Articole Don't Say a Word

Filmul este ecranizarea romanului Don’t Say a Word al lui Andrew Klavan, care a pornit în scrierea sa de la o multime de surse de inspiratie, inclusiv propria sa experientã. Astfel, dupã aparitia pe lume a fiicei sale, Klavan obisnuia sã se trezeascã de mai multe ori noaptea si sã se ducã în camera ei, sã vadã ce face. „Într-o noapte mi-a trecut prin minte cã s-ar putea sã n-o mai gãsesc acolo.” îsi aminteste Klavan. „Acest gând terifiant – cosmarul oricãrui pãrinte – a constituit baza romanului meu.”
Imediat dupã finalizarea romanului, producãtorii Arnold si Anne Kopelson au achizitionat drepturile de ecranizare. Acest proces a durat doi ani, realizatorii fiind confruntati cu variate probleme. „Romanul este extraordinar însã, datoritã structurii sale neliniare, a fost foarte dificil de transpus pe ecran.” explicã scenaristul Anthony Peckham.

Împreunã cu scenaristul Patrick Smith Kelly, Peckham a dezvoltat povestirea initialã, adãugându-i mai multe elemente: un ofiter de politie a cãrui investigatie legatã de o crimã se intersecteazã cu parcursul lui Nathan; sotia lui Nathan, Aggie, îsi rupe piciorul, ceea ce o obligã sã stea nemiscatã în pat („pentru a justifica faptul cã nu intervine sã împiedice rãpirea fiicei sale” spune Peckham); rãpitorii îsi stabilesc cartierul general în apartamentul de deasupra celui în care locuiesc Nathan si Aggie, pentru a îi tine permanent sub observatie; actiunea are loc în timpul vacantei de Thanksgiving, ceea ce va prilejui o scenã-cheie din film, în care Nathan încearcã disperat sã se strecoare prin multimea care defileazã pe strãzi pentru a ajunge la Elisabeth.

„Don’t Say a Word / Nici o vorbã ! este un thriller clasic.” spune actorul Michael Douglas, interpretul lui Nathan. „Dr. Nathan Conrad este un om care nu duce lipsã de nimic, realizat pe toate planurile. Dintr-o datã, i se ia ceea ce iubeste cel mai mult, obligându-l astfel sã lupte din rãsputeri pentru a-si recupera fiica.”

Asemenea personajelor din filmele lui Hitchcock, Nathan se aflã în locul nepotrivit la momentul nepotrivit – pus în situatii extreme care îl forteazã sã îsi foloseascã toate resursele interioare pentru a-si învinge adversarii. Acest aspect a fost foarte apreciat de regizorul Gary Fleder, care îl folosise în filmele sale anterioare, precum Kiss the Girls si Things to Do in Denver When You’re Dead.

Pentru ca personajul lui Elisabeth Burrows sã fie cât mai autentic, realizatorii au apelat la ajutorul celebrului psihiatru criminalist Robert Berger. Acesta l-a ghidat pe Fleder în construirea relatiei dintre Nathan si pacienta sa. „Ceea ce este relevant în aceasta este faptul cã Nathan reuseste ceea ce alti psihiatri n-au reusit si anume sã-i câstige încrederea.” explicã Fleder. „Berger mi-a sugerat cã Nathan o poate face pe Elisabeth sã aibã încredere în el arãtându-i propria sa vulnerabilitate. Convingând-o sã-l ajute sã-si regãseascã fiica rãpitã, Nathan o ajutã pe Elisabeth sã se regãseascã pe sine însãsi.”

Aceastã relatie cu caracter circular este evidentiatã de o scenã care se petrece într-o statie de metrou din Chinatown unde, în urmã cu zece ani, Elisabeth fusese martorã la assasinarea tatãlui sãu de cãtre cel care acum o rãpise pe fiica lui Nathan. Acesta o convinge pe Elisabeth sã retrãiascã acest episod trecut din viata ei pentru a se împãca cu prezentul. „Confruntându-se cu trecutul ei dureros, ea îl ajutã pe Nathan sã îsi salveze fiica.” explicã Fleder.

Elisabeth este pacienta dr. Louis Sachs la Spitalul de Psihiatrie Bridgeview. Incapabil de a o scoate pe Elisabeth din starea catatonicã în care se aflã, Sachs îi cere ajutorul lui Nathan. Personajul lui Louis Sachs este asemãnãtor dr. Berger si este interpretat de actorul Oliver Platt. „Oliver, ca si dr. Berger, aduce cu un urs mare de plus.” comenteazã producãtorul Arnold Kopelson.

Cel care pune la cale rãpirea fiicei lui Nathan este Koster, un criminal care îsi petrecuse zece ani în închisoare tesând planuri de reabilitare, toate având legãturã cu o tânãrã femeie internatã într-un spital de psihiatrie – Elisabeth Burrows. „Koster este prototipul personajului negativ – inflexibil, neîndurãtor si bun profesionist.” explicã regizorul. „Rãpirea si crima reprezintã simple chestiuni profesionale pentru el.”

Personajul central al filmului este dr. Nathan Conrad, a cãrui existentã confortabilã este zguduitã de rãpirea fiicei sale de cãtre criminalul Koster. Durerea si furia sa la constatarea faptului cã fiica sa dispãruse este excelent surprinsã de camera de filmat. „Aceastã scenã este un exemplu de bunã colaborare între actor si cameraman pentru a crea emotii si trãiri spectatorilor.” explicã Fleder. „Michael este un actor extraordinar. Forta sa interpretativã în aceastã scenã rezidã în tãcere. Camera de filmat îi surprinde perfect frustrarea, furia, disperarea si senzatia de a fi încoltit din toate pãrtile.”

Scenograful Nelson Coates a avut o contributie majorã la crearea atmosferei specifice a filmului. Astfel, pentru o secventã-cheie care se petrece pe o insulã de lângã New York, Coates a construit un decor de dimensiuni uriase într-un depozit pãrãsit din Toronto. Aici au fost aduse 4 000 de tone de pãmânt pe care au fost plantati 38 de copaci înconjurati de tufisuri dese. Pentru a crea impresia de toamnã, copacii au fost decorati cu frunze din mãtase lipite pe crengi. Coates a adãugat niste dispozitive speciale de umidificare a aerului pentru ca rãsuflarea actorilor sã fie vizibilã. Aici se duce o luptã disperatã între Nathan, rãpitorii fiicei sale si amintirile terifiante ale lui Elisabeth. „Este o secventã pe care spectatorii n-o vor uita prea usor.” spune Michael Douglas.

„Romanul lui Andrew Klavan este plin de suspans si mister. Cred cã filmul va prilejui spectatorilor o senzatie asemãnãtoare cu cea pe care ar avea-o coborând în vitezã pe pantele unui Montagne Russe dintr-un parc de distractii.” concluzioneazã actorul Michael Douglas.