac. cimitir
cind am fost penultima oara la paris, am pus 2 mere verzi - unul p mormintul lui cioran, celalalt p al lui beckett...

hai sa "lucram" asupra detaliului : Cioran ii spunea lui Simone Boue "mon amie" (prietena mea)...
am scris "sotie", pt ca ma gandeam a nu-l derutez pe gaandalf, dar nu e cazul, il simt foarte pasionat de subiect... va afla, va intelege...

[Alex Leo Serban]

pt herbert

stai linistit, gaandalf e baiat mare, va intelege situatia - nu cre sa-l sperie ideea d concubinaj, kiar si la virste inaintate... :lol:

pt gaandalf

coming down to u? sau cumming down to u?? vezi k la mine conoteaza altceva...

oricum, ieri am cautat-o la cartureshtiu d lga patria, vroiam s-o iau cadou unei prietene care pleak miine la londra, si s epuizase; a vbit libraru la celalalt cartureshti si mi-au pastrat ult. exemplar... cre k are un tiraj ff mic, habar n-am

dar, ATENTIE everybody: ac. NU este cartea dspr cinema!! aia apare abia peste o luna la polirom

[Gaandalf]

"come down or be taken!" - eu asa imi amintesc ca era expresia ... si continua ceva gen: "& i hope you want to be taken" ... irelevant ...there isn't going to be any cumming or anything of that sort ... :w00t:

incerc sa fac rost de cartea ta chiar daca nu este despre cinema. ma intereseaza/pasioneaza foarte mult cioran. faptul ca tu ai scris despre cioran si ca l-ai si cunoscut este suficient ca eu sa iti solicit cartea, cumva, daca mai gasesti, desi tirajul e mic. :?

ador acest cuplu neconventional, care a trait toata viata intr-o mansarda, 'mai aproape d cerul liber'!...

i concur

pour monsieur herbert:
sunt vaccinat si trecut prin multe - asa ca nu tre sa iti faci griji cum vorbesti cu mine. nu ma ud asa repede.

[Supastar]

coming down to u? sau cumming down to u?? vezi k la mine conoteaza altceva...

really???

:shock:

errmmm....

:?

hmmm....

:huh:

NU este cartea dspr cinema!! aia apare abia peste o luna la polirom

O asteptam (mai ales)/(si) pe aia! (eu, cel putin, in mod special the persona part )

[silver_boy]

pe (i)Realitatea TV , a III- a editie a emisunii Altfel, Liiceanu si Plesu discutand despre asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia... brusc dialogul e intrerupt, pe ecran apare EDITIE SPECIALA , apoi o jurnalista surescitata:...Galacticii de la Real Madrid vor ateriza in cateva minute ... si dai talk-show si dai comentarii...

[Supastar]

pe (i)Realitatea TV , a III- a editie a emisunii Altfel, Liiceanu si Plesu discutand despre asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia... brusc dialogul e intrerupt, pe ecran apare EDITIE SPECIALA , apoi o jurnalista surescitata:...Galacticii de la Real Madrid vor ateriza in cateva minute ... si dai talk-show si dai comentarii...

mi-ai luat-o inainte!:o

culmea culmilor e k faza asta avea loc in timp ce plesu&liiceanu ajunsesera l partea in care spun "lucruri strigatoare la cer"/"lucruri aiuritoare".
exemplele saptamanii date de ei sunt nimic pe langa cat de strigator la cer si d aiuritor e s le intrerupa emisiunea s ne spuna k "aproape" au sosit "galacticii" :hmm:

[herbert]

hai ca le-a venit randul si compozitorilor
hermeneutul lui Leonard Cohen (vezi excelenta carte de la Polirom...), Mircea Mihaies le-o spune, provocat si de ezitarile Iuliei Popovici ( ea e una din tinerele jurnaliste oripilate de... demascari...).
am ras si mi-a placut...
comentariul a aparut in Ev. zilei. Tot acolo semneaza - parca miercurea - si H.-R. Patapievici.

