"Nuntă în Basarabia"

[SMC]

Am inteles,eu insinuam insa o "lectie estetica".Te-ai prins,acum,da?

[gionloc]

da,
multumesc!

[SMC]

Of,ce n-as da si eu pentru o asemenea modestie,mai ales ca nu e tocmai ce-am vrut a spune,dar iti multumesc pentru inchiderea discutiei.Eu as fi intrebat "ce intelegi prin...?"
Esti dragut!

[gionloc]

acu dragut, dragut,

gindul meu era asta - de unde si completarea mea anterioara - oare prin Italiencele chiar insinueaza ceva care sa arate ca ar avea ceva de spus studentilor? adica tu chiar vezi vreo posibila lectie de estetica - una pozitiva, cu indrumari?

[Pitbull]

Gionloace, ai si n-ai dreptate...
Exista, in TOATE DOMENIILE (film, pictura, literatura, coregrafie, muzica, filosofie, etc., etc.), cazuri de indivizi foarte slabi pe plan profesional propriu-zis, dar care, in schimb, sunt excelenti pedagogi.* Ei cunosc bine tot ceea ce tine de teoria domeniului lor, dar sunt incapabili sa creeze produse valide (nimic surprinzator in asta: e un simplu glitch de profil psihologic) - si, de asemenea, au darul de a explica inteligibil, clar, captivant, precum si capacitatea de a empatiza cu studentii, intelegandu-i si ajutandu-i sa evolueze.
Nap Toader (Helmis) nu e unul dintre acestia, din nefericire...
L-am cunoscut la Timi-Short (tii minte, erai si tu acolo), iar doi dintre studentii lui au intrat pregatiti de mine (Emi Floares si George Molesag), si convorbim adesea despre cum se desfasoara cursurile la clasa lor.
Nap e un tip entuziast, cinstit, modest, cald, apropiat de studenti. E o placere sa discuti cu el. (De exemplu, a considerat corecta si obiectiva cronica mea de mai sus - cu toata severitatea ei.)
Din pacate, nu are pic de metoda, si de multe ori ii invata prostii...
C´est la vie.
(Dar asta nu are nici o legatura cu calitatea filmelor lui.)
__________________________________________________ ___________
* Exista si contrariul, desigur: mari maestri care sunt clei ca profesori! (n.Pb.)

[gionloc]

stiu ce zici cu pedagogia si practica,
dar ma intreb daca exista cu adevarat astfel de cazuri, in care diferenta dintre profestor si artist sa fie radicala.
de obicei lucrurile cred ca merg mina in mina. fiindca, altfel, un bun profesor de film n-are cum sa faca un film atit de jalnic. teoria bine insusita tre sa te salveze in unele ipostaze practice.

l-am revazut azi dupa-masa. iulius mall, cluj, sapte spectatori, dintre care doi eram eu cu prietena. o singura persoana a ris de citeva ori. de altfel, filmul e de groaza.

[Paideia]

Nuntă în Basarabia?



... zice că arta este maimuţa naturii. Nicicând n-a văzut pui de român basarabean o maimuţă mai falsă decât co-producţia româno-română “Nuntă în Basarabia”.

Filmul, ca element activ în germenele noii românităţi la care aspiram şi mai aspirăm (unii dintre noi), s-a manifestat odată cu capodopera cinematografiei pentru copii “Maria-Mirabela”, semnată de Ion Popescu-Gopo, Eugen Doga şi Grigore Vieru, continuând cu mai puţin cunoscuta “Găoacea” a lui Emil Loteanu, cu “Dănilă Prepeleac”, poveste adusă la desăvârşire de actori ca Mircea Diaconu, Constantin Constantinov şi Draga Olteanu Matei, cu “Patul lui Procust” ş.a. Actorii şi regizorii au fost întotdeauna, cu mici excepţii, clasa de rezistenţă şi nădejde a neamului nostru.

Nevoia de igienă culturală, de inteligenţă în artă, mă face să dezaprob scenariul iremediabil banal al filmului care îşi caută în aceste zile ursita şi este condamnat să nu şi-o împlinească, mai ales că va fi propus pentru Oscar. Mă mir că nu şi pentru Nobel!

