Kate Winslet, Mare of Easttown: „A trebuit să alerg foarte mult la filmări. A trebuit să trântesc persoane la pământ și să mă bat și să arestez oameni”

Celebra actriță premiată la Oscar, Emmy și Globul de Aur Kate Winslet joacă rolul principal în mini-seria Mare of Easttown, semnat de creatorul și scenaristul Brad Ingelsby (The Way Back), sub bagheta regizorală a lui Craig Zobel (show-ul HBO „Cei rămași / The Leftovers).

Mare of Easttown, o mini-serie în șapte părți care eaxminează autentic modul în care familia și tragediile din trecut ne pot defini prezentul, debutează duminică, 18 aprilie pe HBO și va disponibilă pentru streaming pe HBO GO.

Cum ai ajuns să joci rolul principal din Mare of Easttown?
A fost printr-o serie de întâmplări bizare, de fapt. Era septembrie 2018, filmam în Marea Britanie și într-o singură lună am primit scenariile de la Ammonite și episoadele unu și doi din Mare. Am ajuns să spun da ambelor proiecte, uimitoare și gigantice. Am fost foarte foarte entuziasmată să lucrez cu HBO din nou - lucrasem la Mildred Pierce împreună cu ei și a fost o experiență uimitoare. Am citit scenariul și, sincer, a fost ca un vis pentru o actriță de vârsta mea, de vârstă mijlocie. Nu îmi place neapărat acest termen, dar am 45 de ani acum. Nu mai am 20. Și când am citit Mare, m-am simțit foarte norocoasă că am fost rugată să citesc ceva care ar fi putut fi oferit unei actrițe americane, de exemplu. Felul în care era scris scenariul era atât de real și minunat și… mă puteam vedea spunând acele cuvinte. Acesta e mereu un indicator real pentru mine: citesc bucăți cu voce tare atunci când citesc un scenariu și mă joc cu replicile - îi spun fiului sau fiicei mele: „vino să citești scena asta cu mine”. Și apoi am acea senzație: „Oh, acest proiect ar putea fi bun. Ar putea fi bun”. Cu Mare am avut senzația asta imediat. Așa că am fost flatată de la început să primesc oferta, dar m-am simțit și prinsă de provocări.

Care erau acele provocări?
Kate: Acesta e un proiect cu acțiunea în Delaware County, aproape de Philadelphia, în statul Pennsylvania. Are acțiunea plasată într-o țară care nu e a mea și e un personaj total diferit de mine sau orice alt rol am mai interpretat. Nici măcar nu fusesem în Delaware County înainte să lucrez la acest proiect. Există un dialect foarte specific pe care îl au oamenii din Delco, și acesta a fost un alt factor important pentru mine – „Dumnezeule, trebuie să învăț un alt accent american!” Îmi place să învăț accente, dar acesta mi-a pus niște probleme.

Cine e Mare Sheehan?
E un personaj care a fost un stâlp al comunității de foarte mulți ani. E detectiv și sergent în poliție - și e un detectiv bun -, dar o fată dispăruse cu un an înainte, Katie Bailey, o fată în vârstă de douăzeci și ceva de ani. Și Katie era fiica unei alte femei din localitate, prietenă bună cu Mare. Toată lumea știe pe toată lumea în Easttown, așa că toți ochii au fost pe Mare s-o găsească pe Katie - și ea n-a reușit să facă asta. Nimeni nu știe dacă a murit, dacă mai trăiește sau ce s-a întâmplat cu ea. Nu au nicio idee. Pe lângă asta, când Mare avea 16 ani, ea a reușit să marcheze un punct decisiv într-un campionat de baschet pentru fete. Este un moment care a făcut orașul faimos la vremea aceea. Și în fiecare an există o ceremonie care aniversează acel moment. Mare este plimbată în fața orașului și toată lumea o consideră o eroină, dar ea nu se simte așa. Ea vrea doar să stea locului și să dispară în mare parte a timpului, dar cu toate astea trebuie să meargă mai departe.

