Articole Buffalo Soldiers

Odatã terminatã schita lui Jordan, atât producãtorul cât si regizorul si-au dat seama cã distribuirea rolului principal va fi unul dintre cei mai importanti factori care va determina succesul adaptãrii cinematografice. „Când am început sã mã gândesc cu adevãrat la personajul lui Elwood, mi-am dat seama cã sunt foarte putine persoane care, dupã pãrerea mea, au talentul necesar si sunt potrivite pentru acest rol”, comenteazã Jordan. „Asa cã Joaquin a fost alegerea evidentã. Era pur si simplu actorul cel mai indicat”.

Încercând sã afle mai multe despre cariera cinematograficã a tânãrului actor, Jordan s-a simtit din ce în ce mai convins cã Joaquin Phoenix are talentul necesar pentru a interpreta acest rol dificil. „Am dat peste câteva filme ale sale care m-au fãcut sã cred cã este cel mai bun pentru a-l interpreta pe Elwood. Unul a fost „Legea Tãcerii”, în care joacã un personaj tenebros, cu un caracter dificil, celãlalt este „8 MM”, în care se individualizeazã cu ajutorul unui erou amuzant, lãudãros, si a mai fost un film, „Inventing The Abbots”, în care joacã alãturi de Liv Tyler, si este un fel de june prim. Asa cã ne-am dat seama cã poate fi lãudãros si amuzant, dar si romantic sau sumbru si periculos. Rolul pe care vroiam sã i-l dãm îi venea deci ca o mãnusã.”

Grupe, care era si el de pãrere cã Phoenix era cel mai indicat pentru acest rol, îsi aminteste cã între regizor si actor a existat o alchimie perfectã, care a avut si ea un cuvânt de spus în ceea ce priveste distributia. „Am stabilit la New York o întâlnire între Joaquin si Gregor, si cei doi nu s-au mai oprit din vorbit, asa cã asta a fost totul. S-a întâmplat pe nepregãtite.”
Sentimentul este împãrtãsit si de actorul nominalizat la Oscar. „Uneori dai peste un regizor cu care ai o relatie cu adevãrat specialã, astfel încât dupã o vreme reusesti practic sã-i citesti gândurile”, spune Phoenix, „dar chestia asta s-a întâmplat foarte repede între mine si Gregor. Este o adevãratã plãcere sã lucrezi alãturi de el, pur si simplu ne întelegem de minune”.

Phoenix a fost si el unul dintre cei care s-au îndrãgostit de eroul principal. „Elwood este genul de personaj pe care mi-am dorit de multã vreme sã-l joc, are un anumit tupeu, un fel propriu de a lua atitudine, niste miscãri care îmi plac”. Phoenix îl descrie pe Elwood ca fiind un supravietuitor, si crede cã acesta este un produs al mediului în care trãieste. „Lumea în care se desfãsoarã povestea este o lume care nu tine seamã de regulile pe care în mod normal noi le acceptãm, este greu sã realizezi ce fel de om ar fi Elwood dacã ar lucra într-un restaurant si nu în aceastã bazã militarã. Este un univers brutal si decãzut, dominat de droguri si de violentã.”

Din cauza felului în care „Buffalo Soldiers” prezintã adevãrata naturã a vietii militare, Phoenix a început sã-l simpatizeze pe Elwood, chiar dacã personajul nu este întotdeauna un model demn de urmat. „E un tip destul de îngrozitor”, glumeste tânãrul actor, „unele dintre lucrurile pe care le face pot fi puse sub semnul întrebãrii, dar ele nu sunt produsul rãutãtii, ci al necesitãtii. El face totul în parte pentru a supravietui, în parte pentru a mai scãpa de plictisealã.

Unii dintre figurantii nostri sunt soldati si i-am întrebat cum este sã-ti petreci timpul într-o bazã militarã pe timp de pace, si 99% dintre ei au spus cã este incredibil de plictisitor. Cred cã acesta este motivul pentru multe dintre problemele cu care se confruntã Elwood, este pur si simplu plictisit”.

