Turneu Iconoclast: The Dancing Hawk (1978) de Grzegorz Królikiewicz

[Kriss_Kringle]

Pai asta ziceam si eu, ca e greu sa te exprimi intr-un mod cat mai accesibil, mai ales cand ai posibilitatea sa folosesti alt gen de limbaj, mai pretentios. Dar in momentul in care postezi pe un forum, deci, in principiu, esti dispus sa porti un dialog cu alte persoane ai obligatia (morala, daca vreti asa) ca macar sa incerci sa iti adaptezi limbajul. Unii useri fac exact pe dos. Cauta expres formulari cat mai complicate (Federico si Malombra sunt doua exemple destul de relevante, nu as vrea sa cred ca asa vb ei tot timpul).

+1.000.000
Chiar ceva asemanator vroiam sa scriu si eu ca raspuns pentru Mercutio si Twinsen.
Mercutio,eu te cred ca intentiile tale sunt nobile dar n-ai cum sa controlezi totul,uite cum au degenerat lucrurile dupa cateva dezbateri.

[Mercutio]

[quote=Kriss_Kringle]

Mercutio,eu te cred ca intentiile tale sunt nobile dar n-ai cum sa controlezi totul,uite cum au degenerat lucrurile dupa cateva dezbateri.

e ceva ce tine probabil de dulcea noastra traditie. dar lucrurile se vor aseza de la sine.
daca nu, voi interveni in privinta asta.

[Malombra]

Pai asta ziceam si eu, ca e greu sa te exprimi intr-un mod cat mai accesibil, mai ales cand ai posibilitatea sa folosesti alt gen de limbaj, mai pretentios. Dar in momentul in care postezi pe un forum, deci, in principiu, esti dispus sa porti un dialog cu alte persoane ai obligatia (morala, daca vreti asa) ca macar sa incerci sa iti adaptezi limbajul. Unii useri fac exact pe dos. Cauta expres formulari cat mai complicate (Federico si Malombra sunt doua exemple destul de relevante, nu as vrea sa cred ca asa vb ei tot timpul).

dacă interveneai vreodată într-o discuţie pretenţioasă, ţi s-a fi răspuns cu un ton ajustat, crede-mă, sau dacă ai fi cerut să ţi se explice o anumită oarte din ceva, nu ar fi refuzat nimeni. nu am de unde să ştiu că e cineva pe margine care nu înţelege sau nu intervine pentru că discuţia se poartă aşa cum se poartă. stînd deoparte, e foarte greu să realizez că măcar exişti, dar mai ales că ai vreun înţeles faţă de ce zis. cînd mă interesează un topic, intervin, nu stau lîngă, ca apoi să merg spre alt topic, unde să comentez. mi se pare un pic infantil. eu nu sunt clarvăzătoare, ca să ştiu cîţi oameni se uită la un thread unde postez. merg pe ideea că cine se uită şi are un pic de interes, zice ceva. dacă nu zice , e indiferent şi caută ce-i place.

Vezi tu, Malombra, daca Królikiewicz ar fi venit la un studio american sa ceara bani pentru un astfel de film, patronii ar fi ras bine si l-ar fi poftit pe usa afara. In schimb viermii comunistii din regimul terorii si prostiei i-au asigurat finantarea si materialele pentru a crea aceasta capodopera fara pereche...

cum se ajunge din interiorul filmului la exteriorul lui? ce au a face banii cu care e făcut cu conţinutul lui, de critică a unui sistem? ai o luminare scurtă, ulterior:

Look, putem sa filozofam si sa despicam firul in patru la nesfarsit pe tot felul de tangente mai mult sau mai putin off-topic.

