"The Chronicles of Narnia: Prince Caspian"

Pitbull · 11 Sep 2008, 03:13

"The Chronicles of Narnia: Prince Caspian" - Entertainment cu Dî mare!
Un act demiurgic

A crea o lume imaginarã, fie ºi numai pe hârtie, este un act demiurgic. Sã nu uitãm, bunãoarã, structurile autoconþinute, dimensiunile curbe ºi universurile labirintice ale lui Borges, în care jocul câte unui personaj devenea geneza altuia - numai pentru ca în final sã constatãm cã el însuºi fusese plãsmuit de altul, la rândul lui. Prin urmare, e cât se poate de semnificativ faptul cã universul magic al Narniei se revendicã de la un autor erudit ºi enciclopedic precum literatul ºi savantul irlandez Clive Staples "Jack" Lewis (29 noiembrie, 1898 - 22 noiembrie, 1963). Activitatea lui a îmbrãþiºat multiple aspecte, printre care critica literarã, literatura medievalã, apologetica creºtinã, eseurile despre creºtinism, emisiunile radiofonice ºi prozele de ficþiune asociate cu lupta dintre bine ºi rãu.
Dar, evident, cea mai cunoscutã operã a lui C.S. Lewis rãmâne seria celor ºapte "Cronici din Narnia", traduse în patruzeci ºi una de limbi, vândute în peste o sutã de milioane de exemplare ºi ecranizate de mai multe ori. Cea mai recentã a fost versiunea Disney din 2005 (prima pentru marele ecran) a primului roman, "Leul, vrãjitoarea ºi dulapul", în regia lui Andrew Adamson, cu colaborarea lui Ann Peacock la scenariu, distinsã cu un Oscar pentru machiaj ºi încã zece premii. Acelaºi Adamson, acum cu ajutorul coscenaristului Christopher Markus, abordeazã cea de-a doua cronicã, "Prinþul Caspian: Întoarcerea în Narnia".
Este sugestiv cã, în cadrul catedrei de limbã englezã de la Oxford, C.S. Lewis ºi J.R.R. Tolkien erau buni prieteni, fãcând parte din grupul literar neoficial numit "Inklings". Semnificaþia acestei relaþii se regãseºte în zilele noastre, când "...Narnia" ºi trilogia "...inelelor" sunt transpuse în formule cinematografice similare, la mai puþin de un deceniu diferenþã - dar, în mod surprinzãtor, calitatea ecranizãrilor dupã Lewis o depãºeºte apreciabil pe cea a adaptãrii mult mai popularului ºi celebrului Tolkien. Principalii responsabili în acest sens sunt regisorii celor douã seriale. Dupã cum a dovedit ºi ulterior, cu "King Kong", Peter Jackson e un adept al contradictonului "non multum, sed multa". Filmele sale sunt înnebunitor de overreacting, stufoase, încãrcate, supralicitate ºi, mai ales, ostentative - la modul: "Ia fiþi atenþi de ce-s eu în stare!", ceea ce toceºte nedrept de repede impactul unei imagerii altminteri inventive, creatoare ºi elaborate, coborând-o într-o zonã a banalului unde pânã ºi accentele poetice legitime se pierd în zaharisealã. Andrew Adamson, în schimb, ºtie sã abordeze universul lewisian cu o dezinvolturã discretã ºi plinã de bun-simþ, ca ºi cum încã din frageda-i pruncie numai printre fauni, centuri ºi minotauri ºi-ar fi fãcut veacul. "The Lion, the Witch and the Wardrobe" ºi, mai ales, actualul "Prince Caspian", manevreazã la modul cel mai firesc atât animalele personificate, hibrizii antropozoomorfi, copacii rãzboinici ºi însuºi personajul râul, cât ºi elementele tactice ºi strategice proprii unor asemenea oºtiri, ajutându-ne mereu sã credem cu adevãrat în lumea de basm de pe ecran - nu ca într-o convenþie, ci efectiv ca în realitatea paralelã imaginatã de Lewis (ºi, implicit, ca lume cu drepturi depline, nãscutã tot din mintea aceluiaºi demiurgic scriitor.