"Geamparaua de partid
16 Octombrie 2006
Mircea Mihaies

Daca n-ar fi existat neasteptatele reactii de aparare a „victimelor” din partea unor jurnalisti foarte tineri, probabil ca n-as fi comentat decizia Uniunii Compozitorilor de a publica lista membrilor care, prin creatia lor, au diseminat ideologia comunista. M-as fi multumit sa parcurg, resemnat, numele autorilor de ragete bolsevice, preluate, apoi, de magari solemni, imbracati in costume de epoca ori trasi la itari si incaltati in opinci de lux, sponsorizate de „Romarta”.
Daca respectivii ar fi ramas doar la compozitiile lemnoase, n-ar fi fost prea multe de zis. La urma urmelor, puteai fi chiar sincer indragostit de Ceausescu - asa cum, indubitabil, a fost Elena. Iar de comunism sunt inamorati indivizi care, si astazi, pozeaza in democrati.
Partea mai putin eleganta e ca aceiasi tantari ai portativelor sareau dintr-un festival in altul, mutandu-si setea de bani de la Mamaia la Brasov, si de la Targoviste la Bistrita-Nasaud. Opinteala partinica era gras remunerata, in perfecta logica a epocii: il pupi in fund pe Pingelica, dar te alegi cu o pereche de pantofi Bally.
Sigur ca in cazul compozitiilor de genul „Partidul Ceausescu Romania”, „Cincinalu-n patru ani si jumatate” ori chiar inubliabilul „Macarale”, compozitorul era dublat, in nemernicia lui, de textier. Dar el nu poate fi exonerat - cum sugereaza o tanara si frumoasa jurnalista culturala. Cum sa-mi imaginez ca atunci cand punea nota langa nota, insailand avortoni sonori aducatori de galbeni, compozitorul credea ca da la iveala cantece de leagan ori romante?
Daca profitorii bunavointei comuniste ar merita insa un proces, ar fi, in opinia mea, pentru altceva: pentru plagiat. In 1990, la Washington, Dorin Tudoran mi-a pus sa ascult o caseta cu cantece revolutionar-patriotice. Lasand deoparte calitatea precara a inregistrarii, piesele semanau, ca doua picaturi de apa, cu ragaiturile pe portativ care ne otravisera viata pana la caderea comunismului. Cu zambetul lui cel mai diafan, Dorin m-a chestionat: „Ei, ce parere ai, iti plac cantecele compuse in anii ‘30 in cinstea Capitanului?”.
Ca unul care auzeam atunci pentru prima oara compozitii legionare, era sa cad de pe scaun. Niciodata sintagma „extremele se ating” nu mi s-a parut mai bine ilustrata. Aceeasi determinare lugubra, de ciocli imbracati de botez, aceeasi martialitate tampa, de racan pe care-l strang ciuboatele, aceeasi avalansa de gongorisme tembele si sentimente inalte cat plopul, si la unii, si la altii.
Am toate motivele sa cred ca daca, in clipa de fata, un functionar cinic ar propune initierea unui concurs national „Cantarea Democratiei”, specialistii in tiribombe ideologice ar scoate flintele din rastel si-ar reincepe sa ne improaste cu pucioasa puturoasa a inaltei lor inspiratii. Faptul ca in plin centru al Bucurestiului, in locul in care s-a murit, in 1989, pentru libertate, s-a inaltat, chiar in acesti ani, o monstruozitate careia i se spune „teapa Revolutiei”, ma scuteste de orice demonstratie.
Da-i artistului roman prilejul sa se prostitueze, si-o va face cu o placere de a se scufunda in scabrosenia de neintalnit nici macar la marii pornografi ai epocilor decadente.
In ce-i priveste pe compozitori, nu se pune problema de a-i scoate din case, de a le taia pensiile, de a da in ei cu pietre. Dar macar obrazul li se poate arata, pentru contributia la nenorocirea unui intreg popor. Suntem cum suntem si aratam cum aratam si pentru ca, decenii in sir, am fost expusi la emanatiile radioactive ale sunetelor otravite pompate de megafoanele ideologiei.
Se cunoaste exemplul vacilor care, puse sa asculte Mozart si Beethoven, au crescut simtitor productia de lapte. Cum puteam sa aratam, decat a epave, la iesirea din comunism dupa ce, zi de zi si ceas de ceas, urechea noastra fusese violata de stridenta comunist-legionaroida, de sunetele cu inflexiuni chinezesti, inecate in alamuri si tobe, ale compozitorilor de serviciu ai dictaturii?
Sa nu mi se spuna ca daca nu-ti placeau fratii Grigoriu ori Temistocle Popa n-aveai decat sa-ti cumperi muzica preferata de la magazin. Problema e ca si in magazine tot peste discurile lor dadeai, si nu peste inregistrarile complete ale lui Enescu, Bruckner, Mahler sau Alban Berg. Substituindu-se adevaratelor valori, piticaniile faceau figuri de „clasici”.
Niste clasici ai nerusinarii, desigur, dar cu atat mai agresivi si lacomi. Platiti regeste, beneficiind de avantajele revarsate asupra fidelilor partidului (de la popularizarea prin televiziune si radio la ocuparea unor functii-cheie in sistem), ei au stiut, cu perfectul spirit de orientare al lichelei, sa devina, din servitori, marci ale epocii."

