cronica lui Martalogu

[Martalogu]

1. criticile atata timp cat sunt bine intentionate, sunt si bine-primite.

2. observ lipsa de onoare a "guru" -ului Cornel de a face public un mesaj pe carte i l-am trimis in privat. unde onoare nu e , nici cojones nu e..

3. topicu asta se vroia a fi consemnarea unor filme vazute de mine, nu un expozeu veleitar sau arena unor confruntari. timpul, precum si alte motive m-au impiedicat sa am o prezenta permanentizata ( cei care s-au grabit sa ma critice sa observe bunaora data si ritmul postarilor mele); si nu refuzul
de a socializa aici pe forum.

[Floydman]

eu inteleg eforturile autorului de a scrie cronici.

as comenta ca a vrea sa scrii cronici nu e rau. nici a invata sa le scrii nu e rau. dar mai intai, trebuie sa ai un background cultural extrem de serios, care sa iti permita sa scrii astfel incat ceea ce scrii sa curga, sa fie armonios dezvoltat, util si eventual placut cititorului.

cu alte cuvinte trebuie sa stii/stapanesti bine teoria si practica lucrurilor despre care scrii!

eu nu pot scrie cronica unui film, pentru ca stiu ca nu ma tzine. si nu ma tine nu pt ca nu am stil de a scrie, ci pentru ca a mea cultura cinematografica si artistica in general, nu se ridica la valoarea care sa imi permita sa scriu cronici utile. mai mult, ea ma aduce in fata pericolului de a scrie unele lucruri ridicole. de aceea, cand scriu ceva despre film, scriu impresii, opinii, comentarii, etc.



or, din fragmentele pe care le-am citit , cea mai mica problema a autorului mi se pare lipsa stilului, care ,vorba lui, se invata.

autorul nu da doar impresia ca nu ar avea arsenalul cultural de care vorbeam (ceea ce nu e in fapt o rusine) ci mai mult, are o oarecare inclinatie spre un absurd nebanuit al "cronicilor" sale, inclinatie facilitata de unele afirmatii usor demontabile, care suna din coada, nu de la lipsa stilului ci de la lipsa profunzimii si a "plus -valorii" rationamentelor.

exemplu - citez relativ, din memorie: cinematograful si-a trait antichitatea, evul mediu si bla bla in primii sai 50 de ani timp in care "a fost naspa", generally speaking.

nu zau! pai o asemenea fraza arata singura ca mai e de mancat pana la cronici. vagoane!

momentul antichitate din istoria omenirii este asimilat aici fortat cu o perioada neagra. ar fi fost imbucurator daca cinematograful ar fi avut in primii sai 50 de ani de existenta, marii ganditori din toate domeniile pe care i-a avut antichitatea europeana si asiatica si ar fi atins complexitatea civilizatiilor antice. iar daca i-ar fi avut, autorul tot n-ar fi avut dreptate, pentru ca nu ar mai fi fost o perioada neagra.

cum o dai, tot nu e bine, moncher.

asa ca eu apreciez ca autorul topicului vrea sa scrie cronici. dar l-as sfatui sa inceapa prin a nu mai scrie doua lucruri: platitudini (adica sa povesteasca filme) si/sau aberatii. si inca ceva: ca sa scrii, cum ziceam, trebuie sa bagi cinema tata. si nu numai. si ceva istoria artei, a literaturii, ceva filozofie, asa de control, si cate ceva din multe alte domenii...

[Martalogu]

Antichitatea si evul mediu au stabilit modele de intelepciune absolut recomandabile si astazi.
In acelasi timp au postulat cu candoare o cantitate consecventa de enormitati (interpretarile eronate de biologie ale lui Aristotel, condamnarea lui Galilei pt heliocentrism, dezbaterile teologice daca femeia medievala are sau nu suflet; etc) ce au devenit dogma si au fost cu greu intaturate prin admiterea unei metode stiintifice a cunoasterii .
Am mizat pe ideea de stangacii cand am folosit asa o paralela. Ceea ce nu exclude ca faptul ca intre 1900 si 1950 au existat
multe filme formidabile cum ar fi City Lights, Crucisatorul Potemkin samd sau regizori ca Luis Bunuel.

