Este şocantă încrâncenarea cu care criticii americani atacă Super Chef/Burnt pe motiv că personajul principal este "antipatic". Trecând peste superficialitatea acestei abordări, etichetarea chef-ului Adam Jones (un excelent Bradley Cooper) drept "antipatic" este mai mult decât surprinzătoare: un exemplu de pasiune aproape obsesivă pentru perfecţiunea culinară, Jones este un exemplu de dedicare absolută. Poate nu vrei să-l scoţi la bere şi nici nu ai vrea să-ţi fie şef, dar cu siguranţă vrei să-l auzi vorbind timp de 100 de minute despre perseverenţă, sacrificiu şi ambiţie. Filmul reuşeşte o combinaţie rară la cinema: să fie relevant în timp ce amuză şi captivează.
Încă din primele minute aflăm cumpăna din viaţa protagonistului: un star în plină ascensiune şi posesor a două stele Michelin pentru restaurantul său din Paris, Adam a pierdut totul cu doi ani în urmă, din cauza dependendenţei de alcool şi droguri. Autoexilat în New Olreans, chef-ul îşi impune o bizară penitenţă: deschiderea a un milion de stridii într-o bodegă din oraşul american, înainte de a-şi încerca din nou puterile cu gurmanzii europeni. Este o trăsătură de caracter definitorie pentru perfecţionismul eroului care, ajuns la Londra, visează să deschidă "cel mai bun restaurant din lume".
Regizorul John Wells schimbă registrul după August: Osage Country cu o poveste care îţi ia ochii cu montajele sale colorate despre secretele din bucătăriile celor mai apreciate restaurante de pe glob. Îţi sugerăm să iei prânzul sau cina înainte de a merge la film pentru că sunt mari şanse ca vizionarea să te îndemne, pe stomacul gol, să-ţi rezervi o masă la un costisitor restaurant din oraş. Deşi nu mâncarea, ci obsesia lui Adam Jones pentru oferirea unei experienţe complete (un "orgasm culinar", spune la un moment chef-ul) se află în centrul atenţiei, Burnt se cufundă cu voluptate într-un spectaculos food porn vizual. Când ecranul se umple cu un fel de mâncare pentru realizarea căruia au muncit opt-zece specialişti în agitata bucătărie a protagonistului, mai că îţi vine să întinzi mâna şi să te serveşti din elaboratele aranjamente puse în valoare de porţelanul alb.
Super Chef vorbeşte despre repornitul de la zero, despre împăcarea cu trecutul, dar şi călcatul pe cadavre din imposibil de competitiva lume a fine dining-ului european. Deşi încearcă să amestece neconvingător ceva romantism în captivantul itinerariu al super chef-ului său, filmul compensează cu o incursiune în interesanta psihologie a personajului: când debutul restaurantului său dezamăgeşte, Jones îşi asumă întreaga vină. O mentalitate de lider conştient că orice greşeală făcută de cei din subordinea sa putea fi preîntâmpinată de o mai bună pregătire... Acest aspect face filmul să evadeze din seria lungmetrajelor "despre mâncare", pentru că abordarea lui Jones se potriveşte oricărei iniţiative de business.
Ca şi în August: Osage County, John Wells îşi accesorizează eroul cu unii dintre cei mai buni sau pe val actori ai momentului, aproape în totalitate europeni. Germanul Daniel Brühl, italianul Riccardo Scamarcio, francezul Omar Sy, galezul Matthew Rhys interpretează aliaţi sau concurenţi ai lui Jones, în timp ce suedeza Alicia Vikander şi britanicele Sienna Miller, Emma Thompson şi Lily James compensează testosteronul din scenariu. Uma Thurman are şi ea un cameo, în rolul unui critic culinar a cărei cronică pozitivă ar putea împinge noul restaurant al eroului pe calea cea bună. Cu ajutorul acestor actori excelenţi, filmul oferă o lecţie de viaţă, dar şi accesul într-o lume nefamiliară. Îţi recomandăm să nu-i rezişti.
