The White Lotus, serialul câștigător al premiului Emmy, urmărește diverși oaspeți de la hotel pe parcursul unei săptămâni - dar cu fiecare zi ce trece, apare o latură mai întunecată a călătorilor perfecți, a angajaților hotelului și a locului idilic în care se află. În al doilea sezon, ce va avea premiera pe 31 octombrie pe HBO și HBO Max, întâmplările au loc în Sicilia, White Lotus primește două cupluri care încearcă să decidă dacă sunt prieteni sau prieteni-dușmani, trei generații ale unui familii italiano-americane care își explorează rădăcinile siciliene, și un White Lotus VIP (câștigătoarea premiului Emmy Jennifer Coolidge) care călătorește cu soțul ei (și asistenta). În culise, managerul profesionist, dar irascibil al hotelului, încearcă să le țină pe două localnice tinere departe de hotelul ei de lux.
The White Lotus este creat, scris și regizat de Mike White; produs executiv de Mike White, David Bernad și Nick Hall; co-executiv produs de Mark Kamine.
Într-un interviu pe care vi-l prezentăm în exclusivitate în România, aflăm chiar de la Mike White detalii din culisele acestui popular serial HBO.
Despre al doilea sezon The White Lotus:
„Am o poveste lungă cu HBO. Ei nu fac multe seriale, așa că e ceva special dacă ai un proiect despre care se vorbește mult. Așa că, în loc să o iau de la zero și să vin cu o idee nouă, le-am zis: Hei, dacă vreți un alt sezon din White Lotus, putem face asta din nou. Nu știam ce va fi la început, dar speram că vor fi interesați de asta, pentru că a fost foarte distractiv de făcut data trecută.
Oamenii vorbesc mult despre episoade cu buget limitat zilele astea; într-un fel am impresia că The White Lotus a fost un show cu buget limitat. Nu a avut multă poveste până în a doua jumătate a celui de-al cincilea episod și apoi începe să aibă un ritm mai alert, dar, chiar și atunci, mișcările în poveste au fost destul de mici.
Nu am vrut să mă repet în al doilea sezon, să depun multă muncă și să nu reușesc să fac nimic nou. Am ajuns la concluzia că ar trebui să-mi schimb abordarea legată de cum scriu personajele; să las o parte din scenariu să dea impresia de natural, nu atât de scenariu.
Nu-mi place când simt că scrisul e un job. De aceea nu-mi place de obicei să fac mai multe sezoane dintr-un show, pentru că asta-ți dă impresia că vrei să ții ceva în viață. Mie-mi place să arunc totul în aer.
Despre motivul pentru care al doilea sezon are loc în Sicilia:
„Nu vorbesc italiană, dar vorbesc puțină franceză și inițial am vrut să plasez acțiunea celui de-al doilea sezon în Franța, pentru că m-am gândit că ar fi distractiv să pot comunica cu echipa în franceză (râde). Am văzut multe proprietăți din Franța și Italia. Multe dintre ele erau mici și nu dădeau bine pe ecran. Dar apoi am mers la San Domenico, în Taormina, Sicilia, și am simțit ceva acolo. Gen: Asta e!
Din proprietatea San Domenico, poți vedea vile italiene clasice pe linia de coastă; teatrul grec; munții sunt în spatele tău; și marea Ionică e în fața ta. M-am gândit: dacă te duci în Europa, asta e vederea pe care ți-o dorești. Și hotelul este și o mănăstire convertită - avea o atmosferă incredibilă. Exista acolo un potențial dramatic bogat, care m-a entuziasmat foarte mult.
Despre legendele locale ca inspirație artistică:
„Peste tot în Sicilia există aceste capete Teste di Moro (capul maurului). Povestea din spatele lor și inspirația pentru aceste obiecte de artă este practic adulterul.
O fată care locuia în districtul arab din Palermo, Kalsa, avea grijă de niște plante și flori în balconul casei ei. Brusc, un negustor cu pielea întunecată a trecut pe lângă casa ei și cei doi s-au îndrăgostit imediat. Și-au început povestea de dragoste, până când tânăra a descoperit că iubitul ei deja avea o nevastă și copii care-l așteptau în țara sa. Într-o noapte, în timp ce acesta dormea, fata, înnebunită de gelozie, s-a gândit la un mod în care să-l facă să rămână cu ea pentru totdeauna. Fără să clipească, ea i-a tăiat capul și s-a decis să-l folosească pe post de vază în care să-și crească busuiocul minunat.
M-am gândit: asta e o idee foarte interesantă! Adulter, politici sexuale și posibilitatea de a conferi acelor teme o senzație intensă aproape de operă: o panică sexuală viscerală, la cote înalte. Am început să vin cu idei în jurul felului în care bărbații și femeile au așteptări foarte diferite legate de monogamie și de relații; un fel de dans în cerc clasic, în contrast cu primul sezon, care era mult mai modern și avea un limbaj asemănător cu cel de pe Twitter, legat de ce înseamnă să fii progresist, despre identitate și clasă socială.