[Se7en]

Mai Martalogule, prin faptul ca faci greseala sa asemeni filosofia antichitatii si a evului mediu cu istoria industriei filmului dai dovada clara ca inca gandesti ca in antichitate si evul mediu. Permite-mi sa iti spun, dupa o oarecare cercetare atat in domeniul istoriei filosofiei cat si, poate intr-o mai putina masura, a industriei filmului ca cele doua "materii" n-au nimic in comun. Poate Fukuyama ar mai avea indrazneala hegeliana sa spuna gafa ca Filmul trece printr-o continua dialectica in timp. Dom'le!!

[cornel]

observ lipsa de onoare a lui Cornel de a face public un mesaj pe carte i l-am trimis in privat. unde onoare nu e, nici cojones nu e...

imi cer scuze ca iti dau o replica asa de tarziu, dar cum nu prea mai pierd timpul pe forum (ca nu se merita) si nu ti-ai mai permis sa imi trimiti vreun mesaj privat, nu am vazut ultimele enormitati pe care le-ai debitat.

ce treaba are onoarea cu mesajul plin de invective pe care l-ai trimis tu?
daca ai cojones trebuie sa iti asumi parerile, nu sa arunci o piatra si sa te ascunzi repede sub pat.

hasta la vista baby!

[Martalogu]

ar fi utile 2 intrebari

1. ce inseamna cultura?

2. cat snobism comporta vehicularea unor conventii factual -textualiste pana intr-atat incat orice sugestie minima bazata pe o analogie poetizata trebuie fixata la stalpul infamiei?


ce am spus eu a fost

Antichitatea , evul mediu si oarecum perioada romantica a cinematografiei a avut loc timp de vreo 50 de ani de zile, in prima perioada a secolului trecut. Scenariul, personajele abundau de plezirism, atitudine oficioasa si de o mai mult decat evidenta exaltare a bunelor, sau relelor lor intentii. Tipologii clare , exprimate naiv.

nu cred ca este o o apreciere intrutotul deplasata. nu m-am sprijinit pe nici o teorie socioculturala cand am afirmat asta, dupa cum nici nu m-am gandit ca cinematograful in primii 50 de ani de viata era un model si o forma explicita de imperialism, teocratie sau umanism. no way.

de altfel nici nu am vrut eu sa demonstrez ca acelasi cinema ar urma cumva traseul ciclic al primilor 2100 de ani ai istoriei omenirii(300 iC-1800 AD) inflorire-decadere-renastere. no way, again.

eu m-am gandit la ceea ce este un fapt general acceptat si anume ca primii 50 de ani din istoria filmului reprezentau acel Classical Hollywood cinema




face parte din natura umana in a imparti timpul in perioade. iar ultimii 50 de ani de cinema sunt mai diferiti in ce priveste tehnicile de filmare, tematica, personajele, montajul etc chiar daca s-au pastrat sistemul de studiouri sau star-systemul.

dupa cum din natura umana fac parte cerbicia, amorul propriu, sfatuitorismul asa zis dezinteresat, fixismul , reactia de grup etc.

[Martalogu]

Un film splendid. Un film despre dragoste (ne?)impartasita vs destin (auto?)impus, datorie (de a fi gentleman chiar daca oficial titulatura iti este de majordom).

Poate ca, cheia mai larga a intelegerii acestui film ar fi tocmai istoria.Istoria mai larga , dincolo de istoria personala.
Este un caz, cred in care trecutul este judecat prin prisma prezentului. Al doilea razboi mondial si milioanele de morti nu vor fi evitati prin eforturile de for diplomatic de appeasement ale lordului Darlington, dupa cum Stevens si Miss Kenton vor sfarsi separat, fara sa-si spuna macar o data "te iubesc" . Toate acestea ar avea oare sens (?)pt Stevens, facandune-ne sa observam ca poate era ultimul depozitar al adevarului(?) ca lordul Darlington a fost un pacifist si nu un tradator, ca viata sa de nobil servant sa fi fost in scopul unor idealuri nobile, cu pretul renuntarii la propria fericire, un drept pe care nu-l admite explicit.

