Știm prea bine că Hollywood-ul ne-a obișnuit cu o anumită viziune reducționistă a sexualității: mai mult o sugestie pudică și idealistă decât o reprezentare sinceră și realistă.
Cinemagia a făcut un top al filmelor care explorează laturile mai puțin văzute ale sexualității, filme de autor care nu se feresc să arate vulnerabilitatea și sinceritatea omului în timpul celui mai intim act al său.
Brief Crossing / Brève traversée (regia Catherine Breillat, 2001)
Un adolescent francez și o englezoaică mai în vârstă petrec o noapte pe un vapor. El, un virgin optimist care vrea să își descopere cu ardoare sexualitatea iar ea, o misandră care găsește un partener ideal în acest băiat încă nedevenit un bărbat pe care să îl disprețuiască.
La 17 ani, Catherine Breillat publica primul ei roman, L'Homme facile, care în mod ironic a fost imediat interzis de către guvernul francez pentru cititorii sub 18 ani. Mai târziu, Catherine și-a extins căutările artistice în film, ajungând o cineastă consacrată pentru explorarea anumitor tabuuri sexuale. Debutul ei, Une vraie jeune fille (1976) a apărut abia în 1999, în primul rând din cauza unor imagini ce o înfățișau pe actrița Charlotte Alexandre în ipostaze interzise.
Brief Crossing ne oferă una dintre cele mai emoționante secvențe de sex din istoria cinemaului. La filmare, Catherine Breillat a decis să nu repete deloc acțiunea cu cei doi actori. Le-a zis fiecăruia în parte ce să facă și a ținut morțiș să iasă din prima dublă pentru ca emoția unui primului contact intim al actorilor să se reflecte în film. Și, într-adevăr, nicăieri nu vedem un asemenea amestec de tandrețe și de frică, de pasiune și de rușine, într-un moment sincer, fără nicio urmă de fetișism sau de pornografie.
Pianista / The Piano Teacher (Michael Haneke, 2001)
Când o profesoară de pian rigidă (care încă doarme la 50 de ani cu mama ei în pat) intră în separeul unui magazin de închiriat casete porno și miroase un șervețel din coșul de gunoi, înțelegem toată drama ei. Înțelegem și că filmul este un adevărat studiu de caz al unei societăți care simte nevoia să își reafirme într-un mod nu tocmai sănătos sexualitatea adânc îngropată.
Așadar, pentru profesoara de pian, interpretată de către monumentala Isabelle Huppert, sexul este o formă de autodegradare, fiindcă îl asociază cu tot ce a făcut-o să sufere de-a lungul timpului. Doar că dacă partenerul ei ar consimți asupra practicilor BDSM pe care ea le propune, probabil că sexul ar putea fi o eliberare. Însă băiatul de care profesoara se îndrăgostește, adică studentul ei, mai tânăr cu 20 de ani decât ea, ar prefera o iubire normală, nu o listă de porunci care-l invită la sadism.
In the Realm of the Senses / Ai no korîda (regia Nagisa Ôshima, 1976)
Probabil unul dintre cele mai celebre și, totodată, unul dintre cele mai neiertătoare filme despre sex, In the Realm of the Senses ne arată o idilă febrilă între un hangiu și o servitoare de-a sa, a căror relație alunecă treptat către o obsesie pur carnală, de-a dreptul canibalizantă.
Acest film a stârnit multe controverse din cauza sexului explicit, ba chiar a fost filmat în secret. Datorită festivalului de la Cannes din 1976, filmul lui Ôshima a avut vizibilitatea necesară pentru a contracara cenzura și acuzațiile, însă chiar dacă unii l-au considerat a fi pură pornografie, din punct de vedere estetic, este o adevărată bijuterie. Nu numai că imaginea, scenografia și costumele compun o lume armonioasă și senzuală, dar performanțele celor doi actori (Tatsuya Fuji și Eiko Matsuda) sunt cu atât mai credibile și mai admirabile cu cât aceștia se iubesc întruna necenzurat în fața camerei.
Peter Bradshaw scria într-o cronică din The Guardian că „acest film intransigent nu a îmbătrânit câtuși de puțin, probabil pentru că filmele cu adevărat despre sex sunt încă o raritate” (tr. ns.)
Părerea ta
Spune-ţi părerea