[Alex Leo Serban]

ok, numai k 'tinara si frumoasa jurnalista' care l-a inspirat si la care s refera mm cre k este - mai degraba - cristina modreanu... care a scris si ea, dspr asta, in 'gandul'.

probl e alta (si o spun sapt asta intr-un 3,14 dilematic): ministru iorgulescu zice k toti astia, cintaretii marelui rahat, tre sa fak un pas inapoi pt k 'au afectat fibra morala a poporului'... in art. lui, mm pare sa fie d ac. parere..
or, scuzati-ma, este o aberatie logik (si o spun cu tot cinismul care mi-a mai ramas!): dk poporu a fost 'afectat, in 'fibra lui morala', D C ar trebui k aia care i-au afectat-o sa fak un pas inapoi!? logic, inseamna k poporul a fost 'modelat' d acestia, cantitatea d fibra morala la cintar a scazut dramatic, asha incit poporului i s rupe d cintecelele sprintzare dedicate 'toarshului'! pt 'popor', marius teicu - sa zicem - e in cont. autorul unor slagare nemuritoare... :lol:

iar cazul cel mai eclatant al ac. situatii este insasi predecesoarea dlui iorgulescu la minister, dna mona musca: cu toate belelele si cu toate demascarile, dumneaei s mentine in topu politicienilor! pt mine, este un q.e.d. absolut.

[Bogie]

"Un alt schizofrenic (care scrie la fel de prost) este Radu Paraschivescu. Stiti care, tiganul ãla, care parcã-i frate geamãn cu Saddam Hussein, avînd muian de frizer decedat fiindcã a bãut odicolon: mustatã înfoiatã si mare cît vrabia, fatã negroidã, chinuitã de pulsatii hemoroidale, chicã abundentã si bunã de ascunzis pentru pãduchii de lemn. Idiotul ãsta tine Cronica TV la „Excrementul zilei“. Pe cine credeti cã i-a cãsunat acum repetentului Paraschiv Rãdulescu (sau cam asa ceva)? Pe Sergiu Nicolaescu! Care, în mintea beznicioasã a scribãlãului, e...netalentat (?!). Incredibil, nu-i asa? Un neica-nimeni, un parazit intestinal care asteaptã trecerea prin zonã a unui pîrt ca sã ia si el vehiculul necesar, pentru a scoate capul în lume, anuleazã, dintr-un foc, munca de o viatã a unuia dintre cei mai mari regizori europeni! Cine e golanul ãsta de Paraschivescu, ce-a produs el în viatã, ca sã-l judece pe Sergiu Nicolaescu? Uite, de-aia se alege praful de tara asta: orice bacterie îsi permite sã umple de bale leii si vulturii!"
:hmm:

[Alex Leo Serban]

m-am speriat... nu am vazut ghilimelele si am crezut k este parerea ta proprie si personala (scuze!) si nu-mi venea sa-mi crez okilor d c citesc alb p bleumarin!!! :shock:

dar totusi - totusi -, cine scrie ororile astea dspr f talentatul scriitor, traducator si publicist radu paraschivescu!?
este exact opusul descrierii ignare d mai sus: un tip super-urban, super-articulat, cultivat, rafinat si ff bun cunoscator intr-al literaturii - romane si anglo-saxone!

