Ne-am întors la cinema pentru Milla Jovovich: cât de sigur este să revii în faţa marelui ecran?

Au trecut cinci luni de la ultima incursiune a Cinemagia în faţa marelui ecran (la jumătatea lui septembrie vedeam Tenet) şi primul lucru pe care îl putem spune este: da, ne-a fost foarte dor să vedem un film pe marele ecran. Chiar dacă unele cinematografe au mai fost deschise şi chiar au proiectat cu încăpăţânare producţii mai noi sau mai vechi, Monster Hunter s-a simţit ca un eveniment, ca o revenire la viaţă. Este primul blockbuster lansat în cinema după ce multă vreme praful s-a lăsat luni de zile peste sălile închise.

Pe regizorul Paul W. S. Anderson (Resident Evil) îl ştim de multă vreme şi ştim foarte bine ce fel de filme face: producţii cu bugete cheltuite în special pe efecte speciale, acestea oricum luând faţa scenariului. Este exact genul de film de văzut pe un ecran cât mai mare, cu popcorn în poală şi cu neuronii daţi pe viteză mică, pentru că spectacolul vizual primează, iar logica şi verosimilul se mută în băncile din fundul clasei.

Pe lângă efectele speciale, acest fantasy cu soldaţi transportaţi de o tehnologie misterioasă pe un tărâm unde trebuie să facă faţă unei pleiade de monştri este o opţiune potrivită pentru readucerea publicului în cinematografe şi datorită unui mesaj al rezilienţei: poate că nu suntem Milla Jovovich şi poate că creaturile cu care luptăm nu sunt atât de mari ca cele din Monster Hunter, dar şi noi am fost transportaţi peste noapte într-o lume plină de nelinişti şi neprevăzut.

Când a fost scris şi filmat (producţia s-a terminat în decembrie 2018) pandemia încă era departe, dar ne putem identifica cu uşurinţă cu încrâncenarea eroinei în faţa tuturor obstacolelor. Mai mult, alianţa ei cu personajul thailandezului Tony Jaa, provenind dintr-o altă cultură şi vorbind o altă limbă, este mai mult decât sugestivă: împreună suntem mai puternici, iar diferenţele dintre noi nu trebuie să ne împiedice în a ne ajuta reciproc. Chiar dacă nu înfruntăm monştri kaiju, ci "doar" un virus microscopic.

În ce priveşte siguranţa mersului la cinema vom repeta ceea ce am mai spus: nu am simţit nicio clipă că ne expunem la vreun pericol. Sălile sunt bine aerisite, programul de repartizare a locurilor respectă toate regulile privind distanţarea socială şi toţi spectatorii poartă mască. Din acest punct de vedere, mersul la cinema ni se pare mai sigur decât mersul cu autobuzul sau mersul la cumpărături.

Deşi nu a fost identificat niciun caz în care sala de cinema ar fi fost un focar de răspândire a virusului, cinematografele au fost închise, iar regula ratei de incidenţă locală a anulat orice predictibilitate şi eficienţa oricărui plan de redeschidere pentru cinematografe, forţându-le să prefere o lungă perioadă de inactivitate. Am explicat mai pe larg aici de ce marile cinematografe preferă să rămână închise chiar şi când rata de incidenţă le-ar permite redeschiderea.

Lăudăm iniţiativa Intercom Film, distribuitorul român al lui Monster Hunter, de a lansa filmul în toate cinematografele deschise, chiar dacă această premieră restrânsă nu va aduce, cel mai probabil, profit. Sălile de cinema nu pot supravieţui fără filme noi şi sperăm că şi alţi distribuitori români vor urma exemplul Intercom Film, altfel ne vom trezi în situaţia de a avea cinematografe deschise, dar fără ofertă tentantă pentru public. În această situaţie, de ce ar reveni publicul la cinema?

Avem speranţa că în curând lucrurile vor sta mult mai bine şi le spunem cititorilor un lucru: poate credeţi că nu vă lipseşte mersul de cinema, dar noi vă garantăm că vă lipseşte. Şi ne veţi da dreptate de îndată ce veţi reveni în faţa marilor ecrane.