Francofonia, o co-producție franco-germano-olandeză regizată de maestrul rus Aleksandr Sokurov, despre soarta operelor de artă din Muzeul Luvru în timpul celui ce-al Doilea Război Mondial, intră pe marile ecrane din România. Filmul va rula, din 22 iulie, în cinematografe din București, Cluj, Constanța, Timișoara, Brașov, Oradea, Târgu Mureș, Bârlad, Focșani, Odobești, Adjud și Gura Humorului.
Francofonia vorbește despre coaliția improbabilă dintre Franziskus Wolff-Metternich, ofițerul nazist însărcinat cu prezervarea operelor de artă, ceea ce de obicei însemna confiscarea lor pentru colecțiile private ale Führer-ului, și directorul Muzeului Luvru, Jacques Jaujard, unul dintre cei mai respectați muzeografi din Europa de Vest. Povestea celor doi inamici pe care iubirea pentru artă îi transformă în aliați este recreată de Alexander Sokurov, care mărturisea într-un interviu pentru canalul ARTE: „Dacă în momentul morții voi putea să păstrez doar două lucruri din viață, acestea ar fi lumina de dimineață și marea cultură europeană”.
Regizorul capodoperei Arca rusească (2002) a avut acces privilegiat la Luvru, unul dintre cel mai bine păzite muzee din lume, cu un sistem de securitate care valorează milioane de euro. Muzeul adăpostește peste 35.000 de obiecte de artă. „Sokurov, care a parcurs ca un vizionar Muzeul Ermitaj în filmul Arca rusească, s-a simțit ca la el acasă în Luvru”, aflăm din publicația Le Figaro. Pentru filmarea de la Luvru, se spune că a petrecut zi și noapte în muzeu, analizând minuțios fiecare cadru. A avut acces liber prin tot spațiul, mai puțin biroul în care lucra personajul său, Jacques Jaujard.
„Regizorul își compune cadrele ca o pictură, cu o permanentă grijă pentru cel mai mic detaliu, gest sau postură. Își reinventează filmul în fiecare moment”, relatează ArteTV. „Toată opera regizorului se hrănește din pictură, sculptură, muzică și literatură”, scrie Le Figaro, pentru care regizorul declară: „Nu mă consider un regizor consacrat, ci un simplu elev. Învăț de la pictori, compozitori, scriitori.”
Sokurov nu vorbește limba franceză și, pe tot parcursul celor patru săptămâni de filmare, petrecute în Luvru, în Germania și în portul Rotterdam (locație pe care se punea mai mult accent într-o primă variantă de montaj), a avut doi asistenți care i-au tradus toate indicațiile.
La fiecare film al său, Alexander Sokurov obișnuiește să aleagă figurația dintre membrii echipei sau vizitatorii de pe platou. Așa se face că un istoric specialist în perioada ocupației, Catherine Limbert, s-a trezit în fața camerei, în costum de secretară a directorului Luvrului.
„Adevăratul moment de creație al unui film începe odată cu post-producția”, spune Sokurov într-un interviu pentru Groupement National de Cinemas de Recherche. Post-producția filmului Francofonia a fost mai lungă și incomparabil mai complicată decât filmarea propriu-zisă. “Acolo nu există nicio restricție. Poți schimba sensul, numele, personajele, dialogurile, chiar și dramaturgia. Un film e ca un copac, crește încontinuu. Nu e ca o construcție planificată, orice se poate modifica. Să faci un film e ca și cum te-ai căuta pe tine, riscând să nu te găsești.”
Francofonia a fost lansat în cadrul celei de-a 72-a ediții a Festivalului de la Veneția, unde a câștigat Premiul FEDEORA pentru Cel mai bun film european.
Alexander Sokurov este autorul unor filme precum Faust, premiat cu Leul de Aur la Veneția în 2011, Alexandra (2007), The Sun (2004), Father and Son (2003) sau Mother and Son (1997), toate selecționate și premiate în marile festivaluri.