[Cazeemeer]

"Un alt schizofrenic (care scrie la fel de prost) este Radu Paraschivescu. Stiti care, tiganul ãla, care parcã-i frate geamãn cu Saddam Hussein, avînd muian de frizer decedat fiindcã a bãut odicolon: mustatã înfoiatã si mare cît vrabia, fatã negroidã, chinuitã de pulsatii hemoroidale, chicã abundentã si bunã de ascunzis pentru pãduchii de lemn. Idiotul ãsta tine Cronica TV la „Excrementul zilei“. Pe cine credeti cã i-a cãsunat acum repetentului Paraschiv Rãdulescu (sau cam asa ceva)? Pe Sergiu Nicolaescu! Care, în mintea beznicioasã a scribãlãului, e...netalentat (?!). Incredibil, nu-i asa? Un neica-nimeni, un parazit intestinal care asteaptã trecerea prin zonã a unui pîrt ca sã ia si el vehiculul necesar, pentru a scoate capul în lume, anuleazã, dintr-un foc, munca de o viatã a unuia dintre cei mai mari regizori europeni! Cine e golanul ãsta de Paraschivescu, ce-a produs el în viatã, ca sã-l judece pe Sergiu Nicolaescu? Uite, de-aia se alege praful de tara asta: orice bacterie îsi permite sã umple de bale leii si vulturii!"

:hmm:

Macar citeaza sursa, ca in prima clipa am crezut ca asta e parerea ta si ma si pregateam sa raspund cu cate ceva de Sergiu Nicolaescu.
Deci, sursa: revista "Romania Mare", http://www.romare.ro/revro/curent/sapt.htm

[gionloc]

mda, Romania Mare... pin`la urma fiecare lighioana (precum RM) pre limba si in stilul ei moare... enormitati carora nu are sens sa le replici!
e un proverb de-al nostru care spune sa nu intri in disputa cu prostul fiindca-i posibil ca ceilalti sa nu mai vada diferenta!

[Bogie]

Macar citeaza sursa

pai eu credeam ca e evident.

[herbert]

Bogie, doamne, teoctistu meu!
pai aici e interzis sa citam Romania mare - WC-ul public.
Radu Paraschivescu e un tip foarte OK. subscriu la ce a scris als mai sus dspr el.

[gionloc]

dupa cum incepe citatul din RM ( :hmm: )... trebuie sa mai fie vreun domn luat drept schizofrenic de trupa de papagalo-guano-pamfletari ai lui TVC. sau chiar asa, schizo, debuteaza chiar articolul ?

[herbert]

un interviu cu Andrei Codrescu - stilul Jenica Istodor, care nu-mi place deloc, ma enerveaza. Tipul (Istodor) le banuieste abundent, dar e bagator, pana e bagat in ma-sa... Si asta irosete un colt de pagina la Dilema veche...
In schimb, Andrei Codrescu mi-a placut..., ca de obicei.

Reteta reusitei lui Andrei Codrescu
de Eugen Istodor in evz

Avem si noi un ochi de roman destept prin toata America. Este Andrei Codrescu. Nu e printre snobi, nu e printre cei care matura pe strada, „americani“ de-ai nostri.
Codrescu chiar a reusit in America: vede cu ochii si scrie cu condeiul despre America, americaneste. Lucru rar intilnit la pleiada de romani reusiti de secole prin tara aia cit un continent.

