Despre culori: rosu

[Deleted]

Roşu

Cerneala cu care scriau şi colorau miniaturile din Manuscrisele iluminate armene nu avea nimic de-a face cu fructul rodiei (deşi am înţeles că din zeama lor se fabrica şi aşa ceva, numai că era de culoare roşietic-maronie, lipsită de strălucire). Nu, roşul acela înnebunitor, de flacără, vordan karmir, se prepară din nişte insecte, Porphyrophora hamelii, de la care îşi ia, de altfel, şi numele (de vierme roşu). Vopseaua pentru ţesături extrasă din „viermi” (gândaci de cochenille) era cunoscută încă din antichitate: în latină exista perechea vermiculus - vermis din care ne-a parvenit, prin franceză, vermillon; în greacă i se spune κόκκινος, în arabă kirmez, în turcă devine kurmuz (la noi, cârmâz), oricum însă, carminului i s-a atribuit o rădăcină proto-indo-europeană, krmi, adică tot vierme.

Despre un asemenea roşu al vestmintelor zice-se că şi Biblia ar aminti, însă o consemnare „istorică” ne-ar fi rămas din vremea regelui asirian Sargon II (cca. 714 î.Hr.), nu altceva decât opisul prăzii de pe urma cuceririi Templului zeului Khaldi din Mousasir. Moda ca atare avea să facă furori la Roma în secolul III A.D., după ce regele Persiei [Bahram I] s-a înfăţişat împăratului-soldat Aurelian purtând straie de lână vopsite într-un roşu sclipitor, cu atât mai frustrant cu cât ţara de origine, îndepărtata Armenie, tocmai fusese cucerită de către Sasanizi.

Specialiştii ne furnizează şi alte detalii: că în Roma antică acest colorant era obţinut din insecta Coccus ilicis, care se dezvolta pe unele specii de stejar (de piatră şi de Kermes), că în Mexic insecta se cheamă Coccus cacti, din cauză că trăieşte pe cactuşi, genul Nopalea cochinellifera (DEX-ul însă abordează chestiunea tranşant, nu se mai încurcă în amănunte superflue şi ne explică: „atacă o specie de smochin”), iar în Armenia, habitatul insectei (zisă şi de Ararat, cum altfel!) este un ţinut mlăştinos care astăzi se întinde pe cca. 4.000 hectare în regiunile Hoktemberian, Etchmiadzin şi Massis, locul unde creşte iarba Aeluropus littoralis, cu ale cărei rădăcini se hrăneşte. Mai mult, afli că Polonia (ca şi Ucraina) au fost în trecut renumite pentru un colorant asemănător, botezat Polski cerveţ. Dacă ruşii au reuşit, în vremea ţarului Petru I, să găsească o formulă autohtonă (Russki cerveţ) ori dacă au recurs şi mai departe, în ciuda ucazului, la importul din vecinătăţi, acest lucru urmează a fi cât de curând elucidat.

Revenind la vordan karmir, un cercetător asiduu avea să-i fie călugărul Isaac Ter-Grigorian, zis Sahak Decoratorul, cel care în Sfânta Maică Mănăstire de la Etchmiadzin şi-a consacrat ani buni redescoperirii vechilor taine. Parte din ele ni le-a transmis într-o scriere, datată 1830: "După ce insectele se ţin în soluţie de carbonat de potasiu (?) vreme de 24 de ore, se toarnă peste ele apă curată; se fierb apoi într-o soluţie de lichen [de care?], se adaugă arnakhot [literal, iarba sângelui, nu-i ştim denumirea ştiinţifică] şi alaun; la final, se cern şi se usucă."
Restul ţine de chimie sau de entomologie…
Arid, sec, documentat (desigur, atâta doar cât mi-a stat în putinţă).

Din spatele cuvintelor, continuă să pândească, dureros, acelaşi roşu.

[Dragomara]

şters!

[Deleted]

superb! zi-i mai departe, despre restul culorilor.
am citit roşu şi m-am gândit la Litera stracojie. cartea, nu filmul, că am înţeles că există şi filmul.

din cauză de (!) Sayat Nova.

dar la fel de bine i se potriveste acel Scarlet Letter, A

There is a fatality, a feeling so irresistible and inevitable that it has the force of doom, which almost invariably compels human beings to linger around and haunt, ghost-like, the spot where some great and marked event has given the color to their lifetime.