EXACT.

quote:Am scris de altfel si o alta descriere a filmului, pe un alt ton, dar acolo te-a deranjat sarcasmul. Asta insa e problema ta.
nu am nici o problemă. nu am relizat niciodată cum poate fi sarcastic un rezumat.

quote: poti te rog sa incetezi macar o clipa cu jignirile?
e o stratagemă clasică de victimizare publică. unde am jignit eu, fără să specific şi ce mi s-a părut jignire? pot să am o părere despre limbajul cuiva, nu, aşa cum şi despre al meu s-au emis o mie, nu? nu e o jignire, e o constatare.

quote: intr-un film "expresionist" ca asta
la fel de "expresionista" ca buldozerul
asta e părerea mea despre film, live with that. altceva nu văd ce ai putea să faci.

[White1]

Ok, am inteles, iti ajustezi tonul in functie de capacitatile userului cu care dialoghezi. Acum asteptam rezu..cronica ta.

[Malombra]

^

ai obligatia (morala, daca vreti asa) ca macar sa incerci sa iti adaptezi limbajul.

asta ceri, asta primeşti.
yeah, i will be back . şi cu un rezumat, dacă e cazul.

[Chambord]

E absurd, e violent, e comic, e grotesc pe alocuri. Dar are acea taietura de videoclip in slow-motion (cu mult inainte ca videoclipul sa apara) , salba, cercul de non-sequitur-uri, bucati de puzzle pe care regizorul ti le pune in mana si tre sa le asezi singur. M-a tinut ON (si asta caut la un film, NU poveste, NU imagine ci sa ma "vrajeasca", sa ma faca atent la ce are de zis. Daca o face prin poveste ... OK, daca o face prin imagine ... OK, daca prin amandoua sau nici una ...OK). Cum zicea si Windom, am avut flash-uri de Lynch vizionandu-l. Un Lynch avandu-l scenarist pe Bunuel. Tipetele, isteria sunt soundtrack-uri ale avantului spre cele mai inalte culmi ale progresului si dezvoltarii, ale competitiei dezumanizante de a fi mai egal decat cel de langa tine. Camera se ascunde simbolic dupa nuantele de rosu incropit din orice (un amurg de soare, lumina filtrata de lobul unei urechi, soba arzand sapunul facut din grasimea poporului) si danseaza febril, rotund, de la un chip la altul, de la o cadere la alta.

3 stele

[anaemona]

Este un film greoi, abstract, abrupt, arid care nu te imbie in nici un fel la legaturi emotive cu personajele sau legaturi ideologice cu critica la adresa sistemului. Personajele sint atit de neconturate, ca de cele mai multe ori prezenta lor este in afara cadrului. Ideile sint expuse sumar, in discutii repetate absurd, vezi scena delegatiei straine. O scena mult lungita, in care se repeta acelasi dialog cu secretara in timp ce camera se invirte in cerc, apoi se tot reia dialogul dintre Toporny si Zatosky cu mici modificari, pentru ca din toata scena sa reiasa o singura idee, ca el, Michael isi cunoaste limitarile si ca a ajuns la un nivel la care nu-i mai e rusine cu originea lui. Ideea asta, odata enuntata, nu ne ajuta insa la nimic, pentru ca nu se va cladi nimic pe ea in continuare. Filmul e atit de sacadat si incoerent, ca singurul dialog pertinent, adica cel pe care tocmai l-am mentionat se termina brusc, cu intrebarea lui Michael, ce aftershave folosesti? Bineinteles ca putem sa intram in jocul despicarii firului in patru si a interpretarii metaforice si-atunci spunem ca filmarile repetative in cerc sint spaima lui creata de evenimentul neasteptat, la nivelul caruia nu se ridica iar intrebarea referitoare la aftershave e o diversiune pentru a masca faptul ca a simtit mirosul familiar al sotiei. Dar mie nu a reusit sa-mi transmita nimic din teama si framintarile personajului din momentul ala. De ce? Pentru ca informatia a fost incompleta. De fapt asta mi-a ramas ca un gust amar, dupa vizionarea filmului, ca este incomplet. Dar nu in sensul in care m-ar tenta sa incerc sa-l deslusesc mai tirziu, din contra. As putea sa mai comentez despre filmarile in care personajele, in special Michael, vorbeste fara sa fie filmat din fata. Prima data a fost ceva inedit si scena micului interogatoriu, condus de colega lui de scoala, prin felul in care a fost filmata, montata, mi-a placut. Apoi a inceput sa devina obositoare tehnica asta, de a lasa intentionat personajul in afara cadrului sau de a filma de la distanta ceva pentru care nu avem nici o explicatie. Exemplu, una din ultimele scene, intre cei doi frati, in care fratele mare tot imbraca si dezbraca un sacou. Pina la urma, orice metafora sau imagine filmata de dragul imaginii, fara a-ti transmite nimic, devine obositoare.

