"Knowing"

[Pitbull]

"Knowing" - Se putea şi mai rău
Pentru un public de weekend

Figura de câine oropsit şi obidit lui Nicholas Cage a inspirat în ultima vreme multe prostele, îndeobşte cu câte-un antierou ogârjit cu dignitate: "Ghost Rider", "Next", sau mai cu seamă neprivibilul "Bangkok Dangerous". Aceeaşi formulă se aplică şi aici, cu precizarea că John Koestler (cum îl cheamă-n film) nu mai e nici erou, nici antierou, nici suberou, ci doar năpăstuitul tată al unui copil cu probleme (oarecum eroice): Caleb, interpretat cam fără har de micul Chandler Canterbury. Despre ce fel de probleme este vorba, nu vă spun (decât atât: e ceva cu premoniţii), ca să nu vă stric distracţia.
Căci distracţia, până la un punct, merită două ore din viaţă, cu popcorn şi cola. Ce-i drept, povestea e scandalos de ilogică (pornind chiar de la premisa dramatică esenţială: dacă tot erau "aleşii", de ce nu i-au pescuit pur şi simplu, fără să se mai complice cu toate profeţiile alea...? Da, se spune-n ultima secvenţă: "Trebuie să fie o alegere conştientă"... - e, şi dacă nu era o alegere conştientă, ce-avea? Scenaristul e rege, face ce vrea el - cu condiţia s-o facă cu cap; iar când legitimezi două ore de film complicat doar printr-un dictat scos din burtă în secvenţa finală... e vai de picioare!
Căci jalea abia începe. Toată povestirea lui Ryne Douglas Pearson e construită defectuos, pueril, plină de clişee, gratuităţi şi dezechilibre. În aceste condiţii, e cu atât mai remarcabil că Juliet Snowden şi Stiles White reuşesc s-o mai salveze cât de cât, însăilând un scenariu dacă nu prea solid structurat, măcar binişor articulat narativ. Nu conotează, nu semnifică, dar măcar are acţiune, suspense, şi se urmăreşte destul de implicat, fără să plictisească.
Se aşterne peste el regia lui Alex Proyas (care printre alte fleacuri a mai făcut în ultimii zece ani "I, Robot" - şi, în deceniul trecut, "The Crow" şi "Dark City"). Aici, istoria se repetă. Proyas ştie să povestească, dar la capitolul stil şi gust, e jalnic. E plin de manierisme apăsat isterice (mai ales în secvenţele din setupul desfăşurat cu cincizeci de ani în urmă - şi din payoff-ul cu care-ncepe partea din prezent - de parcă altfel n-am fi înţeles că acolo ni se pune de una nefăcută...). Tot plotul descifrării treptate a premoniţiilor e urmărit demonstrativ şi liniar ca la Dan Brown, fără modulaţiile sinuoase proprii unei bune desfăşurări narative - ba încă, plin de stufozităţi absolut inutile: pietricelele negre (cu tot cu momentul lor de levitaţie nejustificată), părinţii lui John, prietenii care-l tot invită - complicaţii care, în loc să completeze, încarcă şi atât. Străinii cei misterioşi sunt permanent clişeatici, iar