Există o tendință la criticii culturali din zilele noastre de a categorisi clișeele sau elementele clasice ale poveștilor ca fiind intrinsec negative. Nu te apropia de asta, e problematică, pentru că e un vechi clișeu. Dar eu, ca persoană creativă, dacă aș încerca să creez ceva care să n-aibă niciun clișeu negativ, nu știu ce aș scrie (râde). Așa că gândul meu a fost: hai să ne aruncăm în poveștile clasice, dar cu o întorsătură de situație.
Eu sunt fiul unui pastor și am crescut într-o comunitate religioasă. Mereu am fost un sceptic. Nu contează cu ce fel de sistem de credință te identifici, eu sunt pur și simplu cineva care vrea să provoace ursul, chiar dacă e bine, chiar dacă e rău.
Personaje noi și o distribuție (în mare parte) nouă:
Am avut castingul pentru al doilea sezon atunci când încă scriam scenariile. Procesul de casting a fost mai stresant de data asta - nu știu de ce! Poate pentru că veneau tot felul de oameni la noi care-și doreau să participe. Am fost la colegiu cu [directoarea de casting premiată cu Emmy] Meredith Tucker. Este una dintre cele mai vechi prietene ale mele, așa că ne înțelegem foarte rapid; știe exact ce-mi doresc. Și este un adevărat rezervor de cunoștințe atunci când vine vorba de actorii care lucrează azi. E prea greu pentru mine să țin pasul!
Revenirea actriței premiate cu Emmy Jennifer Coolidge („Tanya McQuoid”)
Jennifer este prietena mea și a fost parte din motivul pentru care am scris primul sezon. Oamenii au avut reacții grozave la interpretarea ei, așa că mi-am zis: dacă mergem în Italia, trebuie s-o aduc și pe Jennifer. Serios, o ador. Are o energie atât de distractivă pe platourile de filmare, și este și o actriță grozavă. Mi-o pot închipui ușor într-un spectacol de operă italian: Tanya are un aspect tragic, și destul de bogat în straturi cât să lucrez cu el din nou. Dar cel mai mult îmi doream s-o văd pe acel scuter Vespa. (râde) Îmi doream s-o văd într-o rochie în stilul anilor ‘60, cu eșarfă pe cap, ochelari de soare - un adevărat simbol pentru comunitatea gay.
Și, de fapt, toate lucrurile astea au venit direct de la Jennifer. Am întrebat-o: dacă mergem în Italia, ce vrei să faci? Și ea a zis: vreau doar să fiu călare pe un scuter Vespa în timp ce niște italieni sexy, îmbrăcați la costum, îmi aprind țigara.
Ok, da, trebuie să facem asta, m-am gândit eu…
Despre Aubrey Plaza („Harper Spiller”)
Am cunoscut-o pe Aubrey la o petrecere și ne-am împrietenit imediat. Încercam să facem un film împreună și am rămas prieteni de-a lungul anilor.
Asta mi s-a întâmplat și cu oameni precum Jack Black, Molly Shannon și cu Jennifer: ajungi să cunoști pe cineva și-ți dai seama că au o latură cumva ascunsă pe care ar fi distractiv s-o pui pe ecran. La Aubrey, există o latură normală a ei; este vulnerabilă și are multe nuanțe ca persoană. Este de fapt foarte greu de definit! Niciodată nu știi de ce anume o să ai parte când vine vorba de ea, are un spectru elastic al sinelui ei, cred.
M-am entuziasmat la gândul de a scrie ceva pentru ea care să nu fie Aubrey Plaza vine la White Lotus și, cu fiecare scenă, eram mai încântat să-i arăt toate nuanțele prin personajul Harper.”
Despre Meghann Fahy („Daphne Sullivan”)
Nu-i știam celelalte roluri înainte de proiectul ăsta - are foarte mulți fani datorită serialului The Bold Type, pe care nu-l văzusem -, dar audiția ei a fost uimitoare. Îți dă o senzație asemănătoare cu Cheryl Tiegs. M-am gândit că energia ei, pusă laolaltă cu energia lui Aubrey, ar fi extrem de amuzantă.
Despre Michael Imperioli („Dominic Di Grasso”)
Ador ce a făcut Michael în al doilea sezon; și pur și simplu îl ador pe el. Ce aduce el pe platou… e pur și simplu: Mulțumesc! Are o atitudine atât de înțeleaptă și dă tonul într-un mod grozav pentru tinerii actori, care se uitau la el cu admirație. Aceste atribute merită greutatea lui în aur.
Despre Haley Lu Richardson („Portia”)
O joacă pe asistenta Tanyei și practic plânge tot timpul, constant. (râde) Ea vrea doar să se simtă împlinită și satisfăcută, dar oriunde ar merge, niciodată nu se simte satisfăcută. Când vine vorba de ea, am vrut să mă joc cu idea că fiecare dintre noi își scrie povestea propriei vieți și de fapt circumstanțele nu au o legătură atât de mare cu felul în care ne vedem pe noi înșine.
