Dacă ar fi să alegem filmul românesc cu cel mai mare potenţial (festivaluri, dezbateri) in 2017, nu am ezita nicio secundă: este vorba de Soldaţii. O poveste din Ferentari, debutul în ficţiune al regizoarei de documentar Ivana Mladenovic inspirat de romanul autobiografic omonim al scriitorului Adrian Schiop.
Apărut în 2013, Soldaţii aduce în prim-plan un spaţiu despre care toţi bucureştenii au o opinie (de obicei rea), deşi nu au făcut nici măcar un pas pe străzile de acolo. Vedem cartierul Ferentari prin ochii lui Adi, protagonistul, un tânăr intelectual care renunţă la gazetărie pentru a scrie o teză de doctorat despre manele. Pentru a înţelege mai bine fenomenul, eroul se mută în Ferentari, unde are parte de experienţe inedite şi ajunge să-l cunoască pe Alberto, un bărbat de etnie romă care şi-a petrecut jumătate din viaţă în închisoare. Cei doi vor ajunge eroii unei improbabile poveşti de dragoste care subliniază apăsat diferenţele dintre universurile lor.
Un subiect controversat
Evenimentele din roman se regăsesc aproape în totalitate şi în scenariul scris de Ivana Mladenovic şi Adrian Schiop. Pentru modul cum discută despre discriminare, integrare şi comunicare, Soldaţii are toate şansele să provoace dezbateri interesante despre o anumită parte a culturii Bucureştiului o dată cu premiera care va avea loc, cel mai probabil, în a doua jumătate a acestui an.
Pentru a descoperi mizele acestui proiect promiţător, am stat de vorbă cu Ada Solomon, producătoarea filmului. Având în vedere că Soldaţii este unul dintre extrem de puţinele filme româneşti care discută fenomenul LGBT, o întrebare a privit modul cum va arăta pe marele ecran această poveste de dragoste între doi bărbaţi. Ada Solomon, cunoscută şi pentru producţia filmelor premiate la Berlinală Poziţia copilului şi Aferim!, spune că Soldaţii "este foarte intim şi relaţia dintre cei doi este extrem de delicată. Nu e nimic exhibiţionist, nimic făcut ca să şocheze sau ca să atragă atenţia asupra specificităţii relaţiei. Este o poveste între doi oameni care au nevoie de trandreţe şi care sunt, fiecare în felul lui, extrem de singuri".
Un război împotriva clişeelor
Unul din scopurile proiectului, cel puţin din punctul de vedere al producătoarei, a fost zdruncinarea clişeelor pe care le avem despre Ferentari. "Proiectul mi-a dat o mare satisfacţie în final, pentru că mi-am dorit foarte mult să iasă din clişee şi să nu fie o abordare superioară a majorităţii faţă de minoritate - şi aici vorbim de ambele minorităţi, cea romă şi cea LGBT. Am vrut să transmită că sunt două lumi diferite, cu coduri diferite, şi nu cred că poate cineva să spună care dintre aceste două lumi este mai bună.
Ele sunt diferite şi de aici imposibilitatea acestei relaţii, pentru că, pentru mine, cel puţin, nu este vorba de o problemă de castă sau de clasă socială, ci de două sisteme de funcţionare care sunt diferite şi nu pot interfera cum se cade. Acest aspect este foarte prezent în film. De asta cred că filmul este o reuşită şi sper să fie privit la fel şi de un public să-i zicem mai conservator", mai spune Ada Solomon.
O ocazie pentru dezbateri publice
Unul din filmele anterioare ale casei Hi Film Productions, Aferim!, a provocat dezbateri serioase, alimentate şi de faptul că informaţiile despre sclavia romilor în România controlată de imperiul otoman au fost eliminate din manuale şi cărţi de istorie în timpul comunismului. O dezbatere la fel de aprinsă ar putea provoca şi Soldaţii. "Sper că va fi văzut şi va fi comentat. Indiferent de comentarii, este important ca ele să existe. Momentul când un film reuşeşte să lărgească spectrul cinematografic şi să intre într-o dezbatere mult mai largă este momentul când pot să spun despre mine că am reuşit cu proiectul respectiv. Asta mă interesează şi ăsta este beneficiul major. Recompensa este emoţională", spune producătoarea.
Adi Schiop, de la autor la actor
Autorul, scenaristul şi actorul Adrian Schiop (foto dreapta) are probabil cel mai spectaculos itinerariu din literatura şi cinema-ul din România. Ada Solomon explică: "A avut o experienţă personală pe care a ficţionalizat-o în carte, care carte a fost transformată într-un scenariu prin mintea şi viziunea Ivanei asupra poveştii, iar Adi s-a transformat din nou în actorul Adi Schiop, care se joacă pe sine, dar de fapt nu se joacă pe sine. Să fii simultan şi doctorul Frankenstein şi Creatura este, cred, ceva extrem de greu de realizat. Şi Adi făcut-o cu o graţie şi o forţă extraordinare, de care cred că nici el nu se credea în stare la început. Una e să interpretezi un personaj şi alta să te joci pe tine în toate aceste reîncarnări".
