Articole People I Know

Celelalte roluri din „People I Know”, provocatoarea drama regizata de Dan Algrant si bazata pe un scenariu original al cãrui autor este Jon Robin Baitz, sunt interpretate de Ryan O’Neal, Kim Basinger, Tea Leoni, Richard Schiff, Bill Nunn, Robert Klein si Mark Webber. Din partea companiei SouthFork Pictures, producatorii filmului sunt Michael Nozik, Leslie Urdang si Karen Tenkhoff; Robert Redford si Al Pacino sunt producãtori executivi, in timp ce din partea companiei Myriad Pictures Kirk D’Amico si Philip von Alvensleben au fost numiti producãtori executivi. Nellie Nugiel este co-producãtor, in timp ce Peter Deming se ocupa de versiunea pentru cinematografie a filmului.

„Eli are o viziune plina de romantism asupra zilelor de mult apuse”, spune scenaristul Jon Robin Baitz. „are o imagine plina de melancolie despre un New York care de mult nu mai exista. Este un idealist, intr-o maniera lipsita de speranta si intr-un fel si de finalitate, si cred ca simte ca lumea nu-i mai apartine, ca a fost depasit de viata.”

„Cred ca omul este destul de curajos”, spune actorul Bill Nunn despre personajul Eli Wurman. „si ca la un anumit moment a fost cu adevãrat bun in ceea ce fãcea.”
„Este un bun ascultãtor si are o inima mare”, observa Algrant. „Dar este o inima care a fost uzata, transformata de meseria cãreia i s-a dedicat."

In mijlocul programului frenetic al lui Eli apare Victoria Gray (Kim Basinger), vãduva fratelui acestuia, care ii propune o evadare din lumea absurda in care traieste. Ii cere sa se întoarcã cu ea acasa, intr-un loc retras din Virginia. Este o oferta tentanta pentru Eli, care se simte paralizat de artificialitatea vietii pe care o duce.

„Asteapta momentul oportun, care sa-i permitã sa se elibereze”, continua Baitz. „Dar este foarte greu sa-ti schimbi dintr-odatã stilul de viata.”

De fapt, lumea lui Eli Wurman, in care roiesc actori ambitiosi, politicieni, autori, atleti, socialisti, oameni de afaceri, reporteri si echipe TV, este un mediu competitiv, dar in care celebritatile au nevoie de ajutorul sau si in care se lupta intre ele pentru atentia publicului.

„Sa privim lucrurile in fata”, spune Algrant. „Legãtura dintre Washington si Hollywood dateazã din perioada lui Louis B. Mayer si a lui Herbert Hoover”.

„Dar linia de demarcatie dintre politica si celebritate a devenit extrem de vaga atunci când Ronald Reagan a devenit presedinte”, adaugã Baitz. „Nu puteai sa-ti dai seama ce tinea de electoral si ce era pura carisma personala, sau care era momentul in care implicatiile politice se suprapuneau cu o replica pe care o invata pe dinafarã”.

„Eli Wurman are o viziune sofisticata asupra faptelor întâmplate”, continua Baitz. „A fost martor al revolutiei pe care a cunoscut-o presa, a fost parte a acesteia si a profitat de pe urma ei. Este un cunoscãtor al mediilor informationale.”

Regizorul Dan Algrant si-a fãcut debutul in cinematografie cu filmul artistic „Naked in New York”, care l-a adus in atentia criticilor dar si a comunitatii cineastilor independenti; la sfarsitul anilor `90, el lucra intr-un birou al companiei Greene Street Films, ca si scenaristul Jon Robin (Robbie) Baitz, castigator a numeroase premii si cunoscut publicului pentru succesele dobândite cu spectacole dramatice precum „Ten Unknowns” sau „The Substance of Fire”.

Prietenia lor s-a înfiripat in preajma filtrului de cafea sau a rãcitorului de apa, dar in curând au evoluat la prânzuri al cãror scop era vânarea de idei, asta pana când Algrant s-a gândit la povestea unui publicist a cãrui perioada de glorie a apus de mult.

„Am discutat cu Robbie despre poveste, dar n-am crezut ca o va si scrie”, spune Algrant. „Stiam de la început ca este un scriitor de exceptie, si cum îmi este un prieten foarte bun am discutat despre mai multe proiecte pe care vroiam sa le realizam împreuna. Asa ca dintr-odatã mi-a spus: „Am de gând sa scriu aceasta poveste”.

