În filosofia Războiului Stelelor, adepții Sith sunt răi deoarece ei cedează unei patimi. Totuși, o viață totalmente rațională este una „bună”?, se întreabă Jonny Thomson, profesor de filozofie la Oxford, într-un articol publicat pe bigthink.com, în care filozofia din Star Wars este comparată cu filozofia Greciei Antice. „Poate că avem nevoie atât de lumină cât și de întuneric”, scrie filozoful.
Într-un studiu din 2022 al revistei Empire, Darth Vader i-a surclasat pe The Joker, pe Hannibal Lecter și pe Voldemort în clasamentul eroilor negativi din toate timpurile. Așa cum știm, Lordul Vader aparține lumii „întunecate” a Forței, ceea ce înseamnă că este un Sith. Adepții Sith sunt ușor de recunoscut după săbiile lor roșii și după muzica de pe coloana sonoră, semnată John Williams, care începe atunci când ei își fac intrarea: acest lucru îi face să fie văzuți imediat drept „eroi negativi” de către orice cinefil. Însă lucrurile s-ar putea să nu stea tocmai așa, scrie Thomson.
Filosofia Star Wars: codurile Jedi vs. cele ale Sith
Codul Jedi are două replici de bază. Prima este: „Nu există emoție, există doar pace”. Cea de-a doua spune:„Nu există patimă, există doar seninătate”. Perspectiva Jedi-lor este aceea că atunci când simțim emoții puternice, de orice fel, acest fapt nu ne conduce decât la acțiuni iraționale și, deci, maligne. Atunci când maestrul Yoda, liderul spiritual al Jedi-lor, spune: „Frica conduce la furie; furia la ură; ura la suferință”, pare că are dreptate. E vorba aici de emoții negative, care scot la lumină ceea ce e mai rău din oameni. Însă aceste emoții nu sunt întregul interval posibil de emoții.
„Fără emoții” înseamnă fără iubire sau fără afecțiune, scrie Thomson, semnatarul contului de Instagram Mini Philosophy. „Fără patimă” înseamnă și apatie în fața nedreptăților lumii...
Pe de altă parte, codul Sith spune altceva: „Prin patimă eu capăt forță. Prin forță capăt putere...” Sith îmbrățișează impulsurile umane și acceptă emoția. A fi Sith înseamnă a trăi pasional și a te simți puternic în tot ceea ce faci.
Platon, cavalerul Jedi
Dacă a existat un fundament filosofic împotriva emoției, un apel la rațiune în istoria filosofiei, este filosofia lui Platon. Pentru Platon, atunci când trăim guvernați de sentimente, e ca și cum te-ar târî după ei niște cai, scrie Thomson, care a semnat cartea „Mini Philosophy: A Small Book of Big Ideas”. Numai apelând la partea rațională a minții noastre avem o șansă ca să ne ținem viața sub control. Nimic bun nu poate reieși din nebunia emoțiilor.
Pentru Platon - și pentru Jedi - intelectul, și nu impulsurile, sunt o condiție necesară pentru virtute.
Pentru Aristotel, obiectivul artei - în speță teatrul și arta dramatică - era să „curețe” sufletul de emoții, în special de emoții precum frica sau furia. Atunci când urmărim pe scena teatrului fie o crimă, fie suferința, această experiență îndepărtează aceste sentimente, așa cum s-au născut în mintea noastră.
Acest proces, numit catharsis, era o premisă a unei vieți echilibrate. Așadar, în filosofia Star Wars, cavalerii Jedi se trag direct din filosofii greci.
Victor Frankl, cavalerul Sith
La celălalt capăt al spectrului filosofic se află ordinul Sith, care rezonează mai degrabă cu filosofii moderni (mulți din Germania și Franța). Darth Vader afirma cândva „Furia și durerea sunt naturale și sunt parte din creștere. Îți dau concentrare. Te fac puternic”. Aici, Vader susține că pentru a întări o sabie ea trebuie călită, iar pentru a face omul puternic el trebuie pus la încercare. Există și aici un punct de vedere care poate fi găsit în abordarea lui Nietzsche sau a psihoterapeutului Viktor Frankl.
Discursul cavalerilor Sith despre „putere” își are un ecou în „dorința de putere”, acea idee că totul în univers duce o luptă și se chinuie să depășească pe ceva sau pe cineva. Acest concept este însușit și de tiranii care produc genociduri, și de împărații galactici care distrug planete întregi. Însă „puterea” înseamnă și libertate, liber arbitru și alegere.
Desigur, în afara universului de ficțiune al filmelor, o viață fericită și împlinită este undeva între cele două extreme. O viață bună nu este nici rece și rațională ca la Jedi, nici nebunească ca la Sith. Poate că avem nevoie atât de lumină cât și de întuneric în viață. Dacă vom cădea într-o parte, nu vom mai fi noi înșine, concluzionează Jonny Thomson.
Părerea ta
Spune-ţi părereaPS: Pentru mine Hannibal Lecter interpretat de Hopkins rămâne ”unicul”, nici nu mă gândesc să îl compar cu alt erou negativ.