"Juno"

[Pitbull]

"Juno" - Imprevizibil în simplitate
Nu "beton armat", ci "lucrat în filigran"

Aveam ºaisprezece ani - adicã exact vârsta protagoniºtilor acestui film - când colega de clasã pe care o iubeam a fost nevoitã sã 432izeze în condiþii proprii anului 1976. Patru ani mai târziu familia ei s-a reîntregit puþin peste ocean, iar în 1997 dragostea mea cãlãtoare a vizitat patria mumã ca mamã a trei bãieþi româno-iranieni de sorginte californianã - prilej cu care, din vorbã-n vorbã, mi-a spus (doar vag amuzatã), cã dacã n-ar fi vãzut semnele prezenþei fizice ale viitorilor lor fraþi, întâiul nãscut ºi mijlociul încã n-ar fi ºtiut nici chiar la ora aceea care le era sorgintea mai puþin naþionalã ºi mai mult biologicã.
Iar asta se întâmpla la Los Angeles - adicã una zvârliturã bãþ de cetatea de perdiþie a Hollywoodului. Vã închipuiþi ce se întâmplã în America provincialã, ºi mai ales cea mai provincialã din toate (adicã în Midwest)! S-a conturat acolo un paradox moral demn de evul mediu: un puritanism care mai are puþin pânã la impunerea oficialã a teoriei berzei ca religie de stat a minoritãþii minorilor, ºi rezultatul sãu direct, o perpetuã coborâre a vârstei de deflorare care tocmai a depãºit în jos baremul de treisprezece ani, pe care juzii ratingurilor cinematografice îl bãtuserã în cuie apropo de puncte-puncte. Culmea e cã majoritatea puºtoaicelor iau mãreaþa decizie doar ca sã nu rãmânã mai prejos decât nesuferita de cutare sau gâsca de nu-ºtiu-cine, în timp ce o profesoarã care acum câþiva ani a avut bafta sã i se deschidã un pop-up porno, dintr-un spam, de faþã cu doi elevi de-a ºaptea, era cât pe ce sã ia douãzeci de ani ca nimica, pentru corupere de minori - cicã!
Nu ni se spune, ºi nici nu e relevant, cine ºi cum a corupt-o prima oarã pe emancipata Juno MacGuff (Ellen Page). Reiese doar cã ea a fost cea care l-a corupt pe blând-împiedicatul Paulie Bleeker (Michael Cera), învãþându-l sã meargã pânã la capãt fãrã sã se mai împiedice. ªi chiar dacã preacuvioasa Americã a dat liber la avorturi, fata (care nu-i proastã deloc) a avut o epifanie, chiar în sala de aºteptare la clinicã, ºi s-a oprit la timp - în folosul unei comedii duioase ºi surprinzãtoare care abia atunci începe cu adevãrat.
Scenariul lui Diablo Cody e inteligent ºi curat, urmãrind cu o privire pe cât de incisivã, pe atât de înþelegãtoare, tribulaþiile celor nouã luni ale acestei sarcini nedorite. Totul decurge coerent ºi vioi, peste articulaþiile unei dramaturgii riguroase ºi discrete: nimic deosebit nu pare sã se întâmple, ºi totuºi povestea te furã pe nesimþite. Relaþiile între personaje evolueazã pe cât de firesc, pe-atât de surprinzãtor, cu rãsturnãri de situaþie imprevizibile în simplitatea lor - sau, altfel spus, ca-n viaþã, cu o admirabilã ºtiinþã de a fi natural ºi credibil fãrã a cãdea în cliºee ºi banalitãþi. Un scenariu nu... "beton armat", ci mai degrabã "lucrat în filigran".
ªi pentru cã filmul pare sã fi stat din capul locului sub o stea norocoasã, regia i-a revenit unui cineast care, la o vârstã de-a dreptul fragedã (nãscut în 18 octombrie, 1977 - mai tânãr cu patru luni decât foetusul din prima frazã a acestei analize, dac-ar fi trãit), dovedeºte calitãþi regisorale indiscutabile: dupã ºase scurt-metraje bine primite, produse între 1998 ºi 2004, Jason Reitman a debutat în lung-metraj cu comedia la fel de paradoxalã ºi admiratã "Thank You for Smoking" (2005) - iar acum, iatã, al doilea film al sãu candieazã la Oscar pentru toate cele patru categorii esenþiale: film, scenariu, regie, rol principal (feminin). Nu m-aº mira sã nu ia la nici una, fie ºi doar din simplul motiv cã toþi preopinenþii (regisorul, scenarista, actriþa ºi cei trei producãtori - Lianne Halfon, Russell Smith ºi Mason Novick) sunt prea tineri ca sã fie unºi cu toate alifiile oscariene, dar nominalizãrile sunt meritate ºi, cum bine ºtim, reprezintã victorii în sine (ceea ce inevitabil ne aminteºte de paradoxala victorie moralã a unui alt film recent despre o sarcinã nedoritã, incomparabil mai bun... dar, în fond, chiar incomparabil cu "Juno", fiind mult prea diferit).
Reitman, aºadar, se impune în primul rând prin ºtiinþa ºi flerul lucrului cu actorii - cãci principala calitate a lui "Juno" rãmâne umanitatea. Toate personajele sunt pe cât de fireºti, pe atât de originale ºi complexe - ajunge sã citãm, de exemplu, mama vitregã (Bren - Allison Janney), obsedatã de câini pe care nu-i poate avea fiindcã Juno e alergicã la saliva lor, aºa cã-i tot brodeazã la gherghef; tatãl (Mac - J.K. Simmons), neaºteptat de înþelegãtor ºi uman, dar în cheie bãrbãteascã serioasã, fãrã zahariseli ieftine; viitorul cuplu adoptiv (Vanessa ºi Mark - Jennifer Garner ºi Jason Bateman), oscilând între convenþionalism, idiosincrazii ºi disfuncþionalitãþi; sora mai micã (Liberty Bell - nici mai mult, nici mai puþin! - Sierra Pitkin), fãrã drãgãlãºenii ºi genialitãþi inutile; sau o serie de personaje episodice, schiþate sumar ºi ironic, ca adolescenta anti-aborþionistã (Su-Chin), mama lui Paulie (Darla Vandenbossche), sau þoapa glumeþ-arogant-gafeuzã de la ecograf (Kaaren de Zilva). Jason Reitman vãdeºte un simþ special de a pune carne chiar ºi pe cele mai schematice osaturi de personaje, ºi de a orchestra între ele relaþii vii, energice, care împing filmul înainte - deºi, la drept vorbind, pânã la coadã se cam simte lipsa mãcar a câtorva puncte culminante... Curge bine, fluid, egal cu sine, dar parcã prea liniar. Universul orãºelului de provincie, aseptic în convenþionalismul lui, dar ºi de o tandrã umanitate, se contureazã discret ºi convingãtor - puncte speciale pentru lumea liceului, inclusiv grupul de bãieþi care, au, n-au treabã, tot fug prin cadru în echipamente portocalii. Relaþia stranie cu viitorii pãrinþi adoptivi, ºi mai ales cu imaturul Mark, este de asemenea urmãritã incitant ºi introspectiv - ca ºi destrãmarea cãsniciei lor, anunþatã subtil încã din secvenþa alegerii culorilor pentru camera copilului (o mostrã de umor satiric sec cum rar întâlneºti în comedia americanã contemporanã, filmatã cu mult stil).
Culmea, principalele neîmpliniri ale filmului sunt localizate într-una dintre cele mai izbutite zone ale lui - rolul titular. Dupã ce a debutat în televiziune la doar zece ani, Ellen Page (n. 1987) a acumulat nu mai puþin de douãzeci ºi douã de roluri, iar actuala candidaturã la Oscar nu e deloc trasã de pãr: tânãra actriþã compune cu dezinvolturã, mult umor ºi nenumãrate nuanþe rolul complex al adolescentei inteligente, cam ciudate, foarte rebele ºi, în fond, extrem de sensibile. Cu toate acestea, personajul are nevoie de câtva timp ca sã ne convingã - în primele secvenþe, unele dintre reacþiile ei par forþate, cãutate, sau cel puþin insuficient justificate actoriceºte; întrucât evoluþia sa ulterioarã le face, retrospectiv, acceptabile, reiese cã impreciziile funcþionaserã nu la nivel interpretativ, ºi nici în relaþia regisor-actor, ci mai degrabã pe planul structurãrii de ansamblu a rolului, în contextul întregului film.
ªi totuºi... m-aº bucura sã ia Oscarul. Mãcar ea.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
7 februarie, 2008, h. 22:45-23:49
Bucureºti, România