Cit de prosti sint americanii? Noi, romanii, cind venim de acolo spunem... mama, sint prosti, nu stiu aia, n-au auzit de Hegel, sint niste robotei cu care vorbesti numai si numai pe anumite subiecte, in rest, nu stiu nimic.
Doua sute de milioane de americani sintem: jumatate dintre noi ne-am prostit temporar cind l-am ales presedinte pe George W. Bush. Ne-a trecut. Milioane dintre noi provin din alte tari unde se spun prostii ca „mama, sint prosti“ americanii. Omul de rind in America e o faptura complexa, de obicei de origine europeana, sau latin-americana, sau asiatica, si nu-i deloc prost. Americanii sint indeminatici, lucreaza la amuzamentele lor proprii, nu se intereseaza de politica decit cind ii atinge la buzunar si contribuie voluntar cu bani si timp la organizatii caritabile. Avem mii si mii de asociatii civice, care supravietuiesc din contributiile membrilor.
America este tara cea mai spirituala din lume, cu sute de culte si religii, care-s lasate in pace de guvern. Se vorbesc sute de limbi si se cultiva libertate de expresie si de religie, chiar si cea a musulmanilor, de unde vin dusmanii Americii. Democratia americana este strasnic pazita de zeci de organizatii puternice, ca American Civil Liberties Union (ACLU). Noi avem un sistem politic care se curata singur de coruptie prin mecanisme constitutionale.
Nici oamenii de rind?
Oamenii de rind nu-s prosti, sint discreti, lasa pe altii sa-si faca treaba, chiar daca-i excentrica. Sensibilitatile europene se simt ofensate in America de lipsa de protocol (costa timp!) si de refuzul americanilor de a avea opinii generalizate si explicatii despre tot ce se intimpla in lume, un narav trist al bastinasilor vechii Europe. E bine ca nu au auzit de Hegel, ca daca ar fi auzit, s-ar simti obligati sa-l citeasca (nu cum fac cei care-i acuza, care numai au auzit) si ar fi o mare pierdere de timp. Opiniile romanilor despre toate, inclusiv despre americani (conspirative, de obicei), sint o pierdere de timp intr-o tara eficienta si“ investita“ in tehnologiile secolului 21. Sa nu uitam ca americanii conduc discutiile prezentului la frontierele tehnologiilor de comunicare, care au fost inventate de ei. Eu predau intr-o universitate cu 16.000 de studenti, una dintre miile de universitati de pe continent, unde se transmit idei avansate despre toate stiintele, in conditii extrem de bune, in mijlocul unei afluente fenomenale. Prosti? Hmmm.
Sistemul consumist „hamburger“ e mai daunator decit sistemul comunist ce a durat 40 de ani?
Cine spune? Economia de piata nu se poate compara cu dictatura leninista. La un nivel sentimental, primitiv, utopia socialista a atins sufletele unor idealisti. In practica, a fost o catastrofa pentru oamenii oprimati de ea. Singurul lucru care se poate spune in favoarea ceausismului este ca-i mort si ca-i prinde bine. Ramasitele umane ale colaboratorilor regimului autoritar o sa devina si ele fantome, slava Domnului! Un hamburger este infinit superior (sic!) lipsei totale de alimente. Astea spuse, capitalismul are cusururi si e greu de inteles pentru oameni obisnuiti sa fie hraniti cu idei si sarcini de sefi. Capitalismul fara caritate, societate civila, legi pentru protectia mediului, a copiilor, a minoritatilor e brutal.