Avându-l pe Phoenix în echipã, cum nu se poate mai nerãbdãtor sã înceapã filmãrile, producãtorii au început acum o cursã contre cronometru pentru a gãsi interpretii celorlalte roluri importante.

Ed Harris, nominalizat la Oscar, a primit si el o copie a scenariului; chiar dacã producãtorii erau siguri cã jocul intens al actorului, anxietatea de care putea da dovadã îl fãceau cel mai indicat pentru a-l interpreta pe înspãimântãtorul sergent Lee, Harris a fost de alta pãrere. „Mi-a fost trimis scenariul pentru a-l citi, si colonelul Berman a fost singurul erou care s-a individualizat. Este diferit de toate celelalte personaje pe care le-am jucat pânã acum, în timp ce sergentul Lee mi s-a pãrut destul de banal, chiar dacã si acesta este un rol bun, care are anumite nuante umoristice. Dar mi s-a pãrut cã Berman ar putea fi mai amuzant.”
Pentru regizor, care îsi mãrturiseste slãbiciunea fatã de tracasatul si atât de cicãlitul comandant al bazei militare, situatia s-a aranjat de minune. „Sunt cu adevãrat îndrãgostit de acest personaj, care îsi aratã mereu emotiile si are o inimã mare. Asa cã atunci când i-am trimis scenariul lui Ed Harris, si acesta ne-a spus cã îi place foarte mult, dar cã vrea sã îl joace pe Berman, m-am gândit cã nici cã se putea mai bine de atât. Mai apoi, am fost suficient de norocosi pentru a-l convinge pe Scott Glenn sã-l interpreteze pe Lee.”

Mâna destinului a fost cea care l-a fãcut pe Scott Glenn sã accepte rolul sergentului Lee. „Tocmai terminasem filmãrile la „Vertical Limit”, în Noua Zeelandã”, îsi aminteste actorul, „si nu prea vroiam sã mã implic într-un alt proiect, deoarece am lucrat la acest film timp de opt luni si jumãtate, asa cã m-am dus la New York, sã citesc câteva piese care urmau sã fie puse în scenã sezonul urmãtor. Când am ajuns acolo, managerul meu mi-a spus cã tocmai a citit un scenariu care o sã-mi placã la nebunie”.

„Asa cã mi-a dat acest scenariu, numit „Buffalo Soldiers”, continuã Glenn, „si era un rol acolo, cel al sergentului Lee, pe care mi-ar fi plãcut sã-l joc. Dupã douã zile, m-a sunat managerul meu si mi-a spus cã regizorul, Gregor Jordan, este în oras – în acele momente nici nu stiam cine regizeazã filmul - si i-am spus cã parcã vãzusem un film de-al lui atunci când am fost în Australia, care se numea „Two Hands” si care era grozav. Iar Gregor stãtea la un hotel care era la o distantã de doar cinci minute de locuinta mea, asa cã l-am sunt si m-a invitat la un ceai. M-am dus si i-am spus cã vreau sã joc în filmul lui iar el mi-a spus cã n-are nimic împotrivã.”

Ca sã nu mai vorbim despre experienta sa ca soldat, Glenn mai este si un tatã încercat, care îsi poate da seama cu usurintã de planurile pe care Elwood le are cu fiica adolescentã a lui Lee, Robyn. „Am si eu douã fete, asa cã mi-a fost usor sã-mi asum rolul de protector al lui Robyn”, râde el. „Este o experientã prin care am trecut de multe ori”.

Jordan era sigur cã Anna Paquin, câstigãtoare a Premiului Oscar, avea vârsta potrivitã pentru o interpreta pe Robyn, certãreata si independenta fiicã a lui Lee. ‚cred cã este un rol grozav pentru Anna, este rolul unei tinere femei, ea poate sã arate cã nu mai este un copil.”