Filmul mi se pare intr-atat de subtil realizat incat poate parea paradoxal, si poate provoca perceptii si interpretari absolut contrare . Stevens - un om intr-atat de inoculat de traditia servitudinii incat devine un martor formal si depersonalizat, cu o constanta negare a sinelui propriu ; vs Stevens - un adevarat butler gentleman, o dovada vie si complet anacronica a ideii de traditie si de how things should be done. Prima varianta imi pare mult mai evidenta.

Avand la baza cartea omonima a lui Kazuo Ishiguro , scenariul adaptat de o alta castigatoare a premiului Booker - Ruth Prawer Jhabvala si sub regia lui James Ivory , filmul reconstituite atmosfera de la castelul proprietate al lordului Darlington (Edward Fox) in anii `30 , prin prisma mai ales a 2 personaje majordomul Stevens (Anthony Hopkins) si ingrijitoarea Miss Kenton(Emma Thompson). Loial, tacut si decent Stevens asista ca butler la toate intalnirile de la castel , iar Miss Kenton supervizeaza chestiunile domestice.

Imi par semnificative 3 episoade: momentul in care Stevens este anuntat ca tatal sau se afla pe moarte si motivand ca acesta ar fi vrut sa-si indeplineasca atributiile de serviciu nu-l asista in ultimele clipe, momentul in care cedeaza cu greu in fata lui Miss Kenton care observa ca lectura un roman siropos, si momentul in care este rugat sa comenteze contextul economic si eventuala necesitate a unui nou razboi mondial de catre un mediu select, al magnatilor curiosi sa afle opinia omului "de rand", iar el refuza politicos aceasta sansa.

Roger Ebert opineaza ca Stevens este un om dominat de represiune. Nici macar cand peste 20 de ani de zile se reintalneste cu o atunci casatorita Miss Kenton conversatia lor nu aluneca dinspre formal spre personal, cu toate ca despartirea in statia de autobuz, pe ploaie e un moment covarsitor.

Este fara indoiala un film de actori. Iar sfarsitul metaforic, cu Stevens la castel in slujba americanului domn Lewis , scotand pe fereastra porumbelul ratacit ce se zbatea in sa iasa din cupola salii palatului, redandu-i libertatea e un moment iarasi emotional, in care simtit un amestec ciudat de simpatie si frustrare pt soarta domnului Stevens. In nota filmului de altfel.

[Martalogu]

am avut norocul sa urmaresc niste filme bune in ultima vreme. foarte pe scurt am sa incerc sa ma rezum la cateva observatii, in acelasi timp le recomand cu caldura oricarei persoane cu putin timp la dispozitie

Cubul

E vorba de originalul, primul film,cel din `97 din sa-i zicem seria The Cube. L-am revazut aseara.
Thriller SF sau nu, filmul in sine e distopic. Unul din rarele filme care re-constituie atat de bine oroarea, si ne indeamna la o analiza si auto-analiza asupra vremurilor in care traim, sau care vor veni. Captivitate,Endloesung sau Cale; Zid, Labirint sau pattern matematic sunt multiple fatete ale unei realitati emergente, produs-finit al Leviathanului, Corporatiei, Societatii ,Statului in care multiple parti componente co-exista si participa , independent la acest Proiect Final, haos ordonat printr-o co-ordonare a haosului. Un bun avertisment.

Luna peste Parador

eeeh, one of my favourite muviez !!! During my teen years, at least. De atunci am pastrat o mare admiratie pt Richard Dreyfuss (oarecum atenuata de aparitia in Lansky care m-a contrariat intr-o oarece masura , nici astazi nu sunt f edificat asupra scopului acelui film; amplificata iarasi si de prestatia din serialul The Education of Max Bickford ). Ma bucur ca am revazut Moon over parador.
Un evergreen. Foarte actual la adresa republicilor bananiere de tot soiul, nu doar a celor sud-americane.
Viva le revolucion ! Viva el pueblo ! Viva El Paiz ! Viva el Comandante !


