George Maharis

George Maharis s-a născut la 01.09.1928, în Astoria, Queens, New York, SUA, și a decedat la 24.05.2023, în Beverly Hills, California, SUA. A fost al treilea dintre cei șase copii născuți de Vasidos Maharis și Demetra Stranis, ambii imigranți din Grecia. A crescut în Hell's Kitchen. Fratele său, Robert, a fost asistent de producție la Route 66 și a devenit manager de locație de film. Maharis a urmat Liceul Flushing, unde colegii de școală i-au recunoscut talentul de cântăreț. A...

George Maharis s-a născut la 01.09.1928, în Astoria, Queens, New York, SUA, și a decedat la 24.05.2023, în Beverly Hills, California, SUA. A fost al treilea dintre cei șase copii născuți de Vasidos Maharis și Demetra Stranis, ambii imigranți din Grecia. A crescut în Hell's Kitchen. Fratele său, Robert, a fost asistent de producție la Route 66 și a devenit manager de locație de film. Maharis a urmat Liceul Flushing, unde colegii de școală i-au recunoscut talentul de cântăreț. A plecat înainte de a absolvi și a servit timp de 18 luni în Corpul Marin al Statelor Unite ale Americii și apoi și-a obținut diploma de liceu. A avut diverse slujbe în timp ce încerca să-și lanseze o carieră de cântăreț și a apărut în muzicale în afara orașului New York. A apărut în serialul de comedie de televiziune Mister Peepers, realizând o parodie a lui Marlon Brando. Ulterior, a studiat la Actors Studio cu Sanford Meisner și Lee Strasberg. După o scurtă perioadă la Cincinnati Playhouse, Maharis s-a întors la New York și s-a remarcat în producțiile off-Broadway, Deathwatch, The Zoo Story de Edward Albee, în 1960. La televiziune, a apărut în Studio One, Kraft Television Theater, Goodyear Television Playhouse, Stirling Silliphant's Naked City, Search for Tomorrow. Și-a lansat cariera cinematografică cu roluri în filmul The Mugger (1958) regizat de William Berke, Exodul regizat de Otto Preminger (1960). Maharis a fost actor, cântăreț și artist vizual, activ din 1953 până în 1993. El l-a portretizat pe Buz Murdock în primele trei sezoane ale serialului de televiziune Route 66 (1960, i-a adus o nominalizare la premiul Emmy pentru cel mai bun actor principal într-o serie, în 1962). După ce a apărut în 82 de episoade, Maharis a părăsit serialul în timpul celui de-al treilea sezon, invocând probleme de sănătate, inclusiv hepatită. El și-a atribuit recuperarea promptă faptului că nu a băut. S-a întors la muncă în primăvara lui 1962 și a filmat mai multe producții, dar s-a plâns că este solicitat prea mult și a plecat din nou. A urmat o bătălie juridică și cuvinte dure. La început, Maharis nu a căutat nicio altă angajare, dar odată ce producătorii l-au înlocuit pentru sezonul următor, a început să își rezerve alte angajamente. Era programat să cânte la Ed Sullivan Show pe 16 iunie 1963, dar producătorii Route 66, susținând că era încă sub contract exclusiv cu ei, i-au împiedicat apariția printr-o acțiune în justiție. Ei au susținut că pretinde că este bolnav pentru a ieși din contract. Unul a susținut că lui Maharis îi pasă doar de o carieră în film și „nu ține seama de această companie, de colegul său, Marty Milner, și de alte 50 sau 60 de persoane din serial”. Maharis a replicat că trebuie să învețe că „Nu mai există Hollywood Old unde o companie poate cumpăra vedete de cinema ca bucăți de carne”. Maharis a câștigat în curând argumentul legal conform căruia contractul său a fost nul și, deși producătorii de la Route 66 au încercat o reconciliere, el a făcut prima sa apariție post-Route 66 la televiziune pe 2 iulie 1963. După plecarea lui Maharis, recursul a fost respins. Glenn Corbett a jucat în rolul noului partener al lui Milner. Ruta 66 a fost anulat în martie 1964. Karen Blocher, care i-a intervievat pe Maharis, precum și pe producătorii Stirling Silliphant și Herbert B. Leonard pentru o carte proiectată  despre Route 66, a sugerat că producătorii și-au pierdut încrederea în Maharis când au descoperit că este gay și că „într-o eră mai puțin homofobă, ar fi putut comunica mai bine și ar fi rezolvat lucrurile”. Maharis a mai jucat în filme, precum: Quick, Before It Melts (1964), Te Satan Bug, Sylvia (ambele în 1965), A Covenant with Death, The Happening (ambele în 1967), The Desperados (1969). Revenind la serialele de televiziune în 1970, Maharis a jucat rolul criminologului Jonathan Croft în serialul The Most Deadly Game, care a durat 13 episoade, terminându-se în ianuarie 1971. Maharis a pozat complet nud pentru numărul din iulie 1973 al revistei Playgirl, una dintre primele celebrități care a făcut acest lucru. De-a lungul anilor 1970 și 1980, Maharis a jucat roluri în mai multe filme de televiziune și, de asemenea, a jucat în numeroase seriale de televiziune, inclusiv Mission: Impossible, Fantasy Island, Kojak, McMillan & Wife, Barnaby Jones, Police Story, Cannon, Night Gallery, Femeia Bionică, Murder, She Wrote. Maharis l-a interpretat pe Contele Machelli în filmul clasic de cult The Sword and the Sorcerer (1982). Pe scenă, a lucrat ocazional, în producțiile Barefoot in the Park (1967) și How the Other Half Loves (1973) și în producții în turneu ale companiei Company (1972) și I Ought to Be. În anii 1980 a cântat în Las Vegas. Doppelganger (1993), cunoscut și sub numele de The Evil Within, a fost ultima sa apariție în filme. Maharis a înregistrat, de asemenea, câteva albume de muzică pop la apogeul faimei sale; a lansat albume și single-uri prin Epic Records relativ devreme în cariera sa. Singurul său hit pop din top 40 a fost versiunea sa pentru Teach Me Tonight, care a atins numărul 25 în iunie 1962. Mai târziu, a cântat în cluburi de noapte și a creat ca pictor impresionist. În 2008, Maharis încă picta, împărțindu-și timpul între New York City și Beverly Hills, California. În plan personal, Maharis a fost arestat în 1967 și în 1974 sub acuzația de viciu, acuzat că a făcut sex în camerele bărbaților. El a încetat din viață în casa lui din Beverly Hills, pe 24 mai 2023, la vârsta de 94 de ani. Încă în viață erau fratele său Robert și o soră.