Articole 13 - Tzameti

de Giorgio Gosetti, directorul lui Venice Days.

"Pentru mine, existã patru motive întemeiate pentru a viziona 13 Negru, un film frantuzesc, de un gruzin cu un nume pe cît de greu de pronuntat, pe atît de ciudat de familiar (cinefilii stiu cã tatãl acestuia este un foarte bun cineast). Primul: existã mai multã tensiune în ruleta ruseascã din acest film decît în The Deer Hunter de Michael Cimino.
Al doilea: realizãm cã ne aflãm în miezul unui nou mod de a privi realitatea; multumitã fotografiilor alb-negru cinemascop care sînt - si aceasta este
cea mai nouã contradictie – glaciale, dar incitante.
Al treilea : seamãnã cu un film noir si poate chiar este, dar vorbeste în principal despre oameni, furie si fricã, fãrã niciun tipar stabilit sau gen, fãrã niciun cod
prestabilit între creator si audientã.
Al patrulea : este pur si simplu un film foarte bun; a convins imediat juriul sã îi acorde premiul pentru cel mai bun film artistic de lung metraj, în cadrul estivalului de la Venetia.
Unsprezece zile pline de emotii, povesti, vedete, regizori faimosi si favoriti ai criticilor nu au fost îndeajuns pentru ca membrii acestui juriu sã îsi schimbe pãrerile. Iar la sfîrsit, singura persoanã care nu era de aceeasi pãrere (era deja foarte departe de Gruzia, ocupat cu noul sãu film) era Gela Babluani însusi, care era aproape sã nu ajungã la decernarea premiului. A fost foarte bucuros în acea seara, dar noi, echipa Venice Days, am fost, poate, chiar mai suprinsi si mai fericiti decît el deoarece iubiserãm într-atît acest strãlucitor film, încît
l-am vrut pentru selectia noastrã cu orice pret, chiar dacã aceasta nu se adreseazã de obicei filmelor de debut. În cel de-al doilea an de existentã, aceastei sectii independente a Venice Mostra - asemãnãtoare Sãptãmînilor Regizorilor Venetieni - i-a fost acordat unul dintre cele mai prestigioase premii ale Festivalului, asadar multumiri lui 13 Negru! Ce ocazie minunatã pentru film si pentru selectie!

Am vizionat 13 Negru cu ocazia cãlãtoriei mele la Paris pentru Comitetul de selectie de la Venetia, într-o noapte cãlduroasã, singur în toatã sala de proiectii a Mk2. Mi-a plãcut încã din primele scene. Dar m-am îndrãgostit iremediabil
în momentul în care protagonistul se urcã în tren si începe aventura vietii lui (nu voi spune mai multe pentru cã este, totusi, un thriller). Îmi aminteste de primele filme de Wender. Am auzit dangãtul sinistru al scrisului fin al Patriciei Highsmith si am descoperit locuri goale pe care Melville si Bresson le-ar fi apreciat. Dar, din
fericire, erau doar ecourile memoriei mele critice – ele nicidecum nu au eclipsat un talent atît de personal, care este exploatat în alte imagini dintr-o altã culturã.

13 Negru are ceva unic si original: perceptia despre un autor puternic si lucid care este întru totul capabil sã îsi întrebuinteze materialul, sã îl modeleze conform viziunii sale despre viatã si, cu toate acestea, sã se situeze
deasupra modei efemere. Existã o vitalitate care se împotriveste pesimismului sumbru al comediei umane pe care o portretizeazã. Cînd îl întîlnesti pe Gela, ai exact aceastã impresie: un lup blînd, un rebel mînios cãruia nu îi este fricã sã zîmbeascã, un om deziluzionat care încã mai are visuri. Un critic nu ar trebui niciodatã sã-si suprapunã afinitãtile personale peste critica fãcutã. Si totusi, în cazul de fatã, as dori sã sfãtuiesc pe iubitorii de filme sã îl caute pe Gela printre oamenii din jurul lor, sã si-l imagineze la umbra unei cortine din spatele teatrului.
Bunãtatea sa vã copleseste, cinematografia lui vã schimbã, atunci cînd viziunea asupra lumii corupte si a criminalilor devine nemiloasã, desi ne putem identifica aproape neintentionat cu unii dintre oamenii corupti si nemilosi.

Îmi place sã cred cã acest film nu ar putea exista fãrã un producãtor la fel de nebun, de inovator si de lucid ca regizorul sãu. L-am întrebat pe Gela cum de reusise sã convingã pe cineva sã aibã încredere în el astfel încît sã îi încredinteze o poveste, un stil estetic si o productie care sînt total antitetice tipurilor de film care beneficiazã la ora actualã de finantare, subventii din partea statului si de încrederea distribuitorilor. A rãspuns zîmbind complice:
„Am riscat împreunã, dar nu am spus nimãnui ceea ce aveam cu adevãrat de gînd sã facem. Stiam cã ne-ar fi considerat nebuni". Acum 13 Negru umple literalmente ecranele cu lumini ultra-contrastante, panorame cuprinzãtoare si
obsesiile vizuale si sonore care nu ajung niciodatã baroce ori manieriste.

A iubi acest film, a-l adopta si a-i convinge si pe altii sã meargã si sã îl vadã înseamnã a face parte dintr-un club special, clubul celor care stiu cã cinematografia încã este si va fi mereu o artã a inventiei, acum cã am trecut
într-un nou secol. Doriti sã faceti parte din acest club?"