Studentã în anul întâi la Columbia, Paquin a fost de pãrere cã rolul acesta este cea mai potrivitã modalitate de a-si petrece vacanta de iarnã. „E un rol amuzant”, spune Paquin, „fetei îi place sã-l punã pe tatãl ei în situatii jenante atunci când iese cu tipi care acestuia nu-i plac, si chiar se distreazã pe acest subiect. Stie ce fel de putere are o fiicã asupra tatãlui sãu.”
In acest timp, cel de-al doilea rol feminin important, al ambitioasei doamne Berman, i-a revenit actritei americane Elizabeth McGovern. Ca si Paquin, McGovern a vãzut în rolul intrigantei sotii a colonelului Berman o sansã de a fi mai liberã, de a se distra putin. „Din punctul meu de vedere, ea este o femeie plictisitã, care încearcã sã se amuze. Vrea sã se simtã bine oriunde si oricând. Este senzualã, atrãgãtoare, si are simtul umorului.”

McGovern nu are decât cuvinte de laudã pentru scenariu, afirmând cã pânã si personajele secundare ca doamna Berman sunt perfect creionate. „Este o persoanã completã, chiar dacã nu apare în foarte multe scene, tot reuseste sã transmitã o largã varietate se stãri sufletesti.”
McGovern vorbeste în numele colegilor sãi atunci când laudã capacitatea lui Jordan de a lucra alãturi de actori experimentati. „Am stiut din primele cinci minute cã era un tip în care puteam avea încredere, cã era foarte încrezãtor în fortele proprii, dar în acelasi timp rãmânea deschis sugestiilor. M-am simtit de la început în largul meu.”

Cel care întregeste distributia este experimentatul Dean Stockwell, care are o scurtã aparitie în rolul generalului Lancaster, dar mai sunt si o serie de exceptionali actori tineri, soldatii din batalionul lui Elwood. Printre acestia se numãrã Leon Robinson („Cool Runnings”), în rolul lui Stoney; Michael Pena („Dispari în 60 de secunde”), în rolul lui Garcia; Gabriel Mann („Josie And The Pussycats”) în rolul lui Knoll si Sheik Mahmud-Bey („Night Over Manhattan”), în rolul afurisitului sergent Saad, bãtãusul bazei.

„Totul a fost perfect, în cele din urmã. N-a trebuit sã facem compromisuri pentru nici un rol. In cazul de fatã, am descoperit actorii pe care ni i-am dorit de la bun început”, concluzioneazã Grupe.

In timp ce Jordan punea la punct detaliile privind distributia, compania lui Grupe, Gorilla Entertainment, se afla în cãutarea partenerilor perfecti care sã finanteze si sã distribuie acest proiect. Good Machine International din New York a fost de acord sã asigure reprezentarea internationalã a filmului, aducând o contributie nepretuitã în persoana experimentatului producãtor executiv, James Schamus, binecunoscut ca fiind unul dintre colaboratorii permanenti ai lui Ang Lee. „Schamus l-a ajutat mult si pe Gregor, deoarece este un scenarist cu foarte multã experientã”, explicã Grupe.

Compania germanã Odeon Pictures s-a alãturat si ea proiectului, iar fondurile suplimentare au fost asigurate de concernul MFG din Baden-Wurttemberg. Echipa internationalã a fost completã odatã cu aparitia partenerilor englezi, FilmFour. La început, Grupe s-a gândit cã FilmFour ar putea fi un posibil distribuitor al filmului în Marea Britanie, dar apoi si-a dat seama cã studioul aflat în spatele unor proiecte precum „Trainspotting”, „East is East” si „Sexy Beast” îsi dorea o implicare mult mai serioasã. „Le-a plãcut scenariul atât de mult încât au vrut sã finanteze proiectul”, explicã Grupe. „Paul Webster, presedintele de la FilmFour, a citit scenariul în timp ce se afla în drum spre Cannes, s-a dat jos din avion si a venit direct la noi. Am început imediat negocierile”. In cele din urmã, FilmFour i-a adus pe cei de la Grosvenor Park în calitate de co-finantatori.

