I, Frankenstein rulează în premieră săptămâna aceasta în cinematografele de la noi, în format 3D şi IMAX 3D, aducând pe marile ecrane un spectacol vizual de proporţii: creaturi fantastice şi înfruntări spectaculoase, cu - după mine - prea multă cruzime pentru un rating AP 12 (probabil lipsa deluviilor de sânge a făcut filmul să scape de un N15 - „nerecomandat sub 15 ani”, garguii şi demonii spintecaţi cu tot felul de arme nevârsând sânge, ci raze luminoase/de foc, după caz), plus atmosferă creată din jocul de lumini.
Scenariştii Kevin Grevioux şi Stuart Beattie pleacă de la o temă universală - lupta dintre Bine şi Rău - aducând creaturi care nu s-au mai perindat pe marile ecrane până acum, garguii. Aceştia luptă de partea Binelui, fac parte chiar din Ordinul Arhanghelului Mihail, după cum singuri se prezintă, şi umblă pe urmele demonilor ce sălăşluiesc în lume sub formă umană. Atât.
E semn de creativitate pentru scenariştii filmului să apeleze la nişte creaturi legendare precum garguii, care nu au mai apărut - se pare - în lumea filmului, pentru a crea o poveste în jurul lor, într-un moment în care pandemoniul cinematografic este plin de vampiri, vârcolaci, zombi etc. Dar când propui un univers nou, trebuie să explici mai mult legile după care funcţionează. Garguii din film sunt, totuşi, doar schiţaţi. De unde vin? Cum au apărut? Care le e originea? Ce puteri au în afară de a se transforma când în oameni, când în monştri? Şi întrebările pot continua.
Dar cu ocazia filmului am citit mai multe despre gargui. Aşa că vă spun şi vouă poezia. Elemente ornamentale din perioada gotică la biserici, funcţionau practic pe post de burlan, numele venind de la francezul „gorge” (gât) şi de la gâlgâitul apei prin aceste burlane, scrie wikipedia. La acea vreme, garguii se credea că apără bisericile de spiritele demonice, fapt exploatat în filmul I, Frankenstein. Aspectul lor terifiant amintea ereticilor şi duşmanilor lui Dumnezeu că acea clădire are protecţie divină. Legenda spune că aceşti gargui urlă în apropierea Răului, fie că se apropie în formă vizibilă - vrăjitori, magicieni, demoni încarnaţi - fie invizibilă.
Continuând cu celelalte creaturi din film, trebuie să spun că - iniţial - prezenţa monstrului lui Frankenstein în ecuaţie mi s-a părut trasă de păr. Dar scenariştii motivează bine prezenţa lui în film. Demonii, inamicii garguilor, vor să afle secretul nemuririi pământene, aşa că încep să-l vâneze pe Adam. Pe lângă nemurire, Adam are însă şi puteri supraomeneşti (probabil dobândite în cei 200 de ani de existenţă...).
Aaron Eckhart mi s-a părut de carton în rolul lui Adam, chipul lui nu a lăsat să se întrevadă nicio frământare, nicio dilemă, nicio alegere, deşi scenariu prevedea toate astea. Dracii sunt relativ original creaţi, în liniile impuse de imaginarul colectiv, lui Bill Nighy exploatându-i-se bine fizionomia aparte pentru rolul prinţului Naberius. Cum era nevoie şi de o fată frumoasă în schemă, aceasta e portretizată de Yvonne Strahovski (Dexter), jucând varianta feminină şi de mai bună credinţa a doctorului Frankenstein.
Prin urmare, în I, Frankenstein avem de-a face cu un spectacol vizual foarte ambiţios pe un suport epic şi univers nou creat abia schiţate.
Părerea ta
Spune-ţi părereaAti inceput sa puneti comenatrile gen cancan !!