O concepþie plasticã substanþialã, coerentã ºi extrem de stilatã vine sã completeze în plan formal reuºita lui Adamson. Scenografia echipei de unsprezece decoratori ai lui Frank Walsh, atât în peisajele ei bucolice cât ºi în atmosfera austerã a castelelor medievale cu elemente gotice, are nu numai verosimilitate, ci ºi un indiscutabil stil, regãsit unitar ºi la nivelul costumelor (Isis Mussenden), ºi la cel al machiajului (Jana Hladikova, Melissa Lackersteen, Bobo Sobotka, Hana Surkalova, Candice Banks, Linda Dvorakova ºi încã... cincizeci de artiºti ai mãºtilor, coafurilor ºi protezelor creatoare - compartimente premiate preponderent în cazul "Leului..." - ºi mai ales al imaginii lui Karl Walter Lindenlaub, de o poeticitate pastelatã cu elemente impresioniste în exterior, ºi de chiaroscuro în interior.
Revenind la Andrew Adamson, se impune sã remarcãm cã regia lui, pe lângã facultatea de a crea starea de real în contextul super-provocator al heroic-fantasy-ului, ºtie sã povesteascã curgãtor ºi nervos, într-un ritm pe cât de trepidant, pe atât de fluent, ceea ce face ca ambele ore ºi douãzeci ºi ºapte de minute ale filmului sã treacã de parcã n-ar fi. În plus, omul e foarte riguros în modul de a gândi mizanscenele, speculând ºi valorificând mobilitatea specificã a întregii lui pleiade de personaje fantastice, cu efecte de-a dreptul cuceritoare - mai ales în secvenþele de luptã, unde-i dã clasã pe departe lui Peter Jackson, cu cohortele lui eminamente cantitative ºi preponderenþa spre panoramice de hiper-ansamblu; Anderson e ingenios, inventiv ºi migãlos la nivel de detaliu al luptelor - inclusiv, element esenþial pentru echilibrarea întregului, posesor al unui umor fin de cea mai bunã calitate (remarcat mai ales în jurul ºoarecilor ºi al centaurilor; delicios momentul când, în treacãt, zãrim un adolescemânz prezentând cu stângãcie arma pentru onor).
La fel ca în filmul trecut, cei patru fraþi Pevensie îmbinã armonios dramatismul ºi hazul, în frunte cu Lucy (Georgie Henley). Le dã replica însuºi prinþul cel din titlu (Ben Barnes), conferind autenticitate ingratului rol de Fãt-Frumos cu probleme. În locul splendidei Tilda Swinton, care-n finalul filmului dintâi îºi primise pedeapsa binemeritatã, aici nemernicul e Regele Miraz (Sergio Castellito), care deºi cam banal, cu aerele lui de conquistador cinic-arogant, compune totuºi un negativ apt sã susþinã antagonic cvintetul eroilor.
Tot la nivelul distribuþiei, Peter (William Moseley) suscitã aprige controverse, prin faptul cã autorii au preferat sã-i adauge o undã de complexitate modernistã, fãcând din loialul pandant al lui Aslan un puºti cu frustrãri adolescentine tipice - spre revolta narniofanilor (care, de altfel, au protestat zgomotos ºi faþã de numeroasele modificãri majore la nivel de plot - cum se întâmplã de-atâtea ori când o carte genereazã legiuni de prozeliþi). Sã nu uitãm, totuºi, cã proza-i prozã ºi filmul, film, iar strict din aceastã perspectivã "...Prinþul Caspian" e entertainment cu Dî (de la distracþie) mare - ºi deloc ieftin. Mult mai tenebros ºi mai complex decât "Leul...", are meritul ca, fie ºi cu preþul trãdãrii parþiale a lui Lewis, sã ofere unul dintre puþinele heroic-fantasy filmate bine de pânã acum.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
6 iunie, 2006
Bucureºti, România