în traducere (fără culoare):

"Există însă o fatalitate, un sentiment tot atât de irezistibil şi de neînlăturat ca însăşi puterea destinului, care sileşte aproape totdeauna făpturile omeneşti să dea târcoale şi să nu părăsească, asemenea unor stafii, locul unde un eveniment însemnat şi hotărâtor şi-a pus pecetea asupra vieţii lor".

Pe Hawthorne îl socotesc foarte interesant (şi intens); filmul mi s-a părut banal, şcolăresc, plat ( ).

[Dragomara]

şters!

[Deleted]

Sayat Nova: We were searching for ourselves in each other.

În Matenadaran? sau Etchmiadzin...
Le-am vizitat pe amândouă - şi nu o singură dată.
Ca orice manuscris, se ţin ferite, sub adăpostirea unui capac de sticlă. Le priveşti, le admiri, te minunezi când le-auzi povestea, după care ţi se pare că o şi uiţi fiindcă imediat vine alta în loc. Sunt sute, nici nu le poţi ţine numărul, eşti însă uluit să constaţi că filele şi - mai ales - culorile sunt atât de bine conservate, tocmai de aceea ţi se explică modul în care le preparau, cu multe, prea multe detalii, după obiceiul din totdeauna al ghizilor ori custozilor (doar asta le e profesia).
Un singur lucru nu ţi-l spune nimeni: cum foşnesc atunci când le mângâi, când le răsfiri paginile, când te bucuri că le atingi.
Am aflat de abia când mi-a şoptit-o Paradjanov.

Acolo, suferinţa, sacrificiul, moartea devin aproape locuri comune, la fel ca şi starea pentru care n-am găsit alt nume, i-am zis "dorul de Ararat". Fiindcă el, Muntele, e prezent în ei toţi, dar nu-l pot vedea decât departe în zare, dincolo de graniţă, însă până şi asta doar dacă se nimereşte o zi senină. Atunci, zic ei, înseamnă că ai noroc. Coborârea în temniţa-groapă a lui Grigore, Luminătorul, e o altă încercare, o poţi refuza. Eu, nu, desigur.
Iar toate locurile astea, pe care le iei cu tine şi le porţi în suflet, mult după ce le-ai părăsit, nu par să aibă culoare. Sau dacă este, e ştearsă, palidă, precum pământul sterp ori andezitul catedralelor, ori cernită, ca straiele lor. Ca să irumpă totuşi în miniaturi şi în filmul lui, Culoarea rodiei.

http://www.mailonmap.com/imt_file/vi...r/matenadaran/

p.s. cu attachments, nu prea mă descurc

[Deleted]

[Dragomara]

wow! muzeul arată superb! mă simt ca într-un joc pe PC, şi nu am jucat ever aşa ceva!
mulţumesc! (mi-a căzut şi Internet-ul, de emoţie )
mirosul! mirosul acestor manuscrise mi-ar plăcea să-l simt, şi evident după aceea m-ar interesa ce anume stă scris acolo, ce-au simţit cei care le-au scris. nu cred că vreunul dintre scribi a fost conştient de însemnătatea muncii lui, sau o fi fost?!

[Deleted]

[Pitbull]

Uluitor topic, Delly - felicitäri si multumiri!
O singurä propunere as avea: sä-i reducem titlul doar la "Despre culori" - cäci si despre celelalte vom vorbi aici. Dacä esti de acord cu modificarea asta, Cinemania va trebui s-o facä, cäci la titlul unui topic se ajunge prin functia "Edit thread", accesibilä numai moderatorului.

[Deleted]

[Deleted]

mirosul! mirosul acestor manuscrise mi-ar plăcea să-l simt, şi evident după aceea m-ar interesa ce anume stă scris acolo, ce-au simţit cei care le-au scris. nu cred că vreunul dintre scribi a fost conştient de însemnătatea muncii lui, sau o fi fost?!

eu voiam să le mângâi ...

despre cărţi şi mirosul lor - poate am să scriu altă dată

[Dragomara]

şters!

[Deleted]

ce este cu alfabetul ăla, mai exact ce e cu numerele care corespund literelor?!

La fel ca în mai toate scrierile vechi, majoritatea literelor din alfabetul armean au şi valoare numerică.