Pentru regizor, FilmFour s-a dovedit a fi sponsorul ideal. „A fost grozav sã pot lucra alãturi de FilmFour”, spune Jordan. „Este un studio de înaltã clasã, si mi-a plãcut cel mai mult cã mi-au dat deplinã libertate din punct de vedere al creativitãtii. Au fost alãturi de noi încã din primele momente ale productiei. Sunt niste oameni foarte destepti, care se pricep sã facã filme.”

Odatã rezolvatã problema distributiei si a sponsorizãrii, singura dificultate cu care se mai confruntau producãtorii era gãsirea unei echipe creative, care sã-l ajute pe Jordan sã-si realizeze viziunea. Asa cum se cuvine în cazul unui film cu buget anglo-german, regizor australian si actori americani, care este filmat în Germania, echipa a trebuit sã includã reprezentanti ai tãrilor participante.
Cineastul britanic Oliver Stapleton, unul dintre colaboratorii fideli ai lui Stephen Friars (a participat la realizarea unor filme ca „My Beautiful Laundrette”, „The Gifters”) a fost ales ca regizor de imagine. „Era important pentru noi sã gãsim pe cineva cu foarte multã experientã”, explicã Grupe, „astfel încât Gregor sã se poatã concentra asupra actorilor si asupra viziunii de ansamblu.

Iar Oliver are un stil foarte elegant, care se potriveste de minune cu povestea noastrã”.
David Holmes, DJ, remixer si compozitor, este cel care a creat coloana sonorã originalã pentru acest film. „Gregor a simtit mereu nevoia de a avea muzicã electronicã pentru coloana sonorã, ca sã dea filmului o anumitã îndrãznealã”, explicã Grupe, „iar Holmes a fost cea mai bunã alegere”. Nãscut în Irlanda de Nord, Holmes a debutat în cinematografie creând coloana sonorã pentru filmul irlandez „Resurrection Man” (1998), apoi a colaborat cu Steven Soderbergh la „Out of Sight”. „Am fost mereu un fan al celor de la Good Machine si FilmFour, si am fost încântat când mi s-a oferit sansa de a lucra cu ei. 1989 a fost un an foarte important pentru mine din punct de vedere muzical, m-a ajutat sã mã definesc ca artist. Cred cã muzica joacã un rol foarte important în acest film”, spune Holmes, care a mai colaborat cu Soderbergh si la „Ocean’s Eleven”.

Vechea colaboratoare a celor de la BBC, Odile Dicks-Mireaux, care a debutat în 1960 cu exoticele costume pentru serialul science-fiction „Doctor Who”, a fost aleasã ca designer de costume. Pe lângã faptul cã a îmbrãcat actorii principali, Dicks-Mireaux a mai trebuit sã creeze si pentru zecile de figuranti uniforme autentice si haine tipice pentru Germania anilor `80, asupra cãreia curentul punk a exercitat o influentã de duratã.

Australianul Stephen Jones-Evans, Production Designer, care a mai lucrat si la „Two Hands”, a venit în Europa împreunã cu Jordan pentru a colabora la acest proiect atât de diferit. „Are o abordare cu adevãrat modernã, plinã de culoare”, îl laudã Grupe pe Jones-Evans, „care este tipicã pentru filmele australiene, dar poare fi si extrem de subtil, ceea ce este foarte important pentru mine.”

Munca lui Jones-Evans a fost oarecum usuratã de locatiile autentice de filmare, pe care i le-a pus la dispozitie echipa de producãtori. Dupã ce americanii au pãrãsit Germania la mijlocul anilor `90, ei au predat zecile de baze guvernului german. Echipa de producãtori a ales cazarme din Studentenstr 93-95, lângã Karlsruhe, pe care le-au transformat în baza regimentului 317 dar Bi într-un adevãrat studio de filmare.

„Aceste clãdiri nu prea mai sunt folosite în zilele noastre”, explicã Grupe, „si am reusit sã gãsim una care sã fie într-o stare destul de bunã, deoarece este protejatã de Comitetul Istoric german. Stephen a trebuit sã mai facã niste îmbunãtãtiri. A trebuit sã grãdinãrim si sã vopsim o grãmadã de chestii, pentru ca sã parã din nou locuitã. Cred cã în cele din urmã am reusit sã creãm ceva destul de asemãnãtor cu locul de joacã al lui Elwood din Mannheim”.