Dar, la noi, capitalismul nu este ca-n America.
Guvernarile Romaniei postdecembriste nu au inteles necesitatea absoluta de a-si proteja cetatenii cu legi cum sint cele spuse mai sus. Politicienii mint si fura, si oamenii fac si ei acelasi lucru, la scara mai mica, si toti cred ca vine Europa sa-i salveze. Problema fundamentala este etica: vor romanii sa protejeze mediul, sa apere copiii si sa trateze bine minoritatile, sau vor numai sa pretinda si sa se poarte prosteste cum au facut-o demult? Economia de piata este singura speranta pentru viitor, fiindca un hamburger este proteina care sustine organismul si visurile lui despre generatia viitoare.
Cit de mult v-a enervat „political correctness“?
Nu am inteles niciodata acest termen. De obicei este folosit peiorativ de conservativi, care vor sa puna frina la drepturile femeilor, imigrantilor, minoritatilor, saracilor, handicapatilor. Noi avem legi care asigura demnitatea umana a fiecarui om si un „bill of rights“ pentru mediu. Opozantii acestor drepturi lucreaza pentru firme care vor sa polueze si sa angajeze oamenii la salarii mizerabile. Suna cam prost „political correctness“, dar va asigur ca fara ea ne-am intoarce la suferintele trecutului.
Ce inventii americane va plac?
Democratia, Internetul, McDonald’s, codul genetic descifrat, lumea virtuala.
De ce kitschuri sinteti plin in America?
Toate obiectele pe care le am sint kitschuri, inclusiv icoanele. Obiectele-s kitsch a priori si bine sint. Nu cred in „bun-gust“.
Si la americani se fura din casele parasite dupa cataclisme naturale, ca la noi.
Diferenta e ca cei care fura in New Orleans sint o mica parte din populatie.
De ce se mai citeste carte in lumea americana?
Se citeste din ce in ce mai putin, desi se publica (si se citesc!) sute de mii de carti pe an. Internetul da multe informatii si maninca timpul liber. Americanii se intereseaza mult de nonfictiune, de informatii practice, si mai putin de literatura si filosofie. Studentii il citesc pe Hegel la cursuri… pe Internet. In realitate, se citeste enorm, dar nu neaparat in forma de carte.
De ce scrieti atunci carti, articole?
Scriu, fiindca e lucrul cel mai bun pe care-l fac. La timplarie nu ma pricep. Am reusit fiindca sint bun la meseria mea.
Ati folosit vreo smecherie romaneasca in scris?
Smecheria e prostie – incerc sa nu fiu prost.
Ce avere aveti, ca scriitor? Masina-casa-actiuni la bursa?
Nu conduc masina, n-am actiuni la bursa, am o casa in munti – si, in orice caz, asta nu-i treaba ta. Iti raspund numai pentru ca cred ca ai intentii bune, altfel ti-as spune sa te duci in ma-ta!
Masini? Tabieturi? Marca computer? Marca de hirtie de scris? Marca de pix? Marca de tricou? Brand de mincare? Brand de privelisti? Brand de tutun? Brand de cafea? De ce?
Prea multe intrebari. Nu am timp. Ma duc sa-l citesc pe Hegel.