Cind incerc sa dau nota unui film, pun accent destul de mult pe emotii, pe ce imi transmite filmul respectiv. In cazul de fata, desi nu m-a plictisit si nu am simtit nevoia sa-l las balta si sa-l vad peste citeva luni, emotia a fost zero. Nu zic ca e film prost, dar la nivelul meu de intelegere transmite putin. Parca am avut in fata un tablou cifrat la care concentrindu-ma trebuia sa descopar portretul care se ascunde sub linii aleatorii si hieroglife. Eu, spre deosebire, de George Constanza, n-am reusit.

Twinsen, e o scena in care e fericit, cind isi tine al doilea copil in brate

2 stele

[Federico]

M-a tinut ON (si asta caut la un film, NU poveste, NU imagine ci sa ma "vrajeasca", sa ma faca atent la ce are de zis. Daca o face prin poveste ... OK, daca o face prin imagine ... OK, daca prin amandoua sau nici una ...OK).

Words of wisdom, man! Words... Of... Wisdom...

Mi-aduce aminte de ce zice Renoir odata: la intrebarea "este cinematograful arta?" raspunsul meu este "de ce va pasa?".

Parca spuneai c-o sa-l vezi si tu, Federico.

[Cmd93]

Ciudat si haotic sunt cele mai potrivite adjective pentru acest film. Vrea sa transmita multe, insa nu reuseste , cel putin in ceea ce ma priveste. Modul in care este filmat il face cu atat mai greu de vizionat…Cadrele parca sunt taiate exact in punctul culminant si astfel dau impresia ca filmul este oarecum incomplet. Il pot compara cu un produs n in 1, regizorul vrand sa amestece metafore cu o poveste interesanta, cu un mod inedit de a filma (lucru reusit de altfel…cine a mai vazut vreo vaca sa fie cameraman?) si toate astea intr-un film care sa scape de ochiul critic al autoritatilor din acea vreme. Insa de obicei aceste produse nu sunt mai bune decat daca le-ai lua separat pe fiecare in parte.

Nota filmului: O stea

[SoricicaMov]

