Spaţii, amintind de buncărele subterane sau halele industrial abandonate, ce nu au un scop evident, non-spaţii ale unei arhitecturi utilitare. EMPTY ROOMS creează o atmosferă neliniştitoare, trecând dincolo de reprezentarea straniului vid, prin a insufla viaţă în aceste spaţii şi a face pereţii să danseze. Ca şi alte lucrări anterioare ale Claudiei Larcher, filmul ne face să ne gândim la amintirile păstrate de camere şi la capacitatea lor de evocare emoţională, şi poate să credem în ideea că obiectele sunt fiinţe vii, idee ce serveşte ca memento al consecinţelor ce nu pot fi suprimate ale istoriei...