Pe măsură ce viața micii Lais şi cea a lui Lucas se desfășoară în fața ochilor noștri, înțelegem că „aventura" în care se angajează este, de fapt, o călătorie inițiatică. „Viaţa este ca mersul pe bicicletă. Iţi poti menţine echilibrul doar dacă ai grija sa fii tot timpul în mişcare”, li se spune protagoniştilor, iar citatul funcţionează ca un motto al peliculei.
Pe roţi te prinde încă de la prima scenă, cea în care viața lui Lucas se schimbă iremediabil, şi dezvăluie fluent şi cu sensibilitate relația ce se înfiripă între două suflete nealterate încă de dramele adulților, ori de viciile lumii moderne.
Povestea lui Lucas – un băiat de 13 ani afectat de accidentarea la fotbal, care l-a adus într-un scaun cu rotile – şi a lui Lais - o fată de 12 ani dornică să îşi găsească tatăl care a părăsit-o încă de când era foarte mică – emoționează şi bucură. Regizorul şi scenaristul Mauro D'Addio s-a concentrat asupra modului în care evoluează relația celor doi copii, în ciuda a ceea ce îi diferențiază.
Lais este printre puţinii copii ce îi acordă atenţie ologului Lucas. Beteșugul lui nu este un obstacol în calea prieteniei lor. Pe de altă parte, Lucas este atras de energia, sinceritatea şi hotărârea fetei. Băiatul încearcă să îşi dea seama cum trebuie să gestioneze toată furia şi senzația de neputință după accidentul ce l-a adus în scaunul cu rotile şi cum va fi viaţa sa de acum încolo. Lais, pe de altă parte, are o neîmplinire familială, pe care încearcă să rezolve. Curajul ei este răsplătit, deşi saga urmăririi tatălui nu se sfârșește aşa cum şi-a imaginat.
Filmul nu are un ritm alert. Însă firul acţiunii - plecarea şi călătoria celor doi copii - este presărat de momente pline de sensibilitate şi de umor, iar personajele secundare adaugă un farmec în plus aventurii. Deşi povestea se desfășoară într-un cadru rural – cu unele imagini superbe, şi chiar unele care ne amintesc de satul românesc (casele şi interiorul dezolant din cele mai vechi) – tehnologia modernă nu lipsește, un element atractiv şi familiar privitorilor. Lucas şi Lais îşi fac selfie, însă adorm sub cerul liber. Apropierea lor este suavă şi naturală, iar cel mai reconfortant este faptul că reușesc să-şi gestioneze emoțiile cu o ușurință ce se pierde azi la copiii ce dispun de avantajele modernităţii, însă au mai puţină libertate de mişcare şi, în consecinţă, de mijloace reale de explorare a lumii din care fac parte.
Protagoniștii lui Pe Roţi îşi trăiesc dramele şi bucuriile cu intensitate, însă la fel de rapid le traversează şi învață din ele. Acesta este unul dintre cele mai valoroase aspecte ale filmului. "Roţile" - ale bicicletei lui Lais şi ale scaunului cu rotile al lui Lucas - devin o metaforă a acestei idei, de transformare, de mers înainte, de lasare în urmă a obstacolelor, a monştrilor din trecut.
Ca părinte, te vei bucura să vezi să vezi un film atât de „curat”, care țintește direct spre sentimente şi exclude senzațiile tari, ce îi copleșesc astăzi pe cei mici. Nu o să vedeți aici violență gratuită, agresorii verbali din filmele americane, ori tendința exagerată de apropiere fizică din acestea.
Ce au copiii de învățat de la povestea lui Lucas şi Lais? În primul rând, că viaţa nu este lipsită de greutăți şi surprize neplăcute. Ele pot fi însă depășite cu ajutorul celor din jur, pe care trebuie însă să îi laşi să te ajute, în timp ce şi tu lupți pentru tine.
Învață apoi că familia este un mecanism nu lipsit de defecte, din care însă trebuie să înveţe să ia părţile bune. Pe cele care îi vor ajuta să-şi înțeleagă rostul în lume, să-şi descopere valorile şi să se poziționeze în consecință, de partea celor pentru care cel mai mult contează altruismul şi afecțiunea sinceră, nealterată. Filmul aduce un echilibru esenţial în lista producţiilor pe care le au astăzi puberii şi adolescenții la dispoziție şi oferă familiilor 92 de minute de emoție pură şi situații amuzante.