când devin mai activi, cad în cel mai scârbos ridicol (ca în aiureala cu "strigătul de lumină", care nici măcar într-o comedie deliberată n-ar fi avut ce căuta), sau în estetism răsuflat (la sfârşit, când le vedem adevăratele chipuri, cu trimiteri explicite... o să vedeţi la cine - dacă nu cumva vă prindeţi cu mult mai înainte). În genere, poncifele abundă, mai ales în refuzul maniacal al Dianei Wayland (Rose Byrne) de a coopera, urmat numaidecât de o foarte previzibilă răzgândire. Ar mai fi de reproşat şi finalul, construit cum nu se poate mai prost. Culmea, reperele unei rezolvări corecte dramaturgic existaseră pe alese: o posibilă împăcare cu părinţii (dar dramatică, nu formală ca zaharisita revedere), o finalizare a legăturii cu Diana, un epilog al relaţiilor cu perechea de prieteni... plotul central se termină, sub-ploturile care să mai justifice vreo continuare s-au terminat mult mai devreme (unul dintre ele, cel puţin, complet gratuit - cel cu Diana), aşa că zece minute stăm degeaba şi ne uităm cum se întâmplă tot ceea ce ni se promisese (nu de alta, dar e spectacular - şi totalmente neverosimil; până atunci, filmul tot bătuse delicat şaua pe iapa ştiinţifică în general, şi astrofizică în special - dar torentele alea de foc nu s-ar fi mişcat aşa nici de frică!) În sfârşit, funcţionează destul de defectuos şi angajarea planului mondial - de unde patru cincimi de film totul s-a concentrat în jurul a doar câteva personaje, deschiderea din ultima parte e nepregătită şi neîncărcată, căzând în schematism convenţional.
Şi ca să fie sigur că nu vom pleca acasă câtuşi de puţin frustraţi, în ultimul cadru Proyas ne mai livrează şi un peisaj kitsch pe lângă care Aronofsky, cu "Fântâna" lui, e mic copil.
Totuşi, cele două catastrofe intermediare au virtuţile lor: prăbuşirea avionului e abil filmată - expresivă, şocantă, dramatică, iar dacă iertăm gugumănia că din epava împrăştiată pe câmp cât vezi cu ochii tot ies oameni arzând, urlând, gemând, murind (când la un asemenea tip de impact cele mai mari bucăţi rămase sunt cam cât laba piciorului - vezi Baloteşti, 3 martie 1995), secvenţa ar putea chiar să ne urmărească în continuare; de asemenea, twist-ul premergător dezastrului de la metrou intervine tocmai la timp, adăugând atât credibilitate, cât şi o undă de umor negru, unei secvenţe pe care eram gata s-o taxăm drept telefonată şi neveridică. Şi, în general, toată formula de script apocaliptic ar fi fost validă în principiu, şi merita o dezvoltare mai inteligentă. Aşa, rămâne un spectacol mediocru, pentru un public de weekend - hai că tot nu-i rău.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 iunie, 2009, h. 22:00-23:01
Bucureşti, România