“Urmare a hotărârii lui Hitler şi a lui Stalin, Basarabia a intrat în componenţa URSS” sunt cuvintele cu care începe filmul nostru, între un huruit de tren “al Prieteniei” Bucureşti-Chişinău şi ocările aruncate între proaspăt însurăţei, protagoniştii filmului. Că o promiţătoare PIANISTĂ, basarabeancă, îi spune soţului ei, român, tânăr DIRIJOR (ceea ce nu-i puţin), “Prostule şi boule” pentru că el i-a spus mai înainte “Oaie-oiţă” şi pentru că-şi iubeşte mai mult mama decât pe ea, mai treacă-meargă. Că un om care bea o bere este un “alcoolic” – posibil. Dar că Basarabia “a intrat” la ruşi, nu. Nu, pentru că Basarabia a ieşit pe stradă la ora la care se întorceau acasă beţivii istoriei şi a fost răpită de aceştia. Nu a “intrat”, a fost luată cu forţa. Această precizare este datorată scenariului care se împleteşte în jurul acestei idei.

Soţul şi soţia, care îi mai “cară” cu ei pe mama tânărului şi pe unchiul lui – asta e senzaţia; dacă nu mă credeţi, citiţi tratatul lui Condillac – coboară din vagoane, odată ajunşi la Chişinău, ca să urce, întâmpinaţi de unchiul din Basarabia, într-un autobuz din acelea în care se suiau odată sătenii dimineaţa ca să meargă la prăşit, la colhoz. Carevasăzică, părinţii fetei, miresei, pianistei, distinşi intelectuali, trimit (sau dacă nu trimit ei, aprobă mijlocul de locomoţie) ca să-i întâmpine pe mire, pe mireasă şi pe cuscri, un autobuz fabricat în vremuri demult apuse. Dubios. Se întrevăd aici nişte prejudecăţi dâmboviţene de care nu a scăpat nici măcar scenaristul. Una este prejudecata şi alta este realitatea.

Şi mai dubios este turul oraşului, întreprins, probabil, pentru a ridica nivelul moral al “oaspeţilor” de la Bucureşti înainte de marea întâlnire cu cuscrii de la Chişinău. Astfel, bucureştenii văd în scurtul lor voiaj Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”, Sala cu Orgă, Primăria Chişinăului, statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ca mai apoi să se pomenească la Porţile Oraşului. În ce cartier stăteau părinţii miresei? Nu e de râs deloc. Nici măcar într-o comedie.

Unchiul miresei din Chişinău, cel care îi întâmpină pe oaspeţi la gară, vorbeşte o română aerisită (nu un grai moldovenesc), îmbinată cu expresii ca “Paehali, bratuha!” şi arhicunoscutul “Blea!”. Mai rar asemenea personagii!

În casa cuscrilor de la Chişinău, oamenii stau la masă, după un pasaj grotesc în care socrul mic, poet basarabean publicat în “Literatura şi arta”, deplânge câinele familiei, care a murit cu puţin timp înainte. Apogeul momentului este atins de replica deloc firească a soacrei mici, femeie în vârstă, care îi spune mirelui “Vrem spectacol, OK? Vrem să ceri mâna fetei ca lumea.” Ok, ok, mirele i-a cerut mâna fetei. Nici dialogul din bucătărie, dintre mamă şi fiică, nu a scăpat de cosmetizare şi de preţiozitatea inacceptabilă pentru o asemenea relaţie.

Valera, organizatorul nunţii, grangurele care nu găseşte răspuns în iubirea lui faţă de mireasa furată de “român”, este un personaj la fel de obscur ca şi stripteoza chemată pentru mire, în ultima sa noapte de burlăcie, de unchiul miresei.

Când să plece nuntaşii la Biserică, uşa de la apartament se blochează. “Rupsei cheia”, zice olteneşte soacra mică, ceea ce pare straniu, dat fiind localismul exagerat al filmului “Nuntă în Basarabia”.

Lista bizareriilor continuă cu acostarea mirilor şi a socrilor, intelectuali, la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din centrul capitalei, “boală” contagioasă pentru majoritatea tinerilor chişinăueni care au hotărât să-şi unească destinele. Nişte intelectuali basarabeni nu ar proceda aşa, la fel cum la nunta la care nişte intelectuali sunt socri, nu s-ar striga “Amar”, ci “Să se pupe mirii!”. Nu este şi cazul filmului nostru, pentru că scenaristul nu a avut timp să se gândească şi la ei, din gust pentru controversă, sau pentru plăcerea sterilă de a dogmatiza nişte preconcepţii şi nişte clişee.