[Supastar]

al doilea film al sãu candideazã la Oscar pentru toate cele patru categorii esenþiale: film, scenariu, regie, rol principal feminin.

bai, feministule, da' rolu principal de mascul-alfa de ce nu e inclus in toate cele 4 categorii esentiale????

[Pitbull]

1) Sunt eu feminist, cum esti tu castrist.
2) L-am exclus eu, cumva? Sau poate voiai sä fiu atât de tipicar, încât s-o märuntesc la modul: "...rol principal (în cazul de fatä, feminin)"? Si-asa se plânge lumea cä-s exasperant de fastidios.

[Supastar]

1) Sunt eu feminist, cum esti tu castrist.

doamne fereste sa castrez io pe cineva! :w00t:

[Pitbull]

al doilea film al sãu candieazã la Oscar pentru toate cele patru categorii esenþiale: film, scenariu, regie, rol principal (feminin).

Ultima modificare efectuata de catre Pitbull la 08 Feb 2008 01:13, modificat de 1 data in total

Na, ti-am pus o parantezä (aka "pus-o-n parantezä").
Acum e bine, mandelistule? (cu dî)

[Supastar]

Acum e bine, mandelistule? (cu dî)

e bine, dar sa stii k nici mandele n-ascult!

[Pitbull]

Nici mandea (chit cä l-am fäcut om pe Nicu Mandea), da' n-as refuza niciodatä o mandala.