The Rise and Rise of Michael Rimmer

Am prins doar cateva fragmente. O satira politica de tip anti-establishment extrem de haioasa, extrem de muscatoare, extrem de acuta , si extrem de actuala chit ca e un film ce dateaza de 40 de ani. In acelasi timp e o critica a consumerismului de masa, cu ceva ceva accente distopice. Intre doua hohote de ras il pune pe ganduri si pe cel mai inversunat adept al unei teorii a conspiratiei.


Proof (Dovada)

Un film nu la fel de spectaculos, dar poate cu mai multa substanta decat A beautiful mind.
Este atat o prezentare cat si o incercare de re-constituire a modului in care are loc geneza unei idei, teorii revolutionare. Genialitatea este un lucru cu atat mai greu cu cat presupun descoperire si creatie. E vorba si de inlaturarea neincrederii si consacrarea meritului pentru autorul unei asemenea descoperiri, ce presupune un abis mental, emotional si psihologic.
O noua descoperire matematica este clamata de o tanara college-dropout de 23 de ani in dauna tatalui ei, un un matematician genial ce a revolutionat de 2 ori domeniul. Geneza marilor idei presupune efort si cauzeaza alienare. Re-cunoastere , acknowledgment, cat mai ales authorship.

Lost in Translation

Un film bun. Un film emotionant, in ciuda, dar mai ales din cauza momentelor de pauza. E o poveste de dragoste care nu se intampla( ? ) , intre doua persoane aflate pasager, intr-un loc nou, destul de strident prin inadvertenta. E o apropiere cu atat mai fireasca cu cat mediul inseamna noutate, adaptabilitate temporara si tentativa de adecvare umana . Avantaje si dezavantaje conturate atat de clar in acest film.
Are acceptul lui Peter Bradshaw de la The Guardian ceea ce nu e lucru putin.

[Martalogu]

In momentul in care ma asezam ieri sa vad filmul imi rezona foarte vag subiectul In cold blood, m-a motivat si faptul ca ar fi vorba despre viata si opera lui Truman Capote, un mare scriitor american . Citisem 2 povestiri de ale sale, care mi-au placut.

Am urmarit cu atentie primele 53, si cand mai erau 57 de minute am simtit in gat, in piept si in minte o senzatie ireproductibila de repulsie si oroare. Repulsie pt motivul subconstient de afirmare existentiala a ucigasilor in serie si anume anularea altei fiinte umane. Totul dintr-o disperata nevoie de recunoastere publica si de atentie din partea altor oameni. Oroare pentru faptul ca jurnalistic criminalul si crima ajunge la cunostinta publicului in acest fel dandu-i justificare ,legitimizandu-l .*


Strainul lui Camus , Raskolnikov al lui Dostoievski sunt modele pentru un retorica intelectuala, acceptabila la nivel conversational, artistic dar nerecomandabile de a fi imitate in practica. In schimb cazurile consemnate de criminali in serie gen David Berkowitz samd sustin ce am am spus mai sus.

Este un film cu si despre manipulare. Se intampla ceea ce vedem mereu ( (auto)programare neuro-lingvistica indusa de presa, de media, de literatura ). Stilul de non-fictiune dorit de
Truman Capote a reusit sa imbine atat reportajul cat si literatura intr-un mod in care probabil devine posibila orice inoculare, si mai ales o nesfarsita compasiune, cel putin asta o demonstreaza filmul .**

In urma anchetelor lui Capote , criminalilor Perry Smith si Hickock le-a fost amanata executia in mod repetat pana ce speta de nebunie temporara le-a fost respinsa de Curtea Suprema.
Compasiunea publica pentru criminali, pt vietile lor triste, pt cauzele care i-au determinat sa ajunga sociopati, pare mereu sa functioneze. Publicandu-si romanul dupa executia celor doi indivizi, Truman Capote are un merit, destul de cinic, si anume ca nu a determinat opinia publica spre o astfel de compasiune, daca nu si spre o schimbare a executiei, sau chiar a actiunii in justitie.