Valsul divin al lui Doga, “Dulcea şi tandra mea fiară”, dansat de miri la mai fiecare nuntă din Chişinău, lipseşte, fireşte, din filmul nostru, regizorul având grijă să-l înlocuiască cu altă piesă. Să fie oare o formă a indolenţei această lipsă de informare? Se pare că da.

În timpul nunţii, unchiul din Bucureşti face un scandal cu conotaţii istorice şi politice. Patronul restaurantului, rus fiind, le închide lumina, iar după aceea Valera, organizatorul nunţii, le pune nuntaşilor o întrebare “de două mii de euro”: “Cine a trădat Basarabia în iunie ’40?”.

Vă pun şi eu, la rându-mi, o întrebare “de două mii de euro”: Încotro vor să bată aceste prostii?

De-a lungul filmului, unchiul din Bucureşti, Johnny, agent de talente, îşi împarte cărţile de vizită tinerelor basarabene. În vârtejul lumii materialiste de azi, acestea acceptă, într-un sfârşit, invitaţia lui Johnny la Bucureşti, însă după o preselecţie “asiduă”. Şi iarăşi prejudecăţile îşi găsesc culcuşul într-o nuntă din Basarabia.

Este un film al clişeelor şi al ideilor preconcepute. Nu este nici măcar o comedie, în sensul lui Lope de Vega, şi nici o umilă ocheadă aruncată la “Svadba” lui Pavel Lunghin. Eu mă aşteptam la altceva, mai ales că ne confruntăm cu o perioadă critică, politiceşte, economiceşte şi socialmente vorbind. Pronunţarea apăsată, în film, a unor idei care ar demonstra, vezi Doamne, că am fi popoare diferite, nu face decât să dea apă la moară proxeneţilor politici şi ciocliilor naţionali. Arta obligă (Noblesse oblige!) – iar cinematografia este o artă – la educarea spiritului, la cunoaşterea adevărului, şi nu la mânjirea virtuţilor! Eu nu m-am dus cu lupa, în Ţara Oaşului, să studiez blana de oaie a unui baci de acolo, zicând că-i altă naţie, altă civilizaţie.

Cu siguranţă, nunţile din Basarabia nu sunt aşa. S-ar putea ca regizorul Nap Toader să se întoarcă în Basarabia pentru un alt film. Un film cu o nuntă adevărată, albie a tradiţiilor româneşti, în căutarea “orighinalului” care se pierduse între timp la el, în oraşul şi în judeţul în care stă.

Cert este că singurele elemente basarabene veritabile din filmul “Nuntă în Basarabia” sunt frumuseţea miresei şi coloana sonoră a celor de la Trigon.

[keepwalking]

Cert este că singurele elemente basarabene veritabile din filmul “Nuntă în Basarabia” sunt frumuseţea miresei.....

ei, da, asta da!

[c.ghevara]

Putea fi şi ”Nuntă în Oltenia”. E un film care reflectă prejudecăţile regizorului, ale românilor din România. Cu aceleaşi eforturi şi bani se pot face filme mai bune.

[SMC]

Si sa nu uit...
"Italiencele" mi s-a parut mai "bun",atat,de aici si cu... "lectia"

[Pitbull]

Discutia despre profesorii din U.N.A.T.C. s-a prelungit, depasind topicul, asa ca am mutat-o aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1483614

[marius_em]

Natură vie cu mireasă, votcă, euro şi revolver
de Cristian Tudor POPESCU
Gandul.info

Ca să demonstreze că o iubeşte pe mireasa Vica, Valera, un mafiot basarabean bine legat, cu plete date pe spate, rulează pe antebraţ butoiaşul revolverului în care mai e un glonţ, pe urmă îşi propteşte ţeava sub bărbie, strânge din fălci şi apasă pe trăgaci. Clic sec, e rândul lui Vlad, mirele român. Cu ochii umezi, Vlad refuză revolverul: "Vica e însărcinată. Sunt tată". Nu vă spun ce se întâmplă mai departe, merită să vedeţi.

