Primele reacții la noul flm al lui Martin Scorsese: The Irishman este „monumental”, „deja un clasic”

Regizor câştigător de Oscar şi legendă a Hollywood-ului, Martin Scorsese s-a întors cu un nou film, despre mafie, anume The Irishman, cu Robert De Niro şi Al Pacino protagoniști. The Irishman va apărea în streaming pe Netflix de pe 27 noiembrie.

Văzut la Festivalul de film de la New York weekendul acesta, The Irishman a stârnit reacţii interesante din partea criticilor, după ce i-a ţinut în scaune timp de o durată exemplară, 3 ore şi 30 de minute...

Cu mafioţi, asasini plătiţi şi politicieni în meniu, dar şi cu o distribuţie de nume mari care vin alături de Scorsese, primele cronici sugerează că regizorul a semnat de data aceasta un film despre mafie ceva mai sumbru şi mai contemplativ. Iată câteva reacţii mai jos.

The Hollywood Reporter: „Cu un buget anunţat de 160 de milioane dolari, filmul este o provocare pentru Netflix, iar timpul de rulare de trei ore şi jumătate va fi neobişnuit pentru difuzarea în formatul de film pentru acasă. După ce a încercat gustul producţiilor TV cu Boardwalk Empire - şi cu Vinyl, care a avut mai puţin succes comercial - alegerea lui Scorsese de a face din acest film un lungmetraj pentru marele ecran şi nu un serial pare puţin neobişnuită. Oricine este obişnuit cu dinamismul intens al lui Goodfellas sau Casino ar putea fi dezamăgit. Totuşi, The Irishman este, pe multe paliere, un examplu cinematografic de lux minunat croit."

Esquire: „The Irishman nu este o capodoperă. Dar nici nu îi lipseşte mult să fie. Este ambiţia actuală a lui Netflix de a fi mai mult decât un magazin universal, anume de a-şi revendica locul de competitor serios la Oscaruri. Astfel, decizia de producere a  filmului a fost o mişcare inteligentă de a-l atrage pe Scorsese cu un buget generos de producţie şi fără prea multe limitări. Ceea ce a rezultat nu a fost un film obişnuit despre mafie sau un nou Goodfellas, ci mai degrabă un film memorabil, în stilul Amurgului zeilor, îmbibat de regret, condus de o ambiţie monumentală, dar plin şi de sosul roşu al violenţei. Ce ar putea fi mai american decât asta?"

Vanity Fair: „Îmi plac filmele lungi, însă un film de 209 minute chiar este un film lung. Deşi unele porţiuni de film au un aer repetitiv, răbdarea va fi răsplătită. Ritmul luxos al filmului permite momente de observaţie ascuţită şi de detalii care, altfel, ar fi sfârşit eliminate la montaj. Iar actorii sunt impresionant de pregătiţi pentru acest maraton. M-am simţit cucerit de film, şi de modul în care Scorsese îl foloseşte pentru a-şi ispăşi, puţin, înclinaţia sa din trecut pentru violenţă. În The Irishman, o lume întunecată devine încet-încet o elegie, plină de vinovăţie”.

The New York Times: „Urmărirea acestui film, în special în graţioasele sale ultime momente, este închiderea unui cerc. Nu este ultimul film pe care Scorsese îl va face, sau ultimul film pe care oricine îl va face despre perioada de apogeu a Mafiei, însă oferă un fel de loc de odihnă. Nu a fost un proiect uşor, din niciun punct de vedere, pentru că The Irishman reflectează asupra acestei moşteniri a violenţei şi a risipei, despre bărbaţi prea duri şi prea răi pentru a merita să fie jeliţi. Un monument este ceva complicat. Acesta este unul mare şi solid - şi de asemenea, surprinzător şi cuceritor de delicat”.

The Guardian: „Aşa cum ne-am putea aştepta de la un regizor de asemenea fineţe, The Irishman este un exemplu de excelenţă, fiecare detaliu fiind atent luat în calcul, fiecare locaţie aleasă cu perfecţionism şi mai ales, considerând bugetul imens, filmul te transportă în alt loc, meritând să fie savurat pe marele ecran şi nu urmărit pe jumătate, pe un smartphone. Dincolo de tema îmbătrânirii, măiestria conţinută aici este fără pată şi principala mea rezervă vizavi de ea este gradul de disponibilitate a filmului pe Netflix, anume că nu îndeajuns de mulţi vor putea aprecia în cinematografe delicateţea lui Scorsese şi a echipei lui”.