Un casting dificil
Distribuirea lui Schiop în rolul principal nu a fost de la început în plan. Ada Solomon spune că Ivana Mladenovic "a văzut un număr foarte mare de actori în casting-uri repetate şi în diverse faze ale proiectului. La urma urmei a devenit clar că nu aveau ce trebuia, nu aveau puterea de a relaţiona cu un alt bărbat. Ce mi-a lipsit mie văzând probele a fost faptul că, deşi mulţi dintre aceşti actori sunt extraordinari, lipsea acea sclipire în ochi, acel foc de artificii dintr-o relaţie. Această lipsă făcea ca relaţia să nu fie credibilă.
Ideea (n.r. - de a-l distribui pe Adi Schiop în rol) a venit de la Ivana, ea i-a şi propus lui Adi. E meritul ei şi mai ales curajul ei şi al lui Adi. Când am văzut primele probe cu el mi-a fost clar că este cea mai bună alegere, cu toată stângăcia lui, cu toată timiditatea lui. A fost foarte greu pentru el să se imagineze în faţa camerei. Este o responsabilitate extraordinară pe care şi-a asumat-o şi am tot respectul şi tot dragul pentru ce a reuşit să facă. Este un curaj, nu neapărat curajul de a apărea în faţa camerei, ci un curaj psihologic. Cred că a fost cumplit de greu pentru o persoană atât de sensibilă cum este Adi Schiop."
Tot Ivana Mladenovic l-a descoperit pe Vasile Pavel (foto stânga), căruia echipa îi zice Diguday, actorul neprofesionist care îl interpretează în film pe fostul puşcăriaş Alberto.
Respectul, cheia filmărilor în Ferentari
Deşi emoţiile nu au lipsit, filmările într-un cartier perceput drept dificil nu au întâmpinat incidente majore. "Nu a fost nimic mai mult sau mai puţin decât ce se întâmplă de obicei la filmări", îşi aminteşte Ada Solomon. "Sigur că este o zonă unde locuitorii se simt agresaţi de camera de filmare. Le este teamă că vor fi arătaţi într-o lumină proastă şi au senzaţia că toată lumea se îmbogăţeşte de pe urma lor. De asemenea, pentru fiecare lucru trebuie să existe o plată. Este un context delicat, pentru că marginalizarea naşte frustrare şi frustrarea se poate manifesta printr-un soi de agresivitate.
Nu a existat niciun incident major care să întrerupă filmările, dar asta şi datorită faptului că am avut o echipă extraordinar de devotată şi de atentă. Aici vorbesc de Valentino Rudolf, care a fost producătorul executiv al filmului, de Adi Pavelescu, directorul filmului, şi de cei doi doameni de la locaţii, care au fost absolut minunaţi, Mirela Ţugui şi Bogdan Ignat. Un nume important în relaţia cu cartierul este Mădălina Botoran, fără de care nu ni s-ar fi deschis nicio uşă.
Ei au reuşit nişte lucruri cu adevărat magice, dar care vin din ceva ce ştiam de mult, de când am filmat în Rahova la Marilena de la P7: atâta vreme cât tratezi oamenii cu respect, lucrul ăsta ţi se întoarce. Şi o simte oricine, indiferent că este laureat al premiului Nobel sau un om nevoiaş de la periferie. Pentru mine respectul faţă de oamenii de acolo a fost cuvântul de ordine, pentru că nu avem dreptul să-i judecăm şi nu ştim cum au ajuns în situaţii-limită", spune Ada Solomon.
Manelele, adevărat personaj
Cum protagonistul se mută în Ferentari pentru a studia fenomenul manelelor, acestea nu puteau lipsi de pe coloana sonoră a filmului. Pentru Ada Solomon, muzica din Ferentari, o formă de folclor urban, este un personaj în toată puterea cuvântului în film. "Mi se pare o ipocrizie incredibilă că lumea repudiază manelele fără drept de apel, pentru motivul că ar fi ceva 'urât', 'nepotrivit'. Dar eu aş vrea să-l văd pe acela căruia nu-i vine să bată ritmul din picior când aude o manea puternică. Aş vrea să-l văd pe acela care nu rezonează în niciun fel la versurile, da, simple şi patetice, dar care vorbesc despre lucruri foarte omeneşti pe care le trăim cu toţii. Nu înţeleg de ce folclorul clasic, cu versuri la fel simple şi de patetice, e considerat mai bun decât acest folclor urban. Nu vorbesc de industria manelelor, vorbesc strict de ce înseamnă muzica asta, ce are ea special şi de ce atât de multă lume o respinge. Ea face parte din cultura urbană", este de părere Ada Solomon.
Ce urmează pentru Soldaţii? Cel mai bun lucru care i se poate întâmpla filmului ar fi o selecţie la un festival important. Subiectul şi faptul că în 2017 lipsesc lungmetrajele cineaştilor români consacraţi cresc şansele ca Soldaţii să atragă atenţia selecţionerilor unor festivaluri precum cel de la Cannes (selecţia va fi anunţată joia viitoare), Locarno sau Veneţia. În funcţie de această selecţie va fi programată şi premiera în România.