Îşi mai imagina cineva o asemenea scenă în filmul unui regizor român tânăr, după ani lungi de minimalism? Nuntă în Basarabia al lui Napoleon Helmis are toate "păcatele" tratate cu dispreţ de fanii duri ai minimalismului: melodramă, comedie de situaţii, momente serioase, politice, secvenţe muzicale, dialoguri spumoase, montaj activ, chiar accentuat, mizanscenă foarte prezentă. Cadrele lungi sunt absente, actorii, foarte bine aleşi, joacă cu faţa la aparat, nu cu ceafa sau călcâiele. Helmis are curajul să pună la un loc dragostea dintre Vlad şi Vica, ciocnirea culturală dintre români şi basarabeni ("Nu vreau să mai aud o vorbă rusească! Să cânte o sârbă oltenească!"), o poezie dedicată lui Otto, un pekinez mort, cedarea Basarabiei de către armata română în iunie-iulie 1940, dispreţul intelectualului patriot basarabean pentru Mitici ("Regăţeni mancurţi, plecaţi la voi acasă!"), o beţie crâncenă asezonată cu scrumbii sărate şi un strip-tease.
publicitate

În Nuntă în Basarabia se întâmplă lucruri. Suntem departe de austeritatea epică a minimalismului. E un film făcut în primul rând pentru public, pentru publicul din România şi Basarabia, nu neapărat pentru premii la festivalurile internaţionale. Napoleon Helmis vrea să-i facă pe români să râdă şi ei râd (am regăsit ceva din umorul grotesc-tandru al scenelor de chef din California Dreamin al lui Cristian Nemescu), vrea să-şi mai şteargă cineva şi câte o lacrimă, şi am văzut şi asta. Nu doreşte ca filmul său să fie cap de şcoală, nu doreşte să-l înscrie în vreun curent la modă, îi e de-ajuns un film bine făcut, antrenant, care pur şi simplu te binedispune. Şi când greşeşte, ca în finalul în plus, lipit după cel real, al deznodământului luptei pentru Vica dintre Vlad şi Valera care închide sursele de tensiune dramatică ale filmului, Helmis o face cu umor - damicelele de Chişinău care concurează ad hoc ca să ajungă stele trecând prin patul marelui "impresar" oltean fiind o secvenţă formaniană amuzantă.

Nuntă în Basarabia se aşază într-o zonă mereu defavorizată a cinematografiei româneşti, situată între "simboalele", metafizica, mesajita care-i caracterizează pe "profunziştii" de dinainte de '89 şi realismul înverşunat, pândit de plictiseală al minimaliştilor douămiişti - filmul popular de bun gust (a nu se confunda cu kivetschuri în genul celor produse de S. Nicolaescu sau G. Saizescu).
Astfel de filme fac coloana vertebrală a unei cinematografii profesioniste.

[Pitbull]

Of, de data asta, cat e el de Cetepeu, dete si Cristi cu mucii-n fasole!
...Sau, poate, sa-i "respect punctul de vedere", sa nu fac pe "batranul intelept" - ce zici, Gionloace?

...Apropo, chiar voiam sa te intreb: cronica ta cu "Maneaua cinematografica" de pe Pilernet, aia la care primisesi zeci de injuraturi la comentarii (neaprobate, dar impartasite tie in particular de Pilescu), nu mai e acolo. Ce s-a intamplat?

[marius_em]

Cred ca exprima o idee valida. Filmul doar pentru festival nu e viabil. Succesul filmului romanesc e conditionat de publicul romanesc.

[Pitbull]

Nu, filmul e FOARTE PROST LUCRAT.
Ideea ca un asemenea esantion de neprofesionalism ar fi "coloana vertebrală a unei cinematografii profesioniste" nu e valida, e tampita.
Nu uita ca-l cunosc bine pe Cetepeu, suntem prieteni de 24 de ani. El e un tip sensibil, si are asemenea (rare) momente: il emotioneaza cate ceva, si gata, acel ceva, e bun! La fel si aici: l-a miscat componenta patriotica, si toate dudele din jur au inceput sa-i para trufandale.