Dupã ce au pus bazele unui parteneriat pe care „l-au formalizat intr-o maniera informala”, cei doi au început sa caute modalitati de ecranizare a povestii – ceea ce le-a luat cam doua saptamani.

„Am auzit in cap vocea unui tip si am început sa scriu”, spune Baitz.
Dupã ce au terminat scenariul, Algrant si Baitz l-au trimis câtorva prieteni apropiati, si imediat au primit rãspunsuri favorabile.

Printre acesti prieteni se numãra si Leslie Urdang, producãtoare de teatru, dar si de film, care a colaborat cu regizorul Michael Hoffman la „Visul unei nopti de vara”. De curând, ea se alãturase companiei lui Robert Redford, Wildwood Enterprises, si i s-a pãrut ca „People I Know” era proiectul ideal pentru SouthFork Pictures, diviziune a companiei conduse de producãtorul Michael Nozik.

Primul obiectiv al producãtorului a fost sa-i duca scenariul lui Al Pacino, un actor deplin care, sperau ei, va gãsi convingãtor întunecatul personaj al lui Eli Wurman.

„I-am dat scenariul intr-un week-end, si dupã doua zile m-am trezit cu un pachet Federal Express in fata casei”, isi aminteste Baitz. „Continea o scrisoare de la Al Pacino, in care îmi spunea cat de mult i-a plãcut scenariul”.

„In bilet spunea ca atunci când a terminat scenariul, si-a spus ca a vãzut un spectacol extraordinar, dar ca apoi si-a dat seama ca de fapt nu fãcuse decât sa citeascã o povestire”, isi aminteste Algrant.

„Am vrut sa facem repede acest film, si sa detinem un control absolut asupra sa…n-am vrut sa stãm ani întregi si sa ne gândim cum am putea sa-l dezvoltam”, continua regizorul. „Atunci când ne-am întâlnit cu Al, ne-am dat seama ca acesta era încântat de rol, dar ca avea la rândul sau o problema. Vroia ca filmãrile sa se termine foarte repede. Robbie si cu mine ne-am uitat unul la celalalt si ne-am gândit ca din partea noastrã nu este nici o problema”.

Participarea lui Pacino a fost un element cheie, care a dus filmãrile de la „People I Know” cu un pas mai departe, carte un parteneriat plin de succes cu finantatorul proiectului, Myriad Pictures.

Odatã ce a fost cooptat Pacino, mai multi actori celebri s-au arãtat interesati, fiind dornici sa lucreze alãturi de aceasta legenda a cinematografiei.

„Trebuie sa spun ca daca m-as opri azi, dupã noua zile de filmãri alãturi de Al Pacino, as muri simtind ca am fost un actor împlinit”, spune Tea Leoni in ultima zi de filmare. „Este ca si când ai juca tenis cu cineva care este mult mai bun decât tine, care este in stare sa-ti returneze chiar si cele mai proaste lovituri”.

„Este emotionant dincolo de asteptari faptul ca este un tip atât de generos si de sensibil”, spune Richard Schiff, la fel de încântat de partenerul sau.
Ryan O’Neal, al cãrui personaj este o vedeta de cinematograf care cocheteazã cu ideea unei cariere politice, este de acord cu colegii sãi.

„Priviti-l”, ne spune Ryan O’Neal dupã ce a petrecut câteva zile pe platoul de filmare alãturi de Al Pacino. „Este un om extraordinar de talentat, dar si de amabil, de sensibil si de iubitor; iubeste filmul, iubeste viata. Este un tip care frânge inimile cu usurinta. N-am mai cunoscut pe nimeni care sa-i semene. Pur si simplu îl iubesc.”

„Al este un maestru”, spune Algrant. „Stãteam la o cafea in fiecare dimineata si discutam proiectele pentru ziua respectiva. Aceste momente au fost o adevãrata inspiratie pentru mine, intr-atât am fost de uimit de dãruirea sa, de profunzimea cunostintelor si de generozitatea de care a dat dovada. Pe platou n-am fãcut decât sa pun in practica ceea ce am invatat de la el”.

Kim Basinger, care interpreteazã rolul Victoriei, dragalasa cumnata a lui Eli, este o actrita care s-a alãturat distributiei pentru a beneficia de ocazia de a lucra alãturi de Pacino si, in ceea ce-l priveste pe Algrant, s-a dovedit a fi elementul cheie care lipsea ansamblului.