[EgOisM]

Finalul este o totala VOMA..Eu nici acum nu sunt lamurita ce trebuie sa fac ca la sfarsitul lumii sa fiu printre cei alesi(daca il mai prind).Trebuia sa ma nasc cu stea in frunte?Sa isi faca un porumbel nevoile in capul meu?sau este ca la loterie???

[zoe]

Inca n-am vazut filmul, asa ca ma mentin optimista in ciuda anumitor comentarii dezamagite. N-ar fi insa primul caz in care trailerul e foarte interesant, dar povestea cap-coada a filmului lasa de dorit.

Ma exprim dupa ce-l vad, azi intra-n cinema.

[ricutza]

Mda, si pe mine tot trailerul m-a vrajit.
Filmul e ok dar finalul e usor penibil. Nu-mi pare rau ca l-am downloadat in loc sa-l vad la cinema.

[rushy]

Nicolas Cage este actorul meu preferat, si imi plac toate filmele cu ele, dar filmu` asta e nu e cine stie ce.

[dovey]

Nicolas Cage face din toate filmele in care joaca o veritabila bomba cu ceas pentru spectatori; nu ai nici o siguranta cand iti cumperi biletul la cinema, motiv pt care tot mai multi decid ca Nic al nostru merita un download, doar asa, de curiozitate.
Knowing ar fi putut fi mai mult decat 2 ore petrecute sambata in fata calculatorului sau la cinema; s-ar fi putut transforma intr-o lectie incitanta de numerologie, de cunoastere. Sigur, nu e cazul produsului finit! Nu pot spune ca a fost foarte rau, vizionarea nu mi s-a parut a fi amica cu Inchizitia spaniola, dar chiar si asa, aveam mereu senzatia ca se puteau face multe. Cage e un actor cu dubla personalitate: ori il joaca pe eroul "intamplator", ori e ratatul care se taraste afara din noroi.
A avut si alte incercari actoricesti, dar tot astea 2 se muleaza cel mai bine pe caracterul lui artistic.
Filmul ar fi castiga si de pe urma lui Rose Byrne, care emana un farmec atemporal, potrivit paca cu dilema numerelor si a sfarsitului propus de ele. Dar saraca Rose nu a prea avut multe de zis sau de facut, inafara de a completa decorul.
Per total, Knowing e o incursiune oarecum incitanta, oarecum dezamagitoare intr-un subiect care se cerea exploatat la un alt nivel.
Hai Nic, ca totusi, se putea si mai rau...

[EgOisM]

Eu nici acum nu sunt lamurita ce trebuie sa fac ca la sfarsitul lumii sa fiu printre cei alesi(daca il mai prind).Trebuia sa ma nasc cu stea in frunte?Sa isi faca un porumbel nevoile in capul meu?sau este ca la loterie???

[saureign]

Totdeauna m-a fascinat modul in care aceia care se refera la un film se lovesc in "ambalaj" si nu trec mai departe, la mesaj, la tematica.
Filmul asta invita la reflectie: ce faci atunci cand stii, dar refuzi sa crezi. Destin, coincidenta, credinta, neincredere, iubire, toate sunt aratate aici; consider ca filmul serveste de minune reflectiei (aduceti-va aminte de "Contact") si se potriveste perfect miscarii a 2-a din Simfonia a 7-a a lui Beethoven.

[capodecina]

Ca story pare interesant, insa Nicu Cage ma plictiseste enorm, Merita filmul sa fac abstractie de el (actor)?

[Neuptolem]

Le zice bine Pitbull in cronica dar nu stiu cum se face ca filmul te tine cu rasuflarea taiata de la inceput si pana la sfarsit. Scenariul, extrem de bine scris in sensul interesting-ului, jocul lui Cage, care se plafonase in ultimul timp, in Knowing creste usor in perceperea dramei catre spectator si ii citesti pe chip cam toate angoasele care te trec pe tine cand privesti...scena cu avionul care rupe cablurile si cade in dunga beoingind in flacari absolut geniala dpdv al credibilitatii efectului special, pur si simplu m-a lasat masca, "Bai, e pe bune???", "E pe bune!", exceptand fostii pasageri care ies arzand, prea multi, prea energici; "Blonzii" aia cam luati din alte filme, neangrenati in atmosfera si idee, strica tot filmul; iarasi pietrele negre care leviteaza, de neinteles...vreo metafora subtila ce n-am priceput-o eu...
Povestea cu cifrele e construita destul de simplu insa fara a scoate in evidenta vreo hiba majora care sa te dezamageasca, nici complicatii d-alea algoritmicoarborial analitice de te doare capu'...Rose Byrne interpreteaza ca la carte o tipa anxioasa care mai si o pateste, ca majoritatea speriatilor din horror-uri, desi filmul nu e tocmai un horror..."fiul lui tata", destul de matur, se pare ca a primit un instructaj eficient, invatandu-si bine personajul.
Finalul, exceptand "parjolirea Terrei", destul de non-Knowing, inca o secventa si o dadeau in alt film dar oricum s-au intins cam mult, si religios, si stintific, si fantastic, si-si...Totusi, dupa ce treci prin ce treci simti nevoia unei Apocalipse exploatata mai bine, cam superficiala, incearca sa rezolve ca sa zica ca s-a rezolvat (minusul asta apare tot mai frecvent in filmele hollywood-iene), un fel de Deep Impact + The Day After Tomorrow + Next + tente de alte apocalipsute. Efectele speciale sunt magistral realizate facand toti banii - inclusiv scena de la metrou, de nota 10 - din pacate Knowing se rezuma aici fara sa depaseasca prea mult nivelul imaginii, avand semi-plot-uri si mini-rezolvari ce nu schimba povestea la nivelul tehnologiei acestor efecte. Dar nu stiu cum se face ca filmul te tine in suspans de la inceput si pana la sfarsit iar aici Nicolas Cage e principalul punct forte. Oricum, e de vazut si revazut macar o data.