Pe de alta parte este inselarea lui Perry Smith, sursa, martorul si autorul crimelor, fata de care Truman dezvolta o stransa relatie personala***, cu care se aseamana in multe privinte****, pana la o probabila dragoste; care impreuna cu chinul facerii acestui roman-capodopera sa insemne secarea lui Capote de resurse si angajarea pe panta descendenta a existentei sale ca om, alcoolism si moarte destul de prematura.

Subiectul pare a fi destul de simplu: doi scriitori din elita new-yorkeza pleaca in Holcomb Kansas , o zona rurala slab populata unde are loc o crima oribila si atipica, uciderea brutala a celor 4 membri ai familiei Clutter in propria lor casa. Dupa 6 ani de asteptare are in care unul din ei- Truman Capote ( Philip Seymour Hoffman) stagneaza , si cealalta -Harper Lee (Catherine Keener) publica un alt roman emblema
How to kill a Mockingbird are loc in sfarsit executia mult asteptata si eliberatoare pt primul, a celor 2 criminali : Hickock si Perry Smith ( jucat de un foarte convingator Clifton Collins Jr. )

Este fara indoiala un film bun ( in ciuda dezgustului si dezaprobarii in primul rand ideologice pe care am simtit-o ) . A quiet and thoutghfull movie , pentru a folosi o expresie consacrata. Are la baza biografia lui Truman Capote scrisa de Gerald Clarke, adaptata cu un scenariu al lui Dan Futterman .
Inca nu am vazut Infamous, asa ca nu stiu cine-i mai bun : Toby Jones sau Philip Seymour Hoffman .


------------------------


* Here's what I wanted to read to you:
"If Called Upon to Make a Speech:" --
this is exactly what I was talking
about -- a speech just in case he's
ever recognized for an achievement:
"If Called Upon to Make a Speech: I
can't remember what I was going to
say for the life of me. I don't think
ever before have so many people been
so directly responsible for my being
so very, very glad. It's a wonderful
moment and a rare one. Thank you!"

** TRUMAN
" Most people assume he's a monster. I
don't see him that way. The book I'm
writing will return him to the realm
of humanity -- it's the book I was
always meant to write..."



*** If I leave here without understanding
you, the world will always see you
as a monster. I don't want that -- I
don't see you that way.




**** I don't know how to answer that...
It's as if Perry and I started life
in the same house. One day he stood
up and walked out the back door while
I walked out the front. With some
different choices, he's the man I
might have become.

[Se7en]

In ultima vreme chiar ca e Cronica (DOAR a) lui Martalaogu'

[Martalogu]

Desi aseara l-am vazut de-abia pentru a doua oara ( si asta dupa suficient de multa vreme) , am simtit ca rememorez destul de coerent inca de la inceput daca nu o idee in amsablu, macar niste ipoteze de lucru . Chestiuni pe care nu le-am separat dintr-o efuziune vaga la prima vizionare, dupa cativa ani la cea de-a doua devin mult mai clare. Asta si pentru ca este un film extrem de emotional, la o prima vizionare.

Filmul este o dezbatere asupra sistemului judiciar pe un fond al disparitatilor rasiale din sudul Statelor Unite. Disparitati rasiale intr-o repartizare sociala sau de munca in care albii au cate ceva , negrii au foarte putin, sau si albii si negrii impart acelasi nimic. Filmul este aparut in 1996 la mai bine de 30 si ceva de ani dupa miscarea pentru drepturi civile din anii `60 , intr-o vreme in care Bill Clinton castiga alegeri prezidentiale aparand in marsuri memoriale impreuna cu reverendul Jesse James. Insa nu mi s-a parut deloc ca filmul ar fi o demonstratie de racial bias , atata timp cat e prezentat si modul nitel fraudulos in care se poate realiza o strangere de fonduri, fie si din partea unor pastori de culoare, mana in mana cu NAACP-ul. Acesta ar fi al doilea aspect care conteaza, si anume -contextul mai larg, al unei opinii/mobilizari publice.

