Un cineast de mare profunzime. Filmele sale sunt pline de poezie. O nostalgie indefinita si o dorinta de evadare continua.... Un melanj intre spiritul moldovenesc si cel rusesc.
1
0
Irina
pe 19 Aprilie 2003 17:49
E trist, nu-i asa, sa gasim ceva bun de spus despre un om numai dupa ce s-a stins. Nu cred in onestitatea necroloagelor ci mai degraba in ipocrizia lor. Totusi, e evident, ca doar sesizand golul lasat in urma de disparitia unui reper valoric, de genul lui Emil Loteanu in cultura nationala si universala, ne dam seama de inseamnatatea lui.
Ceea ce doresc sa spun e ca a vrut Dumnezeu sa-l cunosc personal intr-o zi, in gara de nord din Bucuresti, cand grabindu-ne laolalta cu altii spre tren, eu l-am oprit cu timiditate si l-am rugat sa-mi dea un autograf. M-a intrebat mirat cine sunt si de unde il cunosc. Credea ca poate sa treaca nebagat in seama .. in capitala Romaniei. Eu i-am vazut insa filmele la Televiziunea din Chisinau, si il shtiam de la Iasi. Cand a auzit toate astea a zambit si m-a recunoscut ca fiind moldoveanca.
Cu ocazia sărbătorii naționale „Ziua Limbii Române”, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina și Clubul Blue Note Cafe vă inită la vizionarea filmului „Poienile Roșii”, o producție Moldova Film 1966, în regia lui Emil Loteanu. Filmul va fi prezentat cu dialogul original în limba română.
Evenimentul are loc pe 31 august 2015, la Clubului Blue Note Cafe din Str. Nicolae Filipescu nr. 53-55, București, cu începere de la ora 18:00.
Vă așteptăm cu drag.
Un regizor moldovean excelent...................................................
0
0
Bogdan
pe 04 Iunie 2007 22:32
Cu Emil Loteanu am crescut...mai bine zis cu filmele lui: Luceafarul, Satra, O drama la vanatoare. Acum e greu sa indemn copii sa vizioneze capodopere ca acestea, cand tavalugul comercial al Hollywood-ului este neostenit. Eroii de azi se impusca, se intrec in motoare sau in violente de tot felul. Ecranizarile lui Loteanu arata oameni boemi, care iubesc, vibreaza si mor zambind...
Vremuri...!!!
regizor
Ceea ce doresc sa spun e ca a vrut Dumnezeu sa-l cunosc personal intr-o zi, in gara de nord din Bucuresti, cand grabindu-ne laolalta cu altii spre tren, eu l-am oprit cu timiditate si l-am rugat sa-mi dea un autograf. M-a intrebat mirat cine sunt si de unde il cunosc. Credea ca poate sa treaca nebagat in seama .. in capitala Romaniei. Eu i-am vazut insa filmele la Televiziunea din Chisinau, si il shtiam de la Iasi. Cand a auzit toate astea a zambit si m-a recunoscut ca fiind moldoveanca.
Vremuri...!!!
Se vede treaba ca nu cantitatea conteaza. SATRA e singurul lui film mare, dar e chiar MARE !
Jos palaria.
un regizor modest