Michal Toporny este in primul rand o victima a propriilor slabiciuni; evident inteligent, insa orbit si rusinat de originea sa umila, Toporny este cel care speculeaza sistemul facandu-i acestuia o favoare, capituland fara lupta, imbratisand de bunavoie avantajele pozitiei sale sociale, ascendente dupa propriile-i standarde si asteptari, dezradacinandu-se cu frenezie si ura de prima familie care ii oglindeste un trecut pe care il considera compromitator, injositor fata de noua sa conditie; momentul in care se afla in fata comisiei, examinat ca student, il gasesc ca fiind unul cheie in evolutia exterioara/involutia interioara a personajului, odata testul declansat, iar el pregatit sa dea raspunsurile, semneaza pactul care presupune distrugerea trecutului sau, aceasta automutilare este sugerata de alungarea luminii naturale din sala de examinare de catre cea artificiala, care pare a nu indeparta intunericul lasat ci a-l hrani asa cum 'eroul' alimenteaza himerele telurilor sale, in acele cateva secunde, Toporny realizeaza si accepta lucid acest lucru, cu un fel de nostalgie dulce-amaruie pe care o alunga repede invadat de victoria si promisiunile unui viitor stralucit, ce se vor dovedi amagitoare, nefacand decat sa il tina izolat de lumina naturala a propriului eu; din acest moment Toporny se va dezvolta stramb, nesanatos, artificial, degenerarea umanitatii sale reflectandu-se si in cursul pe care il urmeaza relatia cu cea de-a doua sotie, comunicarea si caldura dintre cei doi lipsesc iar nevasta sfarseste prin a-l insela si a evada cu un barbat ‘fara experienta profesionala’, dar ‘cu bune maniere’ pe care le-a capatat in familie spre deosebire de Toporny fortat sa infrunte inca de fraged realitati brutale si mizeria traiului sarac; cand ii vorbeste multumit celui de-al doilea copil imbratiseaza de fapt un simbol al acestei vieti noi, o renastere in ochii lui, pruncul e sanatos, curat, imbracat in haine scumpe, si asa se percepe si Toporny, fara sa realizeze ca in final dupa toate stadiile nu se va transforma in fluture si nu va se va imbaia in lumina ci va reveni la inceputurile larvare, dincolo de care, in realitate, nu s-a metamorfozat niciodata pentru ca nu si le-a asumat/acceptat; zvacnirile absurde, liniar geometrice ale demersurilor sale profesionale nu fac decat sa ateste esecul si ratarea tintei tocmai pentru ca din fasa aceasta a fost plasata pe coordonatele gresite; sunt multe bijuterii vizuale in film, unele m-au amuzat, altele m-au facut sa simpatizez cu el sau sa ma revolt, insa din pacate pentru mine filmul rateaza a fi o experienta completa din cauza lipsei de simetrie a celei de a doua parti si a varstei a treia a lui Toporny cu restul filmului si mai ales cu inceputul care, desi brutal vizual, stimuleaza si satisface artistic mai mult decat aduce sfarsitul, nu accept un catharsis pe care intorcerea in locurile natale sa-l fi declansat, sfarsitul (moartea lui Toporny, sinucidere (?)) este brusc, opac, inutil si infertil, ca si viata sa, moartea nu face nici o diferenta valoroasa, nu aduce nici o schimbare pentru ca nu este decat o confirmare fizica a estoparii morale si spirituale a lui Toporny; pe alocuri, filmul m-a dus cu gandul la Jodorowsky, Paradjanov, Malick sau in final, la Herzog, insa are un mecanism propriu si a functionat pentru mine independent de aceste influente, facandu-ma sa experimentez claustrofobic trairile lui Michal Toporny, calau si victima a propriei vieti

3 stele

[Mercutio]

s-a incheiat votarea la acest film.

Twinsen 2
Windom 3
Mercutio 3
White1 1
Malombra 4
Igor12 1
Chambord 3
anaemona 2
Cmd93 1
SoricicaMov 3

total 23 puncte.

media 2.3 puncte

topicul ramane deschis doar pentru comentarii.

[Chambord]

si media notelor ?

[Federico]

Parca spuneai c-o sa-l vezi si tu, Federico.

I'm working on that.

[White1]

s-a incheiat votarea la acest film.
total 22 puncte.

topicul ramane deschis doar pentru comentarii.

Cred ca sunt 23.

[Mercutio]

[/quote]
Cred ca sunt 23.[/quote]

ai dreptate, numarasem o stea la Twinsen. merci.

[Federico]

N-am abandonat orice speranta,dar in cazul probabil in care nu mai apuc sa-l reiau, o sa fiu mai linistit daca voi fi zis acum ca am apucat sa vad cam jumate din el -- desi si pe-aia cam prin ceata somnolentei -- si ca, apropo de nemultumirile de mai sus fata de lucrul cu camera si gratuitatea excentricitatii acestuia, mie modul de filmare mi s-a parut superb, si justificat in virtutea fluxului memoriei sub forma careia este vehiculat continutul peliculei.