Articole Infamous

(2006)

Scandalos

Cartea stropita de sange

"A fost dificilă alegerea unui subiect promiţător... Au apărut tot felul de idei, una după alta, dar dintr-un motiv sau altul, fiecare a fost abandonată, după ce făcusem nişte pregătiri prealabile considerabile. Apoi, într-o dimineaţă din noiembrie 1959, in timp ce rasfoiam ziarul New York Times, am găsit un articol: 'Fermier bogat, cvadruplu asasinat în familia sa’”. (Truman Capote, citat în New York Times, 16 ianuarie 1966)

In Cold Blood a apărut initial în episoade în The New Yorker, iar apoi a fost publicat de Random House în 1965. Truman Capote pretinde că a creat un nou gen literar — romanul nonfictional. Cartea a devenit repede un succes şi totodată opera capitală a autorului.

"Am citit cartea lui Truman când aveam 19 ani şi a avut un impact imens asupra mea, o influenţă uriaşă", spune actriţa Juliet Stevenson, care interpretează rolul Dianei Vreeland în film. "Habar nu aveam de povestea care se ascunde în spatele romanului".

"Truman m-a chemat într-o zi si mi-a zis: 'Cei de la The New Yorker mi-au oferit o slujba. Fie pot sa ma tin prin New York dupa o doamnă care face portrete dupa descrierea mea a persoanelor respective, fie pot să merg în Kansas, unde au avut loc nişte crime. Pe care credeţi că ar trebui să o aleg? O iau pe cea mai uşoară şi mă duc în Kansas”. (Slim Keith despre Truman Capote)

Capote a plecat curând spre Kansas împreună cu prietena sa de o viaţă, Nelle Harper Lee, care îi era companion şi asistentă. Când au ajuns acolo, înfăţişarea şi comportamentul său i-au tulburat pe localnici, mulţi fiind suspicioşi în ceea ce priveşte motivele prezenţei sale acolo. Până la urmă însă el i-a cucerit.

"Nu cred că a existat vreo indicaţie la început din care să reiasă că Truman lucra la o carte importantă despre crimele Clutter. Era un tip micuţ de statură şi interesant. Iarna, atunci când a venit, umbla într-o haină uriaşă şi cu o pălărie ciudată pe cap. Ceea ce îl făcea să pară foarte... "amuzant". Asta este termenul care îmi vine acum în minte. Alvin Dewey era unul dintre detectivii care se ocupau de caz. Prima sa reacţie, atunci când a auzit de Truman, a fost negativă, probabil din pricina ciudăţeniilor lui. Apoi, Dewey a început să-i citească cărţile şi, bineînţeles, au devenit buni prieteni". (Procurorul Duane West despre Truman Capote)

"Nu l-am tratat pe Truman altfel decât i-am tratat pe cei din media, după ce cazul a fost rezolvat. A tot revenit şi fireşte că am ajuns să ne cunoaştem mai bine. Dar în nici un caz nu i-am făcut vreun favor şi nici nu i-am oferit vreo informaţie. El a continuat să facă cercetările pe cont propriu. Desigur că a şi scos mult atunci când a transcris înregistrările şedinţelor de la tribunal, dar dacă aveai asta, aveai toată povestea. A obţinut informaţii pe care nimeni altcineva nu le-a obţinut, nici măcar noi. Dar ca să fiu sincer nici nu mi-a păsat prea mult de călătoriile lui Perry Smith şi Dick Hickock prin Florida, care reprezinta o mare parte din In Cold Blood. Eram interesaţi de Mexic pentru că de acolo puteam obţine nişte dovezi care ne-au ajutat să ne susţinem acuzaţia. Alte lucruri nu m-au interesat..." (seriful Alvin Dewey despre Truman Capote)

Lunga perioada pe care Truman a petrecut-o în Kansas a devenit curând un punct de dispută cu iubitul lui, scriitorul Jack Dunphy, interpretat de John Benjamin Hickey. Au existat unele nedumeriri referitoare la implicarea personală cu cei doi ucigaşi, care se află în centrul cărţii, în special cu Perry Smith, cu care Truman a dezvoltat o relaţie emoţională şi de intimitate fizică.

Truman a fost deprimat de perioada de aşteptare, în care Smith şi Hickock au făcut în mod repetat apel la Curtea Supremă împotriva condamnării la moarte, pentru ca în final să fie executati. Cei doi au fost spânzuraţi, iar după şase ani de muncă asiduă, cartea a fost în cele din urmă încheiată. Dar după publicarea cărţii In Cold Blood, unii dintre prietenii lui Capote din cercurile literare pe care acesta le frecventase au început să se întrebe asupra motivelor lui, precum şi asupra manierei în care el şi-a condus cercetarea şi interviurile, atrâgând în mod nedorit atenţia asupra metodelor şi moralităţii sale.

"Truman şi-a descris aventurile în Kansas şi în mod deosebit a descris mintea şi înfăţişarea celor doi tineri ucigaşi, de unul dintre ei, Perry Smith, fiind în mod clar îndrăgostit. El ne-a spus despre carte - un roman non-ficţiune, aşa cum îl numeşte el: 'Nu poate fi publicat până ei nu sunt executaţi. De abia aştept.' N-am să uit niciodată remarca aceea. Cam la un an după ce au fost spânzuraţi băieţii aceia, am trimis o scrisoare la Saturday Review of Literature, care a publicat-o (mai jos este un fragment)":.

"Capote a obţinut două milioane de dolari, iar eroii lui s-au ales cu ştreangul. Ironia aceasta, cel puţin după ştiinţa mea, nu a fost prezentată în nici una din cronicile cărţii In Cold Blood. Cartea aceea, din motive practice, a fost încheiată înainte de moartea lui Smith şi a lui Hickock; dacă ei n-ar fi murit, n-ar mai fi fost nici o carte. Autorul cu siguranţă că îşi dă seama de acest lucru, deşi în paginile cărţii se spune că 50.000 de dolari i-ar fi salvat, că numai săracii sunt spânzuraţi.

Auden, în libretul său "Elegie pentru tineri îndrăgostiţi", descrie un poet care din motive de "inspiraţie" îngăduie ca doi oameni să piară, iar de aici se naşte o capodoperă.

Acum, eu nu vreau să sugerez vreo altă responsabilitate din partea lui Capote alta decât cea a unui scriitor: sunt mai puţin preocupat de etică decât de artă. Cu siguranţă că reportajul lui m-a intrigat şi m-a înspăimântat şi sigur că el a prezentat un caz de pedeapsă capitală la fel de bun ca în cazul lui Camus sau al lui Koestler. Dar ceva suna fals sau mai bine zis, nu suna de loc. Pretenţia lui că este vorba de o formă artistică fără precedent stârneşte uimire.

Un artist trebuie, cu orice preţ, să se expună: să fie vulnerabil. Totuşi, Capote omul, in opera sa, este invizibil".(Ned Rorem despre cartea lui Truman Capote, In Cold Blood)

În ciuda succesului incontestabil al acestui bestseller, care l-a făcut pe autor cel mai cunoscut şi mai bogat autor american din vremea sa, In Cold Blood nu s-a bucurat de recunoaşterea intelectuală după care tânjea Capote.