Cine e si ce face Andrei Codrescu Andrei Codrescu este poet, romancier si eseist. Comentariile sale sint difuzate periodic de National Public Radio. A scris si a jucat in filmul „Road Scholar“, distins cu Peabody Award. Printre romanele sale se numara „Contesa Singeroasa“ si „Mesi@“. Este, de asemenea, autorul volumelor „Ay, Cuba: A Socio-Erotic Journey“, „The Devil Never Sleeps“ si „An Involuntary Genius in America’s Shoes (and What Happened Afterwards)“. Andrei Codrescu editeaza publicatia online „Exquisite Corpse. A Journal of Books&Ideas“ – (http://www.corpse.org). Preda cursuri la Louisiana State University. A publicat la Editura Polirom: „Casanova in Boemia“ (2005), „Scrisori din New Orleans“ (2006), „Mesi@“ (2006) si „Wakefield“ (2006).

[raptor]

.mult zgomot pentru (un) NIMIC.

[Alex Leo Serban]

"Cel puþin pentru generaþia mea, dar cred cã la fel stau lucrurile ºi pentru generaþiile de dinainte, Asia era, prin excelenþã, teritoriul unei înþelepciuni rafinate, mai profunde decît cea europeanã ºi, în orice caz, mai veche. Ei aveau state cu mii de ani înaintea noastrã, au inventat scrisul ºi cîte alte lucruri fabuloase, practicau meditaþia sau medicina, cu rezultate inaccesibile nouã, în fine, credeam cã ei ºtiu mai multe ºi mai bine decît noi. Cultura lor ne fascina, ne uimea, ne copleºea. Misticismul lor subtil ni se pãrea a fi direct legat cu un fel de Volksgeist, aºa cã simplul fapt de a fi asiatic te situa cu doi paºi înaintea oricãrui european aflat pe drumul cunoaºterii. O Weltanschauung asiaticã – iatã ce îºi doreau mulþi dintre congenerii mei cînd frecventau cursuri de yoga, de karate, de thai-ci sau mai ºtiu eu ce alte asemenea discipline, foarte fashionable la finele anilor ’80 ºi începutul anilor ’90. Sentimentul de inferioritate care plutea în aer cînd vorbeam despre Asia, pornea de la faptul cã aparþinem unei culturi recente ºi, pe cale de consecinþã, superficiale. Credeam cã ceea ce e mai vechi e mai profund, iar ceea ce e mai nou e mai superficial. Acum, nu mai cred deloc aºa ceva. Ba mai mult, cred cã marea culturã asiaticã, fie ea chinezã, tibetanã, indianã sau islamicã, este folositã ca acoperire moralã pentru crime, subdezvoltare ºi tiranie, pentru teroare ºi atrocitãþi. Regimul care ordonã soldaþilor sã împuºte oamenii care merg desculþi prin munþi spre þara vecinã ºi îi îngoapã în zãpadã fãrã mãcar sã se întrebe cine sînt acei oameni, poate fi acoperit de faptul cã dominã o þarã în care s-au inventat hîrtia ºi busola sau în care, acum trei mii de ani, se confecþionau cu miile admirabili soldãþei de ceramicã? Dacã procuri bombe atomice ºi ameninþi cu ele, poþi fi cauþionat de faptul cã vii dintr-o þarã cu temple impresionante, vestigii ale celui dintîi imperiu al omenirii? Dacã adãposteºti tabere teroriste, mai are vreo importanþã cã acum 1000 de ani nu ºtiu ce mare poet scria în limba þãrii tale? Aceastã confuzie deliberatã, în care cultura comandã respect sau, mãcar, reþinere în orice judecatã politicã ar trebui sã disparã ºi Asia ar trebui privitã lucid drept ceea ce este acum: bomba cu ceas înfãºuratã în jurul taliei lumii. Aceastã privire lucidã este necesarã nu numai pentru binele nostru, ci pentru binele asiaticilor înºiºi, cãci faimoasa înþelepciune asiaticã nu i-a ajutat deloc sã se fereascã de episoade genocidare pe lîngã care nazismul ºi stalinismul la un loc par joacã de copii. Astãzi, graþie mijloacelor media, putem vedea mai îndeaproape Orientul ºi îl putem judeca mai bine cãci, privind Asia în ochi, te înspãimînþi. Acum, cînd scriu aceste rînduri, Asia este suma tuturor ameninþãrilor la adresa omenirii, este continentul spaimelor dezlãnþuite, este casa Inamicului. De îndatã ce treci Uralii, pãºeºti pe malul estic al Mãrii Negre, atingi þãrmul rãsãritean al Mediteranei sau traversezi Golful Persic spre Est, intri într-o lume complet nebunã, în care fiinþa umanã nu mai conteazã, iar libertatea este complet suprimatã. Peisajul e forjat de incredibile energii distructive, de o nemaiîntîlnitã frenezie a morþii, de extaze colective înspãimîntãtoare, de furii devastatoare. Luaþi orice strategie de securitate a vestului, extrageþi de acolo fiecare ameninþare în parte ºi o veþi gãsi, dacã nu originatã, cel puþin masiv reprezentatã în actualitatea asiaticã: terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masã, totalitarismul islamic, traficul de orice ºi, mai ales, ura. Nicãieri ca în Asia, ura nu danseazã, isteric, pe strãzi. Cîteva cuvinte despre fiecare.