„A fost ceva supranatural”, adaugã regizorul, „am gãsit o bazã militarã abandonatã din Germania si timp de douã luni am pus în scenã propria noastrã invazie. Din fericire, localnicii si propria noastrã echipã de productie au fost extrem de ospitalieri si de generosi.”

Cât despre actori, Joaquin Phoenix si-a dat seama cã filmãrile care au avut loc în orãsele germane izolate au avut un rol crucial în întelegerea personajelor de cãtre cei care aveau sã le interpreteze. „Viata imitã arta”, spune Phoenix, „pentru cã am stat 20 de tineri la acelasi hotel, într-un oras de provincie, asa cã am retrãit toatã acea tensiune minunatã pe care au simtit-o si soldatii bazei. A fost o experientã strâns legatã de scenariu”.

Filmãrile au început într-o zi de luni, 6 Noiembrie, la ora 20:00; prima locatie aleasã a fost cea a unei sosele noroioase, unde Elwood descoperã un camion abandonat, plin cu arme furate. In prima zi a fost folosit si unul dintre actorii principali, un tanc, la începutul unei scene care în schema de lucru a fost numitã simplu: „Tancul Nebun”.

Pentru scena în care niste soldati beti provoacã panicã într-o piatã germanã aglomeratã s-a impus ca sãtucul Konisbach sã fie invadat de tancuri. Înainte de aceasta, a mai fost nevoie de niste telefoane pentru a fi gãsite tancurile vechi, dintre care majoritatea au fost împrumutate de la colectionari particulari. „Din punct de vedere logistic, acesta a fost cel mai dificil proiect”, explicã Grupe, „ne-a fost greu sã gãsim toate tancurile de care aveam nevoie. Prezenta americanã în zonã a fost destul de importantã, asa cã sunt o grãmadã de localnici care au colectionat piese, dar între ei existã anumite rivalitãti, asa cã pentru a gãsi mai multe tancuri a trebuit sã determinãm acesti rivali sã coopereze. A fost extrem de dificil”.

Cu toate acestea, colectionarii locali, care au pus la dispozitia producãtorilor si mare parte dintre cele 400 de costume militare de epocã, au depãsit diferentele, si complicata secventã a fost finalizatã cu o uriasã explozie care a avut loc pe 27 noiembrie, la Jockgrim. „Tancul a fost minunat”, îsi aminteste Jordan. „A fost destul de amuzant, îmi era fricã de tanc, dar mi-a pãrut rãu când l-am vãzut plecând. Tancurile sunt destul de usor de manevrat, sunt rapide, frâneazã imediat, si pot fi destul de precise atunci când vor sã dãrâme ceva. Asa cã a fost chiar usor sã lucrãm cu ele”.

In afara barãcilor din Karlsruhe, echipa de producãtori a mai folosit câteva locatii, printre care se numãrã barul Rodeo Drive din Pforzheim (barul central al armatei, vizuina preferatã a lui Elwood), o veche cabanã de vânãtoare din Pãdurea Neagrã, în apropiere de Baden-Baden (casa colonelului Berman) si cartierul turcesc al orasului Mannheim. Un fost depozit al armatei americane din Siegelbasch a fost rechizitionat pentru a fi transformat într-o bazã nuclearã, iar cele câteva scene de interior au fost filmate în studiourile locale din Baden-Baden si Worth.
Dupã ce au luat o pauzã pentru Crãciun, filmãrile au început din nou pe terenul de paradã al cazãrmii de la Karlsruhe, si s-au terminat pe 27 ianuarie, cea de-a 50-a zi de muncã. O ultimã zi, în care efectele speciale au fost filmate cu ajutorul ecranului albastru, s-a desfãsurat în Marea Britanie, la Pinewood.