Jean-Paul Belmondo, o legendă a cinematografului francez, a decedat la vârsta de 88 de ani, anunța avocatul său luni. Actorul a decedat la reședința sa din Paris. „Era foarte tăcut de la o vreme încoace. A murit în liniște”, a relatat avocatul.
Belmondo și-a început ascensiunea în timpul anilor 1950, în perioada cinematografului alb-negru, continuând-o în perioada Noului Val, în filme precum Cu sufletul la gură și Omul din Rio. De-a lungul carierei sale de 50 de ani, Bébel, așa cum era cunoscut în Franța, a apărut în 80 de filme, atât în producții comerciale cât și în filme de autor, colaborând cu numeroși regizori francezi, de la François Truffaut, Jean-Luc Godard sau Claude Lelouch.
Născut în aprilie 1933 în familia unui sculptor stabilit în nordul Africii, cu mama pictoriță, Belmondo a crescut într-o suburbie bogată a Parisului, Neuilly-sur-Seine. A învățat la școli de elită, însă a fost un elev slab care excela la sporturi. La 15 ani începea o carieră în box, însă tuberculoza l-a făcut să renunțe. Dorindu-și o carieră în actorie, a dat de două ori examen la Academia Națională de Arte Dramatice, reușind în final să intre în 1952.
Unul dintre profesorii săi, Pierre Dux, îi spunea acolo că nu poate juca roluri de june-prim datorită felului în care arată. Dux observa că lumea râde dacă vede o actriță la el în brațe, așa cum nota un biograf.
Totuși, Belmondo își dorea o carieră pe scenă, ajungând pe marele ecran în 1958, alături de Alain Delon, tot debutant, într-un film al lui Godard, pe atunci regizor aspirant. Aspectul său diferit - nasul de boxer, buzele cărnoase, corpul musculos - îl recomandau pentru diverse roluri, de la borfaș sau hoț la polițist sau preot, de la Cyrano de Bergerac la agent secret. Bun sportiv, Belmondo își făcea singur cascadoriile.
Primuul rol important venea de la regizorul Claude Sautet în Classe tous risques, în care juca alături de Lino Ventura în 1960. În același an, Godard îl rechema pe Belmondo pentru rolul din À bout de souffle, care va deveni unul dintre filmele reper ale Noului Val. Mișcarea, din care făcea parte Truffaut, reunea regizori ai anilor 50 și 60 care abandonau stilul narativ și care inovau în manieră iconoclasta. Totuși, Godard nu avea să-l monopolizeze pe Belmondo, care a mai apărut și în alte producții, inclusiv în unele cu cele mai cunoscute actrițe, precum Jeanne Moreau și Sophia Loren.
După succesul imens din Breathless, Belmondo își arată talentul în drame (Léon Morin, prêtre), filme de artă (Moderato cantabile) și filme comerciale (Cartouche). În Un singe en hiver, un clasic francez regizat de Henri Verneuil în 1962, Belmondo juca rolul legendarului Jean Gabin. Personajul real îl aprecia - „Nu poți să mai spui: dacă aș avea un Jean Gabin tânăr: Îl aveți!”, îi spunea Gabin regizorului despre Belmondo.
În 1988, Belmondo câștiga un premiu César - echivalentul Oscarului - pentru rolul din Viața unui copil răsfățat, ultimul său mare succes. În cea de-a doua jumătate a carierei, Belmondo opta pentru roluri bine plătite în filme comerciale, însă din anii 1980 se întorcea pe scena dramatică, prima lui dragoste.
Criticii, inițiali sceptici, l-au elogiat: în 1987 juca în producția Kean, pusă în scenă la Paris, despre un actor genial cu un temperament incontrolabil.
Printre cei care deplâng moartea actorului, președintele Macron anunța pe Twitter: „Întotdeauna va rămâne cunoscut drept Magnificul. Jean-Paul Belmondo era o comoară națională, plină de vervă și râsete, cu o voce înaltă și un corp atletic, un erou și o figură îndrăgită, un poznaș neobosit și un magician al cuvintelor. Cu alte cuvinte, ne-am găsit în el pe noi înșine...”
Alain Delon, coleg de platou cu actorul, se descria drept „devastat.” După actor rămân cei trei copii, Florence, Paul și Stella Eva Angelina. O altă fiică, Patricia, a decedat în 1994.
Părerea ta
Spune-ţi părerea