Primul aspect este dat de fapta in sine care genereaza la randul ei un proces (de cele mai multe ori) deterministic :
- de unde si cine sunt autoritatile publice, precum si reprezentantul legal al inculpatului
- cum interpreteaza ele situatia respectiva
- cum se poate instrumenta de o parte si de alta situatia respectiva
si cel mai important : cum poate avea castig de cauza dreptatea, sau mai bine zis un sentiment natural si firesc al dreptatii in lumina unei prezentari (manipulari) pozitive !

Filmul este o adaptare dupa romanul omonim al lui John Grisham . Intriga decurge in felul urmator : in Statul Missisipi o fetita de culoare este abuzata cu brutalitate de catre 2 indivizi albi, din specia redneck. Tatal fetitei , muncitorul Carl Lee Hailey ( Samuel L. Jackson) ii ataca pe cei 2 indivizi la sectia de politie, omorandu-i ; si vatamandu-l neintentionat pe politistul Looney (Chris Cooper ). Aici intervine avocatul Jake Brigance (Matthew McConaughey) care isi ofera serviciile ca aparator, vazand in cazul asta o mare sansa sa se afirme.


Ce am simtit eu, a fost ca in film erau eforturi de a scapa unui expozeu de clisee; ca alternativa la cliseu (Klu Klux Klanul cam facil omniprezent si neincrederea omului negru in omul alb care vrea sa-i fie prieten - un punct solid de pornire pt mugurii rasismului negru) , anti-cliseul, cliseul nedus pana la capat ar aduce un plus de tusa acestui film. Avocatul liberal Brigance sustine in particular conceptul de pedeapsa cu moartea , lucreaza alaturi de studenta si asistenta de caz Ellen Roark ( Sandra Bullock) si in ciuda atractiei evidente nu sfarsesc in pat unul langa altul, Carl Lee Hailey nu este mai razbunator, maniacal si feroce decat o cer si il justifica in sens moral (si aproape crestin! ) circumstantele.

Ceea ce e patrunzator si incurajant pana la idilic e lipsa de dubiu a personajelor in a merge pana la capat in fata amenintarilor din umbra : avocatului Brigance i se da foc la casa si nu renunta, asistenta Roark e rapita de pe strada de un politist-membru al Klu Klux Klanului , abuzata, lasata prada animalelor si nu renunta etc.

Chestiune de inteles din doua motive : carisma si acuitatea lui McConaughey in acest rol si ideea de actiune civica, civila; de coeziune impotriva autorilor unor violuri, pedofililor , care nu omoara mereu, dar distrug demnitatea unei fiinte , un mic copil, pentru o viata intreaga. Autorul unei (astfel) de crime isi pierde dreptul la viata (...libera, neingradita).

Sfatul de a "gandi cu inima, nu cu mintea" si de a "cauta dreptatea indiferent de cat de bine este ascunsa" se simte plenar in pledoaria lui Brigance , (si poate il vei fi simtind si tu cititorule acestor randuri)
si cu atat mai mult dupa aflarea verdictului .


Este un film in care apar actori mari , actori buni , actori talentati : Donald Sutherland, Samuel L. Jackson, Chris Cooper,Sandra Bullock, Oliver Platt, Kevin Spacey, Kiefer Sutherland. Macar pentru acest lucru merita vazut, daca nu pentru o constientizare a pericolului social al criminalilor, pedofililor, violatorilor.