Despre ce e povestea, din punct de vedere narativ și tematic?
Păi e despre o crimă într-un oraș mic și fiecare episod se termină în suspans. Eu am fost captivată episod după episod - senzația aia minunată pe care trebuie s-o simți atunci când te uiți la o dramă despre o crimă și personajele încearcă să descopere criminalul… aspectul curiozității față de cine a comis crima este foarte irezistibil. Mi s-a părut o poveste foarte isteață din această categorie.

Numai că nu e doar o poveste polițistă. E mai mult despre comunitate și milă și compasiune și doliu; și cum oamenii reali trăiesc și se descurcă cu lucruri reale și cum acele lucruri reale nu sunt mereu fericite, știi? Pot fi foarte dificile. Dinamicile de familie se pot schimba în baza unor întâmplări din trecut sau circumstanțelor din prezent.

Mare e o fostă sportivă și un ofițer de poliție. Cum te-ai pregătit fizic pentru rol?
Știam că va fi o mare provocare. A fost o producție masivă, peste 124 de zile și cu COVID chiar în mijloc. Am jucat acest personaj peste un an și încă cinci luni de pregătire. A trebuit să rămân foarte în formă. Nu neapărat pentru că trebuie să vedem un corp în formă sau ceva de acest gen, dar pentru că a trebuit să alerg foarte mult la filmări. A trebuit să trântesc persoane la pământ și să mă bat și să arestez oameni, să trântesc adulți gigantici pe jos. A trebuit să fiu tot timpul ca o sportivă care se antrenează pentru ceva. Asta nu înseamnă neapărat că făceam exerciții la sală, dar am mers foarte mult cu bicicleta, în jur de 20 de kilometri pe zi sau ceva de genul. Adică, nimic major, nu durează atât de mult să faci asta! Dar a trebuit să fiu sănătoasă și gata de orice. Și adevărul e că era bine să simți că a fost puternică fizic odinioară, în tinerețe, dar nu mai e neapărat așa în prezent. Nu am vrut să fie un superom imposibil de egalat, în vârstă de 40 și ceva de ani. În mare parte femeile nu sunt așa - facem ce putem în mijlocul tuturor celorlalte lucruri cu care jonglăm. Așa că am vrut să reprezint acea categorie demografică. Pentru mine, însă, a trebuit să mă mențin în stare bună ca să rezist, pentru că a fost un proiect masiv.

Ce fel de documentare ai făcut?
Am petrecut mult timp la realul departament de poliție din Easttown și în localitatea Marple, care sunt una lângă cealaltă. A fost un grup de detectivi, sergenți și ofițeri de poliție care m-au ajutat foarte, foarte mult. Dar a fost mai ales o femeie numită Christine Blaylor. E un sergent de poliție și detectiv ca o rachetă de buzunar, mică de înălțime, extraordinară, feroce. A avut o viață nu chiar ca a lui Mare, dar similară în sensul că a făcut un copil de tânără și nu avea un viitor prea roz și a trebuit să facă ceva pentru a da sens existenței ei. Se întâlnise cu un prieten într-un mall când împingea căruciorul cu cel mic, la 22 de ani, și acest prieten al ei de la mall tocmai absolvise academia de poliție. Ea s-a gândit: „Aș putea fac și eu asta. Sunt în formă. Sunt puternică. Adică da, copilul meu are aproape trei ani acum - într-un an și pot să-mi încerc norocul”. Și a făcut asta - și a fost una dintre cele două femei care a absolvit din grupa ei de 55 de persoane. Și a ajuns să fie detectiv sergent și are aproape aceeași vârstă ca mine. A fost incredibilă; mi-a oferit atât de mult sprijin. Orice scene pe care le aveam legate de munca de polițist sau detectiv, pentru care aveam nevoie să înțeleg cum decurge munca lor, sau dacă foloseam o armă sau ceva, mereu era acolo. Spunea: „da, așa - e real. Așa se face”. Și asta e tot ce aveam nevoie să aud.