Forma actualã a terorismului este o creaþie asiaticã. Mai precis, arabã. Bazele sale de recrutare, inspiraþia, banii ºi antrenamentele, tot ceea ce face din terorism o realitate îngrozitoare vin din Asia. Mai departe. Dupã ce democraþia liberalã a învins, în secolul al XX-lea, fascismul ºi comunismul, noua faþã a totalitarismului este, acum, asiaticã. Totalitarismul islamic, la care se adaugã comunismul chinez sau dictatura nord-coreeanã, regimurile militare, de mînã forte, precum cele din Siria sau Pakistan întregesc peisajul unui continent absurd din punctul de vedere al democraþiei. Cele mai opresive regimuri ale planetei, cele mai scandaloase încãlcãri în masã ale drepturilor omului, cele mai agresive încãlcãri ale drepturilor omului sînt, acum, în Asia. Derapajele africane, chiar dacã genocidare, sînt copilãrii, pe lîngã atrocitatea asiaticã. În Africa, un regim criminal poate fi foarte lesne schimbat, la limitã chiar prin intervenþie din afarã. O minimã intervenþie internaþionalã spulberã orice regim african. În Asia, acest lucru e imposibil pentru cã rãul în formã politicã e mult mai înrãdãcinat. Proliferarea nuclearã. Recentele ieºiri nucleare ale Coreei de Nord se adaugã mult mai complicatului dosar iranian, dar ºi dorinþei altor þãri asiatice (Arabia Sauditã, Indonezia, Vietnamul, dar ºi Burma sau Taiwanul) de a dezvolta programe nucleare. Coreea de Nord – însã – e cazul cel mai tragic. O þarã de 23 de milioane de locuitori, care are a 5-a armatã a lumii ca numãr de soldaþi: 1,1 milioane. Spre comparaþie, amintesc cã în România lui Ceauºescu, cînd armata era obligatorie ºi devenise un fel de mînã de lucru gratuitã pentru proiecte faraonice – cu alte cuvinte, într-o þarã similarã ca mãrime Coreei de Nord, supusã ºi ea unei dictaturi xenofobe de maximã apãsare, armata cuprindea cam 350.000 de soldaþi. Astãzi, pentru o þarã ca România, membrã NATO, experþii spun cã mãrimea adecvatã a armatei pentru nevoile noastre de securitate este de 70.000 de soldaþi. Repet, Coreea lui Kim Jong Il are 1,1 milioane de soldaþi. Acei oameni mãnîncã iarbã (nu e o metaforã, e realitatea!) ºi totuºi adorã cu patimã un regim care cheltuie absolut nebunesc pe armament. În privinþa contrabandei cu orice, Asia e adevãratul rai. O piaþã imensã, mai mare decît cea a Europei ºi a Statelor Unite la un loc, palid reglementatã, coruptã în toate sensurile, aproape imposibil de controlat, dublatã, ca o umbrã, de o piaþã neagrã încã ºi mai mare. Apãrãtorii Asiei ne reproºeazã incapacitatea noastrã de a-i înþelege. Sincer, nici nu vreau sã înþeleg regimuri care ucid în masã, colectivitãþi care þopãie frenetic de bucuria cãderii turnurilor newyorkeze sau triburi care ascund teroriºti. Aº prefera ca ei sã facã minimul efort de a înþelege de ce nu vrem sã murim de mîna lor. Dar asta, desigur, nu le cere nimeni.
Totuºi, la extremitatea rãsãriteanã a Asiei, existã o þarã care primeºte cea dintîi soarele unei zile, care este raza de speranþã a celor care mai cred în revigorarea Asiei întru civilizaþie ºi umanism: Japonia. Pe cît de urîtã e povestea marii majoritãþi a þãrilor asiatice din ultima jumãtate de secol, pe atît de frumoasã e povestea Japoniei. Exemplul Japoniei aratã cît de fructuoasã poate fi, pentru o þarã asiaticã, prietenia cu Occidentul. Dar, se pare, legendara înþelepciune asiaticã nu înþelege încã acest lucru."

(Sever Voinescu: Asia - in Dilema nr 143)