„Kim pur si simplu isi cunoaste personajul”, spune Algrant. „De fapt, atunci când am lucrat cu Kim, m-am simtit de parca as fi fãcut curte unui arhetip al femeii sudiste – nu-i place sa facã parada cu talentele sale, dar atunci când se dedica unei anumite scene, este pur si simplu fantastica”.

Algrant a fost la fel de impresionat de performanta lui Ryan O’Neal in rolul actorului Cary Launer.
„Ryan a fost exact asa cum mi-am dorit sa fie”, spune Algrant. „Ryan este o mare vedeta de cinematograf. A trãit o viata tumultuoasa, a stat de multe ori in lumina reflectoarelor, dar a avut si perioade dificile. Reuseste cumva sa transpunã aceste trãiri pe ecran”.

Filmãrile au început in ianuarie pe strãzile din Manhattan, intr-o perioada când întregul oras era împânzit de echipe de filmare.

„Frumusetea filmãrilor in New York tine de faptul ca te forteaza sa fii dur”, descrie Algrant provocãrile pe care le implica lucrul in acest oras. Spre exemplu, intr-o ironie stil Catch 22, producãtorii au încercat sa obtina „diagrame” ale orasului (enorme fotografii ale panoramei orasului si ale principalelor clãdiri, care sunt folosite ca fundal pentru filmãri), dar acestea nu erau disponibile deoarece majoritatea productiilor care aveau loc in New York s-au vãzut nevoite sa foloseascã diagrame in loc sa filmeze la fata locului.

Printre locatiile alese de producãtori s-a numãrat si celebrul Palm Restaurant (Westside), care a fost închis pentru public timp de doua saptamani si transformat in decorul pentru petrecerea caritabila organizata de Eli. Alte locatii importante au fost Regent Wall Street Hotel, Waldorf Astoria, Manhattan South Police Station, sediul New York Times, Central Park.

„Cred ca Dan Algrant este constient de faptul ca New York-ul in sine este un adevãrat personaj”, observa Tea Leoni. „Uneori este malefic, comploteazã împotriva ta, alteori este adormit si pare inocent si plin de culoare”.

In plus fata de utilizarea unor locatii familiare din Manhattan, „People I Know” aduce pe marile ecrane mai multi locuitori celebri ai orasului: Regis si Joy Philbin, criticul dramatic Rex Reed, crainica Kaity Tong, muzicianul Jon Hendricks, modelul Sophie Dahl, si William Bratten, fostul sef al politiei municipale.

Producãtorul Michael Nozik este presedinte la Wildwood Enterprises si SouthFork Pictures, doua companii de productie fondate de Robert Redford.

Nozik a colaborat pentru prima oara cu Redford in calitate de producãtor la „Quiz Show”, in 1994, si la scurt timp dupã aceea s-a alãturat companiei sale de productie, unde a produs filme ca „The Legend of Beggar Vance”, cu Matt Damon si Will Smith, „How To Kill Your Neighbour’s Dog”, „No Looking Back”, „Cocioabele din Beverly Hills” si „She’s The One”. Printre celelalte proiecte ale sale in calitatea de producãtor se numãra „The Perez Family”, „Thunderheart”, „Salaam, Bombay”, nominalizat la premiile Academiei, „Mississippi Masala”, „Crossing Delancey” si „China Girl”. A produs pentru HBO filmul „Criminal Justice” si a fost producãtor asociat pentru „Moartea unui comis voiajor”, filmat de CBS.

Regizorul Dan Algrant si-a fãcut debutul cinematografic in 1994, cu „Naked in New York”, un film semi – autobiografic, bazat pe un scurt metraj pe care l-a realizat in timp ce studia la Scoala de Film Columbia. Martin Scorsese a fost producãtor executiv pentru acest proiect.

Algrant, nãscut in New York si absolvent al universitatii Harvard, a fãcut un prim documentar despre un proiect de construire de locuinte ieftine in South Boston. In acea perioada, Algrant avea doar 16 ani. Dupã absolvire, nu numai ca a avut ocazia de a preda la Harvard, dar a devenit si asociatul lui Joyce Chopra, realizatoare de documentare, si a început sa lucreze in domeniul iluminatiei scenice pe platourile din Los Angeles.

Mai târziu, a fost admis la cursurile scolii de film Columbia si a continuat sa realizeze scurt – metraje, printre care se numãra „Swimming”, castigator al Premiului Focus, si „Anything for Jazz: Jaki Byard”. A mai castigat si un Premiu Focus pentru scenariul de la „Duet”.

De curând, Algrant a regizat episoade din binecunoscutul serial HBO, „Totul despre Sex”.