După Valentine's Day, probabil că cea mai populară sărbătoare importată din SUA este Halloween-ul, iar programul cinematografelor va arăta din plin acest lucru de-a lungul următoarelor săptămâni. Tonul sezonului îl dă Călugărița II/The Nun II, sequel-ul horror-ului din 2018 care a fost vizionat de peste 300.000 de români. Atractivitatea continuării este, fără îndoială, apropierea de România, dar şi dezvăluirea istoriei unuia dintre cele mai populare personaje horror din toate timpurile, demonul Valak.
După apariţii în filmele The Conjuring şi în primul The Nun, Valak revine în atenţie cu acest nou film din cea mai populară franciză horror din istorie, cu un total de peste două miliarde de dolari încasări în ultimul deceniu. Dacă unele surse se grăbesc să-l alăture pe Valak unui demon întâlnit în grimoarele (cărţi de incantaţii) din Evul Mediu, părintele universului cinematografic The Conjuring, James Wan, spune că sursa de inspiraţie pentru personaj sunt declaraţiile nimeni alteia decât Lorraine Warren, experta în paranormal interpretată în serie de Vera Farmiga.
Acţiunea din The Nun II are loc în 1956, la patru ani după evenimentele din primul film. Mai multe apariţii demonice îi determină pe mai-marii bisericii catolice să conchidă că Valak nu a fost înfrânt la mănăstirea Cârţa - nume prea greu de pronunţat pentru vorbitorii de engleză, prin urmare toţi spun "carta", deşi subtitrarea respectă numele românesc - şi cine să investigheze ce vrea demonul dacă nu sora Irene (Taissa Farmiga, sora mai mică a Verei Farmiga), cea care l-a învins în primul film? Însoţită de sora Debra (Storm Reid), Irene îi ia urma lui Valak, ajungând să descopere ce urmăreşte de fapt acesta.
Aprofundarea mitologiei lui Valak este fără îndoială marele atu al premierei de vinerea trecută, care altfel reciclează părţi din celelalte filme ale seriei. O mare parte a acţiunii şi punctul culminant au loc într-un pension pentru fete, o trimitere mult prea familiară la Annabelle: Creation. Poate că cerem prea mult de la un horror să fie original, dar parcă o parte prea importantă din acest film a fost deja văzută, cu modificări minime, în alte filme.
Desigur, pentru fanii genului, The Nun II funcţionează pentru că îşi ambalează atent sperieturile şi foloseşte un întreg batalion de tehnicieni pentru a crea decorul perfect din care să "ţâşnească" Valak. Sequelul se poate lăuda şi cu una dintre cele mai bune scene din istoria genului: un stand de reviste ale căror pagini se mişcă frenetic ajungând să-l înfăţişeze pe Valak. Văzută pe ecranul Imax, această scenă extrem de inventivă rămâne imprimată pe retină, devenind apogeul abordării vizuale a seriei în ceea ce-l priveşte pe Valak: alăturarea şi aglomerarea unor elemente (ochii, rictusul, veşmântul) care separat nu înseamnă nimic, dar care împreună îi oferă spectatorului unui scurtcircuit cerebral când acesta îşi dă seama că Valak şi-a făcut apariţia pe nesimţite pe ecran.
Din păcate filmul este îngreunat de personaje secundare neinteresante şi de folosirea unui clişeu supărător: când atacatorul se mişcă evident mai repede decât victima, cum se face că aceasta scapă întotdeauna (mai ales dacă victima e un copil)? Pentru publicul de la noi din ţară sequelul compensează totuşi cu o replică pronunţată în română şi cu o dublă menţionare a României.