Iar film de public, de consum, comercial, cum vrei sa-i zici, inseamna in primul rand FILM BINE FACUT, nu d-a-mpulea. Rolul filmului de public e sa dea oamenilor distractie de calitate, si sa le cultive bunul gust cinematografic, nu sa-i perverteasca si sa-i spele pe creier.

[gionloc]

dete si Cristi cu mucii-n fasole!
...Sau, poate, sa-i "respect punctul de vedere", sa nu fac pe "batranul intelept" - ce zici, Gionloace?

...Apropo, chiar voiam sa te intreb: cronica ta cu "Maneaua cinematografica" de pe Pilernet*, aia la care primisesi zeci de injuraturi la comentarii (neaprobate, dar impartasite tie in particular de Pilescu*), nu mai e acolo. Ce s-a intamplat?

CTP cam atit intelege din cinema, ca daca se intimpla lucruri, inseamna ca e altceva decit minimalism si daca nu e cu 'metafizica prezentului politic' a la nicolaescu, e bun. + aceleasi rahaturi cu film de public vs film pentru festivaluri. de fapt arata a nustiucita oara ca n-are treaba cu cinemaul, ci ca e un moft de-al sau, sa para multicultural dezvoltat. uman vorbind, sa te poti bucura de un asemenea film mie-mi pare destul de suspect.

dincolo de asta, io n-as zice unui om ca da cu mucii-n fasole, ci as arata de ce nu e asa cum zice el. daca are rost. in cazul de mai sus nu cred ca are rost, e suficienta constatarea ca CTP nu are gust pentru cinema. ideea e ca daca intri in dialog cu cineva intri pentru ca ai o anumita consideratie pentru el, iar atunci nu mai folosesti orice expresie la adresa lui!

cuvintele mele la adresa filmului, alea la cald, erau legate de festivalul TimiShort, deci, pe LiterNet*, acolo tre sa fie, cu TimiShort. cit priveste comentariile, eu as fi preferat sa ramina toate la vedere, insa Razvan a spus ca unele sint cam nesimtite. eram facut zero barat, ca is prost de dau in gropi, mi se preconiza ca o sa ma ia dracu si ca o sa ajung nime'n drum . acu, sa fiu si io rau, daca am facut filmul manea cinematografica, cei deranjati de faptul ca is manelisti cinematografici cum puteau reactiona? or putea foarte bine sa lase povestile la vedere, unele veneau din partea actorului care-l joaca pe unchiul mirelui.

acu, ca tot n-am avut de lucru si am revazut 'treaba asta' - prietena mea nu-l vazuse si, no, sa ne distram in familie, - o sa scriu despre ea (despre 'treaba asta') azi-miine.

* indiferent ca tu consideri corecta sau nu despartirea de LiterNet, io nu mai raspund la mesaje care privesc acest portal si pe detinatorul sau daca nu le scrii corect numele . mai ales ca aici intrebarea ta nu vizeaza neaparat vorbele mele de atunci la adresa filmului, ci pui in evidenta faptul ca Razvan Penescu nu ar fi fost corect, ca nu a publicat toate comentariile, ci doar mi-a semnalat mie ca ele exista... ca si cind ar fi un soi de complicitate (a noastra) impotriva cuiva!

[Pitbull]

Nu, nici nu m-am gandit la vreo complicitate a voastra.
OK, nu voi mai folosi cele doua nume stilizate dar adevarate in dialogul cu tine - le voi inlocui cu formule neutre: "site-ul ala", "respectivul", etc.
(Dincolo de asta, sper ca, macar la nivel interior, imi recunosti intoleranta fata de jigodii; nu e nevoie sa-mi raspunzi - sau, o poti face pe privat, daca vrei totusi sa continuam discutia, dar evitand situatiile delicate).