Pauline Kael · 11 Sep 2008, 12:13

Narnia,LOTR si printul semipur

Primul film dupa cartile lui CS Lewis(nu ne surprinde asemanarea medievala si onirica cu LOTR,modelul sau a fost Tolkien,prieten si coleg),mi-a placut destul de mult:leul ,vrajitoarea si.. sifonierul erau bine reprezentate,structura filmului logica,respectand intentiile cartii si oferind un spectacol magic cu spiridusi,o vrajitoarea semanatoare Craiesei zapezilor lui Andersen(glaciala dar magnetica),un leu bun si puternic cu vocea minunat de calda a lui Liam Neeson,cu peisaje feerice de iarna pline de plasticitate,trimiteri la misticism(lupta dintre Bine si Rau,neconventionala,(dupa 3 ani nu l-am uitat..),o poveste cu un fir epic bine construit,gratie fidelitatii fata de ideile cartii.Asa cum se anunta in 2005,intr-adevar un succes la public si la critici.(unii au spus ca Narnia primul era mai ceva decat LOTR)
Al doilea film,s-a vrut o continuare a ideii ca lumea fanteziei nu poate fi invinsa de rau si de pragmatismul vietii cotidiene,tinutul Narnia atacat de rauvoitori...Povestea e cumva asemanatoare cu LOTR si nu respecta deloc cartea,de aceea esecul este de inteles.Nu exista o continuitate intre cele doua filme,in sensul de aparare a unui taram fantastic.
In prima parte a filmului aproape am atipit.Copiii jucau foarte prost,cumva plictisiti si parca neintelegand ce li se intampla,fetele seamana cu niste purceluse(probabil abilitatile fizice au contat..echitatie,miscare,si de regula copiii din filmele de la Holllywood sunt "ai cuiva").Cea mare sta pe spate si vorbeste ,sanii iesindu-i din corset periculos de mult,cine mai e atent la ce spune,iar mai tarziu,apare destul de machiata pt o regina suava si dreapta...Cea mica spune replicile ca la serbarea de sfarsit de an scolar,fizionomia ei insa ma face s-o regret pe Cristina Ricci in Familia Adams(ca si talent..)baietii si mai ales Caspian sunt inexpresivi.
Tilda Swinton(o actrita care imi place),vrajitoarea alba, este readusa aiurea intr-o secventa ,n-are nici o legatura cu restul filmului.
Filmul incepe aiurea cu tipetele unei femei in chinurile facerii,poate dorind sa-i sperie putin pe copiii care urmaresc filmul...Cei patru tineri regi pe un peron urmarind trenul in viteza ,in lumea noastra reala,imi aminteste de Harry Potter,numai ca ei nu trec prin zid,ci retraiesc razboaie purtate acum nu stiu cate mii de ani( actiunea din cele doua filme sunt la ...1500 de ani distanta).
Luptele resusesc sa ne trezeasca putin din apatie,dar nu e nimic nou,ceva ce nu s-a mai vazut si in alte filme de gen.
Un plus pentru plasticitatea personajelor mitologice: grifoni,minotauri care se sacrifica(scena cu poarta si cu minotaurul ucis e reusita),centauri adulti,femei si copii,animalele care vorbesc sau nu.De altfel Caspian(banala figura,scenaristii au mai introdus in final si sarutul stangaci dintre el si Susan,pe cine ar putea sa farmece asta) are o replica de un umor involuntar:" Pana acum doua zile nu credeam ca exista animale care vorbesc" Ete fleosc.
Filmul "reuseste" sa strice o poveste frumoasa si interesanta,dar asta e meritul scenaristilor si regizorilor in primul rand.Multe lucruri,personaje minunate,insasi povestea si amunte importante s-au sters ca filmul sa ne ofere aceasta supa fara gust.
Filmului i-a lipsit latura metafizica,deloc de neglijat,mai ales ca nu s-a vrut un film pentru copii,ci pentru adolescenti.
Sa speram ca urmatoarele ecranizari ale Cronicilor Narnia(desi actorii -copii ar imbatrani cam ca aceia din Harry Potter tot filmand) nu vor fi dezastruoase:
The Chronicles of Narnia
The Lion, the Witch and the Wardrobe (1950)
Prince Caspian (1951)
The Voyage of the Dawn Treader (1952)
The Silver Chair (1953)
The Horse and His Boy (1954)
The Magician's Nephew (1955)
The Last Battle (1956)
Am scris mai demult parerea mea ,desi filmul in HD si imax e mult mai frumos.Acum sa citim ce-a laudat Pitbull

Pauline Kael · 11 Sep 2008, 13:51

Originally Posted by Pitbull:

"The Chronicles of Narnia: Prince Caspian" - Entertainment cu Dî mare!
Un act demiurgic

...

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
6 iunie, 2006
Bucureºti, România

E n-am vazut nici un act demiurgic,daca Narnioi o fi si el vreun Luceafar al...huilei,atunci maybe.E cam mult sa-l pomenim pe Borges aici.
C.S.Lewis nu era vreun mare geniu sau macar mare scriitor,dar cartile pt copii au avut succes a l'epoque,datorita modei cu figuri mitologice,esoterism,ocultism,paganism si modelel medieval-fantastice etc.
Tolkien il dispretuia plin de clementa pe amicul CS Lewis.
Ecranizarea LOTR nu are cum sa fie peste Narnia,e mult mai originala..si prima.ba Narnia2 e o copie rasuflata a LOTR lui Jackson.
Cred ca nu ati urmarit DELOC nici actiunea si logica filmului(anacronic) si nici jocul actorilor(strident si astringent),nici banalitatile cu "orci" si animale 3D picati toti din cer..
Presupun ca cineva v-a pus pistolul la tampla sa faceti reclama unui film care nu merita atata atentie,decat doar daca il vezi in conditii excelente si ai neaparat 8 anisori. Nu mai mult.

Pitbull · 11 Sep 2008, 15:03