[freackboy]

Filmul mi s-a paru ca un fel de Final Destination ,dar nu ma supara acest lucru, ce ma supara este finalul . WTF Extraterestrii aia nu puteau sa vina de la inceput si sa avertizeze pe toti oamenii ?

[Pitbull]

@Saureign:
Esti acelasi cu interlocutorul meu de pe Liternet? Welcome to CineMagia, buddy - aici ne vom putea contrazice mai dinamic si mai fecund.

Apropo de observatia ta, te invit sä-ti aplici propriul principiu si sä treci dincolo de "ambalajul" cronicii, în "tematica" ei - mai bine zis: stratul analitic, care nu eludeazä nicidecum continutul filmului, ci aratä cä defectele profesionale (deci, ale "ambalajului") îi saboteazä comunicarea. Ce folos cä elementele dragi tie ("destin, coincidenta, credinta, neincredere, iubire") sunt implicite subiectului, dacä scenariul, regia si ceilalti factori expresivi nu reusesc sä le transmitä? Vorba aia: "teoria ca teoria - da' praftica ne omoarä".
Comparatia cu "Contact" e binevenitä întrucât, pe baza celor câteva similitudini semnificative, evidentiazä prin ce se deosebeste un film mediocru de unul foarte bun. Apropo: romanul lui Sagan are o anume calitate specificä unicä în felul ei - care aici nu se regäseste la nici un nivel. Stii despre ce anume e vorba?

[Cinemania]

vazut, uitat

Dark City ramane in continuare preferatul meu

legat de Knowing:
scena cu avionul care se prabuseste si cea de la metrou sunt dementiale

in rest, parca multe faze sunt luate de prin alte parti si lipite aici

[saureign]

eu sunt, multumesc, bine v-am (re)gasit, stie Gloria de ce.

"Ce folos cä elementele dragi tie ("destin, coincidenta, credinta, neincredere, iubire") sunt implicite subiectului, dacä scenariul, regia si ceilalti factori expresivi nu reusesc sä le transmitä?" Sa inteleg ca eu sunt defect pt ca am rezonat...

"Comparatia cu "Contact" e binevenitä întrucât, pe baza celor câteva similitudini semnificative, evidentiazä prin ce se deosebeste un film mediocru de unul foarte bun." Contact e un film bun, nu e o capodopera; insa este in topul meu personal. Knowing e un film satisfacator, pt ca are un mod "mai elitist", didacticist, de a pune problema, care - recunosc - n-are cum sa placa majoritatii; nu e un film de mase, e incomod.

"Apropo: romanul lui Sagan are o anume calitate specificä unicä în felul ei - care aici nu se regäseste la nici un nivel. Stii despre ce anume e vorba?" Another brick in the wall?

Va urez succes in cultivarea simtzului cinefil al "traficantilor" pe acest sit!

[Pitbull]

Dacä vrei sä räspunzi punctual numai unor idei dintr-un anumit mesaj, poti folosi codurile de citat, astfel:

[quote=cutäricä ]
(fragmentul nr. 1.)
[/quote ]
...räspunsul täu

Idem pentru alte fragmente (2, 3, etc.). Färä blancuri (eu am pus câte unul, înainte de ultima parantezä dreaptä, pentru a vizualiza codul).
Iatä si o demonstratie on-topic:

Sa inteleg ca eu sunt defect pt ca am rezonat...