A fost creat în anul 405 de Sfântul Mesrob Maşdoţ, călugăr şi teolog, din porunca regelui Vramshapuh.
Asta fiindcă în Armenia, deşi era primul stat care adoptase creştinismul ca religie oficială, în scriptele bisericeşti utilizau încă o scriere "cuneiformă" .
Mesrob a plecat la Alexandria, unde a studiat principiile scrierii, ajungând la concluzia că alfabetul grecesc se preta cel mai bine pentru a reda sunetele limbii lor (corespondenţa sunet - literă), prin urmare s-a inspirat din literele greceşti.
La înapoiere, i-a prezentat regelui alfabetul nou creat - cel puţin aşa spune legenda.
Tot Mesrob este autorul alfabetului georgian, ca şi al celui alban (care însă a ieşit din uz).

Primul text scris în limba armeană a fost traducerea Bibliei de către Sf. Mesrob.

[Deleted]

bineînţeles, Sayat Nova

[Dragomara]

şters!

[Deleted]

some poetry

SAÏAT NOVA (1712-1795)


LOVE SONG.

I SIGH not, while thou art my soul ! Fair one, thou art to me
A golden cup, with water filled of immortality.
I sit me down, that over me may fall thy shadow, sweet;
Thou art a gold-embroidered tent to shield me from the heat.
First hear my fault, and, if thou wilt, then slay this erring man;
Thou hast all power; to me thou art the Sultan and the Khan.

Thy waist is like a cypress-tree, sugar thy tongue, in sooth;
Thy lip is candy, and thy skin like Frankish satin smooth.
Thy teeth are pearls and diamonds, the gates of dulcet tones;
Thine eyes are gold-enamelled cups adorned with precious stones;
Thou art a rare and priceless gem, most wonderful to see;
A ruby rich of Mt. Bedakhsh, my love, thou art to me.

How can I bear this misery, unless my heart were stone ?
My tears are blood because of thee, my reason is o’erthrown.
A young vine in the garden fresh thou art to me, my fair,
Enshrined in greenness, and set round with roses everywhere.
I, like the love-lorn nightingale, would hover over thee.
A landscape of delight and love, my queen, thou art to me!

Lo, I am drunken with thy love ! I wake, but my heart sleeps.
The world is sated with the world; my heart its hunger keeps.
What shall I praise thee by, when naught is left on earth, save thee ?
Thou art a deer, a Pegasus sprung from the fiery sea !

Speak but one word, to say thou art Saïat Nova’s* love,
And then what matters aught to me, in earth or heaven above ?
Thy rays have filled the world; thou art a shield that fronts the sun.
Thou dost exhale the perfume sweet of clove and cinnamon,
Of violet, rose, and marjoram ; to me, with love grown pale,
Thou art a red flower of the field, a lily of the vale !

___________________
* An Armenian minstrel often weaves his name into the last stanza of his song, in order that he may be known as its composer. The same peculiarity appears in the next poem.

Source: Blackwell, Alice Stone. Armenian Poems, Rendered into English Verse.

[Deleted]

Sayat-Nova (Armenian: Սայաթ-Նովա; Persian/Azeri: سایات*نووا; Georgian: საიათ-ნოვა) (14 June 1712, Tiflis – 22 September 1795, Haghpat), meaning 'King of Songs' in Persian, was the name given to the Armenian poet and ashik Harutyun Sayatyan. His mother, Sara, was born in Tbilisi, and his father, Karapet, either in Aleppo or Adana. He was skilled in writing poetry, singing, and playing the kamancheh. He performed in the court of Heraclius II of Georgia, where he also worked as a diplomat and, apparently, helped forge an alliance between Georgia, Armenia and Shirvan against the Persian Empire. He lost his position at court when he fell in love with the king's daughter, and spent the rest of his life as an itinerant bard. In 1795 he was killed in Haghpat Monastery by the army of Agha Mohammed Khan, and is buried at the Cathedral of Saint George, Tbilisi.

About 220 songs can be attributed to Sayat-Nova, although he may have written thousands more. Most of his extant songs are in Armenian, Georgian, Azeri Turkic and Persian. He was also fluent in Arabic.

[Deleted]

by Kenneth Anger


(Puce is a shade of red)


http://www.youtube.com/watch?v=LRm3B4T5SkU

[Dragomara]

şters!

[Judex]

Pe mine ma plictiseste ingrozitor Antonioni, asa ca va rog... Discutati!