Deaspre Simona Tabasco și Beatrice Grannò („Lucia și Mia”)
Când vine vorba de ele, în mare parte am vrut să creez o legătură între cele două care să fie o răsturnare a relației dintre fetele cinice din primul sezon [interpretate de actrița nominalizată la Emmy Sydney Sweeney și de Brittany O’Grady].
Grija mea principală a fost că nu am vrut să le scriu ca pe victime sau ca ele să se vadă ca victime. Ele au un scop, reușesc și se au una pe cealaltă. Lucia nu este acel tip de lucrătoare sexuală cu probleme pe care-l tot vedem în filme; pentru ea, munca sexuală a fost probabil un job suplimentar, care probabil a devenit în timp jobul ei cu normă întreagă.
Bărbații Di Grasso și o conexiune personală
Chiar înainte să încep să scriu al doilea sezon, eu și tatăl meu am mers în Suedia. Planificasem această excursie pentru noi, ca să poată vedea locul din care a venit familia mamei lui. Am avut acea experiență și, la puțin timp după, a fost diagnosticat cu un tip de demență. A fost miraculos faptul că am putut să mergem în acea călătorie.
Atunci când tata începe să vorbească despre sex, e ca și cum am 14 ani din nou. Dumnezeule! (râde) Dar dacă mă uit la el, e un tip de treabă, cu picioarele pe pământ, dar nu poate să scape niciodată de latura sa animalică. Vom fi umiliți pentru tot restul vieții noastre de această parte care există în fiecare dintre noi. Ce facem cu dorința? Ce înseamnă să fii „un bărbat bun”? Ce este selecția sexuală? Lucrurile astea s-au tot schimbat pe parcursul vieții mele.
În al doilea sezon, am vrut în mod specific să explorez aceste teme prin prisma heterosexualității masculine. M-am gândit că ar fi interesant să avem bărbați din trei generații care să călătorească împreună și să vedem cum bărbații mai în vârstă se zbat din cauză că apetitul lor sexual le-a distrus practic și moștenirea, și familiile, în timp ce nepotul, Albie Di Grasso, e mai degrabă: îmi pare rău, eu de fapt nu am apetit sexual. (râde)
Să fii povestitor în engleză, italiană și siciliană
Ce se vorbește în Sicilia e un dialect diferit de limba italiană. Am distribuit câțiva actori care vorbeau în italiană, dar trebuiau să fie sicilieni. Am avut o asistentă uimitoare, numită Chiara, care a crescut în Florida, dar e siciliană și vorbește italiană, siciliană și engleză. I-am zis: nu pleci nicăieri! (râde) și a devenit traducătoarea noastră. Personajul Sabrinei, Valentina - managerul hotelului - vine din Roma, deci vorbește în italiană. Lucia și Mia sunt localnice, deci ele vorbesc în dialectul sicilian. Astfel, au existat multe conversații între actori, ca să ne asigurăm că avem acuratețe la detalii.
A fost foarte distractiv pe platourile de filmare. Actorii italieni au fost grozavi! M-am simțit atât de norocos pentru că 20% din show este vorbit în italiană și au existat zile în care se vorbea doar în italiană, cu o echipă de filmare tot italiană. Mă întrebam: oare ce filmăm iese bine? Nu știu. (râde) Îți dai seama rapid că o parte importantă la actorie este să te ancorezi în ceva care face lucrurile să pară reale, credibile și universale.
Chiara era cu mine în Hawaii, în timp ce montam ultimele episoade. Partea care e foarte delicată la un proiect este montajul, pentru că adesea episoadele sunt prea lungi și trebuie să tai câte o scenă. Și o întreb: Ok, ce spun exact personajele aici?
Cred că e ușor să fii specific și obsesiv legat de ce-ți place și ce nu atunci când ceva e în engleză. Dar făcând serialul în italiană, mă simt de parcă am scăpat de o povară: deci, îmi place expresia ei în dubla asta!
O reimaginare a genericului și a coloanei sonore pentru Sicilia
În al treilea episod, Harper și Daphne merg la un palazzo care chiar există. Am fost acolo atunci când făceam scouting pe cont propriu și zidurile mi s-au părut incredibile: nu ar arăta minunat pentru genericul de deschidere?
În genericul din primul sezon, aveam un tapet tropical, aici, aceste ziduri au indicii în ele și nimic nu este exact ce crezi că o să fie. Începe cu îngerii din ceruri pe tavan, apoi maimuța și bărbatul, apoi un câine care face pipi pe podea. (râde)
Atunci când discutam cu [compozitorul premiat cu Emmy pentru White Lotus] Cristobal Tapia de Veer, a fost ideea lui să deschidem cu o coloană sonoră asemănătoare cu opera, auzim motivul vechi din primul sezon, ca o bucată muzicală pe care nu ți-o poți scoate din minte. E o versiune complet nouă a coloanei sonore; primul sezon era dens cu anxietate tropicală, iar de data asta folosim niște instrumente specifice și accente care par mai potrivite pentru Sicilia.
Ce sper eu pentru generic și pentru coloana sonoră este că există destule elemente în comun cu sezonul trecut, dar este o versiune foarte proaspătă.