Nici vorbä! E foarte bine cä ai rezonat la intentiile bune ale filmului - dar asta e doar jumätate din propozitie. In continuare, trebuie sä rezonezi la fel de perspicace si la modalitätile de expresie, de fructificare a acestor intentii (cu plusurile si minusurile lor). Un film e un produs artistic extrem de complex, nu-l putem aprecia rezumându-ne strict la continut (si eludând concretetea profesionalä si stilisticä), sau invers (absolutizându-i virtuozitatea, si închizând ochii fatä de sensuri).

Another brick in the wall?

N-am înteles semnificatia citatului pinkfloydian, dar mä refeream la urmätorul lucru:
Romanul "Contact" e un SF super-hard, iar exegetii genului îl considerä cel mai "mathematics-hard SF ever". Felul cum autorul (un faimos om de stiintä!) a reusit sä urmeze rigorile cäii hard, postulând o ipotezä SF viabilä, credibilä, dramaticä, emotionantä si semnificativä, numai din speculatii matematice, e unic în felul lui. Nu am stiintä sä se mai fi scris un SF hard-matematic atât de bun.
Evident, toate astea nu se puteau traspune integral în film (ele având un specific scriptic, nu imagistic), asa cä viziunea cinematograficä a lui Zemeckis le-a preluat selectiv, dezvoltând în schimb aspectul uman. Totusi, se simte mereu rigoarea hard a povestirii de fond - iar Zemeckis, ca de obicei, stie s-o spunä cu un har inegalabil.
Toate aceste elemente fac ca orice comparatie între "Contact" si "Knowing" sä evidentieze valoarea celui dintâi, si mediocritatea celuilalt.

...Iar apropo de controversa noasträ de pe Liternet: e complet amatoricesc sä construiesti o povestire elaboratä care are în mijloc o hibä cât toate zilele (cum spuneam: faptul cä se complicä inutil cu toate acele premonitii, în loc sä-i culeagä pur si simplu pe "cei alesi"), iar la sfârsit sä încerci s-o rezolvi printr-o cârpäcealä, servind pe tavä motivatia: "Trebuia sä fie alegerea lor constientä." GRESIT! Nu asa se construieste argumentatia unui scenariu. Acea motivatie ar fi trebuit sä determine tot cursul actiunii la multiple niveluri, sä se regäseascä mereu, în implicatiile dramaturgice, în destinele personajelor, în sensurile tuturor subploturilor, astfel ca la sfârsit, când în fine e explicitatä, sä spunem: "Sigur cä da...!" - nu doar un simplu: "Zäu? OK. Hai la o bericä."

@Gloria:
De ce?

[saureign]

...legat de premonitii: oamenii au primit indicii, n-au reusit sa previna, nu si-au luat destinul in stapanire; ca atare, mutam shandramaua in alta parte. Basm, parabola despre sfarsitul stiut si constientizat stiintificamente, dar necrezut nici in ultima clipa.

@Gloria: a incercat de cateva ori sa ma provoace sa-mi dau cu parerea despre diverse filme (am tot discutam pe tema, pe vremea cand eram coledzi).

Tineti tare!

[Pitbull]

Aha!
Bunä treabä a fäcut, she brought you to the right place!

[saureign]

"the right place"...crezi? de unde stii? Asta asa, ca sa ramanem in sfera "Knowing"
Na, c-am zis-o: alt film care desfiinteaza umanitatea, intr-un fel: Sfera ('98), de Barry Levinson. Tare ideea!

[Pitbull]

"the right place"...crezi? de unde stii?

If not me, WHO ELSE should know...?
...Da, "Sfera" lui Crichton. Mi-a pläcut.

[Cinemania]

"the right place"...crezi? de unde stii? Asta asa, ca sa ramanem in sfera "Knowing"
Na, c-am zis-o: alt film care desfiinteaza umanitatea, intr-un fel: Sfera ('98), de Barry Levinson. Tare ideea!

bun exemplu...daca nu ma insel a facut-o Abisul inainte...sau ma insel ?