[Martalogu]

pentru ca se potrivesc tematic, am sa incerc sa grupez ce am vazut in ultima vreme


1) --Things are related - -


Amores Perros (Amoruri si caini)

Este o capodopera multiplot, un film de debut , o colaborare(prima) intre Iñárritu si Arriaga , si o buna dovada ca Babel nu ar fi un sequel intamplator. Ideea (de suferinta(ne??)meritata-prezenta si in Babel) e legata de actiunile si destinele unor oameni care se intretes intr-un mod nebanuit, hazarduos(?) si cu implicatii totale.
Unii opineaza ca la mijloc sunt situatii de damnare si epifanie.
Saracul Octavio (Gael Garcia Bernal) indragostit de sotia -Susana (Vanessa Bauche) fratelui sau Ramiro (Marco Perez) isi duce cainele Cofi la lupt de caini pt a strange o mica avere .
Bogatul om de media Daniel (Alvaro Guerrero) isi paraseste sotia si copii pentru faimosul fotomodel Valeria (Goya Toledo) nestiind ce avea ei sa i se intample.
Vagabondul "El Chivo" ( un formidabil Emilio Echevarria)plimba o haita de cati pe strada, traieste ca asasin platit sub umbra trecutului spionandu-si fiica pe care n-a cunoscut-o niciodata, pana in momenul in care are revelatia tristei sale existente.
Fara un Dumnezeu manifest si explicit, filmul este extrem de moral, extrem de pilduitor.
Pe langa asta, dupa cum o arata si titlul - e vorba si despre o dragoste , dependenta a personajelor fata de caini . O caracteristica comuna, menita poate de a arata cat de ambiguu sunt fatetele omului ca stapan al cainelui - de la exploatare, la ingrijire si afectiune. Se pare totusi ca scenele de cruzime, de lupta intre caini au fost trucate, o chestiune menita cumva sa usureze primele senzatii de greata si revolta la vizionare. Un film nominalizat la premii, un film premiat, un film foarte frumos .


Burn after Reading



Nu pot sa-l compar cu No country for old men, pentru ca nu am vazut No country for old men.Nu inca.
Mi-a placut insa in ciuda criticilor. Cred ca fratii Coen au reusit dincolo de a realiza o noua comedie neagra, sa ilustreze cateva chestiuni paradigmatice : situatia spionului pus pe liber - aflat inca in posesia secretului de stat ( traim in globalul razboi asupra terorii, nu?) ; nevasta rece , carierista,materialista si nepasatoare aflata intr-un mariaj comfortabil, de complezenta gata sa divorteze fara umbra de regrete ; seducatorul in serie ,om de paie sub masca amantului onest, intelegator si aratos; internetul- primary source de activitate matrimoniala si amantlac ; prezentul nesatisfacator, credinta revivalista in schimbare si goana dupa operatii estetice ; buna credinta si stupiditatea ce face ca un gest de curajos de prietenie sa insemne o infractiune fatala ; pericolul de a te afla in treaba, crezand ca administrezi cu pricepere chestiuni ce nu iti apartin.
Cireasa de pe tort ar fi binecunoscuta "colaborare" dintre CIA si FBI de tipul "we don`t want those idiots to know anything". Sau mizanscena practica a vinderii unui secret de stat. Cum se poate realiza asa ceva? Te chemam iti aratam niste documente si te lasam sa pleci cu ele? Daca nu vrei sa le cumperi cum sa te mai lasam sa pleci ? Daca ti-l aducem pe CD, te uiti pe el, ni-l dai inapoi si apoi ne mai si platesti ?? Sau te faci ca ploua. Asa o fi procedat si spionul Floricel ?!!!!??
Viata poate avea consecinte impredictibile si nebanuite. O farsa haioasa ce iti da de gandit.

[Chambord]

Nu pot sa-l compar cu No country for old men, pentru ca nu am vazut No country for old men.Nu inca.

frate, esti o raritate. toata lumea a vazut 'No country'. lasa totul balta si uita-te la el ACUM !!

[halebardul]

e cronica lui Martalogu, sau blogul lui Martalogu?
ma scuzati ca intervin, puteti uita...
forumul presupune oarece dialog.
dar nu-i treaba mea, era usa deschisa asa ca am aruncat si eu un ochi. Mi-l iau inapoi si plec.

[carmen_angelus_romila]

Nu-i rau. Mergi mai departe!