Într-un articol publicat la începutul anului consideram The Nun/Călugărița: Misterul de la mănăstire drept "cel mai promiţător horror al anului". Spin off al filmelor The Conjuring şi Annabelle, filmul are în centrul atenţiei cel mai înspăimântător personaj negativ al francizei, demonul Valak. Faptul că el este prizonier într-o mănăstire din România face horror-ul cu atât mai interesant pentru publicul de la noi. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la acest film care se lansează vineri în cinematografele din ţară.
Acţiunea are loc în anul 1952, când sinuciderea unei călugăriţe la mănăstirea Santa Carta din munţii României pune pe jar Vaticanul. Părintele Anthony Burke (Demián Bichir), un specialist în manifestări religioase suspecte, este trimis să investigheze ce s-a întâmplat. Îl însoţeşte soră Irene (Taissa Farmiga), o tânără care se pregăteşte să devină călugăriţă. Investigaţia începe cu Frenchie (belgianul Jonas Bloquet), furnizorul de legume al mănăstirii şi cel care a descoperit trupul sinucigaşei, iar curând eroii vor da ochii cu înfiorătorul Valak.
Cel mai îmbucurător aspect al producţiei nu este legat de calităţile sale intrinseci: filmul este o gigantică reclamă pentru România şi mai ales pentru castelul Corvinilor de Hunedoara. Da, Călugăriţa consolidează o imagine dubioasă a României în lume, aceea că suntem toţi nişte ţărani aflaţi încă în Evul Mediu şi gata orice moment să cădem victimă unui vampir sau unui demon, dar nu avem de ce să ne plângem atâta vreme cât batalioane de străini vin în ţară tocmai pentru a-şi confirma sau infirma această impresie. Succesul acestui horror şi modul inspirat în care îi foloseşte arhitectura gotică ar putea face castelul Hunedoarei încă şi mai popular printre vizitatorii din ţară şi din străinătate.
Realizarea unui horror presupune o alegere între atmosferă şi explicit, iar The Nun eşuează relativ la primul capitol şi excelează la al doilea. Filmul foloseşte o formulă evidentă, care devine, din păcate, repetitivă: un personaj aude un zgomot sau vede o umbră şi imediat simte nevoia să investigheze. După câteva minute de "plimbare" pe acorduri muzicale ameninţătoare are loc întâlnirea cu bau-bau-ul. Merge o dată, merge de două ori, dar apoi formula se repetă la nesfârşit. Ce salvează succesiunea acestor momente este inventivitatea momentelor explicite: indiferent dacă îţi plac sau nu horror-urile în general, sunt puţine şanse să ieşi de la Călugăriţa fără să te fi speriat măcar o dată şi încă bine de tot. Unicul mare plus al filmului, pe lângă apropierea sa de România, sunt manifestările demonului.
Valak este categoric cel mai înspăimântător personaj al francizei şi cu siguranţă unul dintre cele mai înspăimântătoare personaje horror din ultimul deceniu, dar groaza inspirată de el nu justifică simplitatea scenariului şi nici faptul că personajele pozitive au o istorie mai mult decât rudimentară. Filmul mai surprinde şi cu încăpăţânarea de a intercala dialoguri amuzante de eficienţă îndoielnică, The Nun fiind primul film din franciză care se forţează să amuze în timp ce sperie. Evident, nu momentele comice îţi vor rămâne în minte după ce ieşi din sala de cinema...
Pe lângă locaţii (o scenă de interior din Vatican s-a filmat la Palatul Parlamentului, iar câteva exterioare la Mogoşoaia), The Nun distribuie şi actori din România. Te vei bucura să le recunoşti pe Maria Obretin şi Ingrid Bisu în rolurile a două călugăriţe care o ajută pe sora Irene în lupta ei cu Valak, iar prezenţa lor, eficacitatea sperieturilor şi impunătoarea arhitectură a castelului te-ar putea face să închizi ochii la minusurile filmului şi să-l apreciezi poate mai mult decât merită.
Părerea ta
Spune-ţi părerea