Altminteri, esti prea dur cu C.T.P.-ul. In treacat, amintesc ca insusi Gorzo l-a laudat recent (chiar in contextul unei controverse de opinii!), si stim bine ca Andrei e si competent, si impartial. Dar asta conteaza doar in plan secundar (de-aia am si spus "in treacat"). C.T.P., desi autodidact in disciplinele umaniste (literatura, film, jurnalism), a ajuns totusi la un nivel de competenta mai mult decat respectabila, echivalenta cu profesionalismul. Dar are si el punctele lui slabe - ca tine, ca mine, ca Gorzo, ca Tudor Caranfil, ca D.I. Suchianu, ca oricine... Cu totii am "dat cu mucii in fasole" la un moment sau altul (vezi, nu ma sfiesc s-o recunosc chiar si despre mine, asa ca nu mai fi atata de gingas). Asta nu-l anuleaza in calitate de posesor al unui foarte onorabil aparat critic (sintagma mistocarita cocalareste de unii carora nici macar neuronul critic nu li s-a dezvoltat la timp - necum ditamai aparatul!)

[gionloc]

intoleranta fata de jigodii, sigur! dar prin asta ma faci sa inteleg ca si Razvan e inclus in categoria aceasta si atunci e un mare semn de intrebare pentru mine: cum, de ce?

cu CTP - mintea lui critica functioneaza foarte bine in raport cu viata politica, cu sfera sociala, dar in cinema: no country for old men, marti, dupa craciun, nunta in basarabia, nunta muta, concertul, aurora, sint multe locuri si sint locuri diverse in care pierde sensurile cinematografiei.

[Frank]

Excelenta cronica lui CTP! Subscriu si in acest caz, cum am mai facut-o la Inception.
O cronica ce plaseaza filmul lui Helmis exact la locul potrivit: film popular, de bun gust. Fara pretentii sforaitoare, fara snobism. Unul dintre ”filmele care fac coloana cinematografiei romanesti profesioniste”.

http://www.gandul.info/puterea-gandu...volver-7430091

[Pitbull]

intoleranta fata de jigodii, sigur! dar prin asta ma faci sa inteleg ca si Razvan e inclus in categoria aceasta si atunci e un mare semn de intrebare pentru mine: cum, de ce?

OK, nu ma deranjeaza s-o afirm public - nu rufele mele sunt cele murdare.
Dupa notoriul conflict din perioada august-octombrie 2009, m-a instiintat ca "deocamdata" nu-mi va mai publica articolele. I-am respectat decizia (stiu bine genul de santaje morale la care se preteaza persoana de la care pornise totul - si aici, la noi, le aplica: "nu mai intru p forum dak nul banati p numeni! [Sau pe Dragomara, sau pe mai stiu eu cine.] alegeti, c vreti? caviar, sau kk?" Intelegandu-i dilema, am asteptat cateva luni, apoi l-am intrebat cam care ar fi termenul acelui "deocamdata". Mi-a raspuns ca nu mai am ce cauta acolo, pana nu-mi "rezolv problema" cu respectivul - adica, pana nu obtin aprobarea aluia. I-am spus ca exclud categoric un asemenea criteriu, si-i cer sa decida cu privire la articolele mele strict in functie de calitatea lor (nu ma supar daca le considera proaste, e dreptul lui - dar atunci pretind ca ASTA, si nu altul, sa fie motivul refuzului). Ei bine, la asta a avut tupeul sa-mi declare deschis ca relatiile il intereseaza mai mult decat calitatea textelor de pe site!
Intre timp, i-a dat raportul si celuilalt despre schimbul nostru de e-mail-uri, iar ala a inceput sa se hlizeasca pe Matzul Grav ca doi ani am fost publicat acolo numai fiindca-mi pusese el o pila la inceput, iar acum, cand a pus pila inversa, eu ma milogesc sa fiu primit iar.
In aceasta situatie, i-am scris respectivului ca nu mai pot accepta prezenta mea pe site-ul lui si, daca ea acolo s-a datorat doar unei pile, ii cer sa-mi stearga toate articolele de pe site.
Ultimul sau raspuns imbina la un nivel incredibil nesimtirea cu tembelismul: ca ce, la revistele tiparite pe hartie se pot sterge articole din numerele trecute? (Bine ca n-a facut trimitere la desenele rupestre!) Si ca nu sterge nimic.
Ei bine, in cartea mea morala, asemenea specimene se numesc jigodii de cea mai joasa speta - sunt talambii pilosi si fara bun-simt care au transformat tara asta intr-un paienjenis de coterii, gasti si clici. Daca tu esti mai ingaduitor fata de ei, iti respect atitudinea, dar n-o pot impartasi.