Apropo, în "Neînvinsä-i dragostea" aveam o seventä din unitatea militarä, cu urmätorul schimb de replici (între George Lungoci si Serban Georgevici):
- Pasarella!
- Apuca-m-ai de Mandela!
- Ciuguli-mi-ai manivela!
- 'te dreacu'.
E - si Daneliuc, care era producätor, a cenzurat-o: cä ce-avem noi cu Mandela? Dacä se supärä? Asa c-am refäcut post-sincronu', cu "Apuca-m-ai de Manuela".

[Supastar]

e mai greu la dublu. acush incepe romania- franta...

[klein]

de acord cu titlul tau, Pitbull si in general cu privirea asupra filmului.

e un film delicat, funny, de vazut sambata seara, de ce nu in familie (nu o familie perfecta, dar macar una rebela)
si cu toate astea, filmul are un potential mai mare, poate ca ar fi putut intra mai profund in pihologiile personajelor. ramane la stadiul de gluma tandra si parca astepti mai mult fiindca ar fi putut mai mult.
mi se pare ca e comparat cu Little Miss Sunshine si intr-adevar exista puncte comune, dar filmul lui Dayton si Faris are un avans la mai multe niveluri: personaje, scenariu, poate nu stil de filmare, dar exista o atitudine mai intimista asupra povestii.

si sunt de acord cu ce ai spus despre interpretarea tipei. nu o intelegi intotdeauna. nu stiu daca e nominalizata la oscar, ar merita fiindca face un rol interesant.
dar eu vrea sa castige Cotillard. :love:

[Pitbull]

nu stiu daca e nominalizata la oscar, ar merita fiindca face un rol interesant.

Este. Am si zis. Päi apropo de ce m-a luat Supi la rost?

dar eu vrea sa castige Cotillard. :love:

Da. :love:

[klein]

Este. Am si zis. Päi apropo de ce m-a luat Supi la rost?

n-am fost atenta :sleep:

[Pitbull]

Of, of, of, of, of... :hmm:

[morphego]

Film a carui tema se putea transforma usor intr-o drama in mainile altor scenaristi sau regizori...pana la urma sarcinile adolescentelor prezinta o problema sociala extrem de importanta...dar ceea ce primim aici este o poveste amuzanta care diminueaza amaraciunea asociata unui astfel de eveniment nedorit, dar nu si forta mesajului...si ne invata ca nu toate greselile de acest gen se termina cu o drama, ci pot evolua intr-o maniera benefica sau macar inofensiva pentru cei implicati (in acest caz putem observa chiar o maturare a unora dintre cei implicati)

Ellen Page face un rol reusit, dar Oscarul l-as da si eu tot lui Marion Cotillard, care face un rol genial

[gionloc]

io nu stiu cum de v-a placut filmul asta! e superficial... si e greu digerabil ca predica.

pur si simplu face harcea parcea temele predilecte ale cinematografiei indie. cum face asta?

pai ia o tema - sa spunem ''prima intilnire cu dimensiunea sexuala a vietii''. si o plimba haios prin liceu, reactia familiei la aflarea vestii si a urmarilor ei, prieteni, etc. ok. doar ca fiecare tusa finala pe care o aplica realizatorul secventelor povestii sale nu face decit sa lumineze mai bine puritanismul de pe fatada marilor studiouri americane. vizita la clinica ginecologica si colega care protesta in fata, discutia parinte-copil din final, concluzia filmului (promisiunea ca fata va reveni in clinica pentur a avea copilul pe care cuplul reintregit si-l va dori), rezolvarea neintelegerilor dintre mama vitrega si fiica pe fondul sarcinii - nu ca nu ar fi posibile, insa, no, in fata spalaturilor moralizatoare aplicate de mari studiouri prin firmele lor 'independente' (cum e foxsearchlight), eu prefer filmele cu aceleasi teme, dar dozate dramatico-tactic de Larry Clark, Gus Van Sant sau Wes Anderson (pe Lukas Moodysson nu-l pomenesc fiindca nu e dela ei din SUA).

intre thank you for smoking si juno se vede perfect diferenta dintre ceea ce inseamna in sua sa lucrezi independent sau cu implicarea unui mare studio in proiect (chiar daca indirect).

[Pitbull]

io nu stiu cum de v-a placut filmul asta!

Päi am scris mai susule, în capu' la topicule... E un mesaj luuung acolo, nu se poate sä-ti scape, dacä te uiti atent.

Si tu pe unde-mi umbli? Cicä era vorba sä vii-n Bucuresti luna trecutä... sanchi! Pe forum mai apari doar din An în Pasti (sau la mid-distance, ca acum), cronicile de pe Liternet NU le dai cu copy-paste si-aici - ce-astepti, sä-ti pun eu linkuri cu floricele la toate?
Fii atent, dacä nu te väd mai des p-aicea pîntre noi, eu vin la tine.

[gionloc]

mirarea mea se adresa mai mult lui klein si celor care au comentat alaturi de ea

da, vazusem introducerea ta, dar viata, filmul... impletirea lor in Juno pot lasa de dorit. adica:
toate peste toate, filmul e conformist si conservator, iar asta anuleza orice pretentii indie si toate glumitele (usor) subversive de pe parcurs.

Bucuresti... da, imi doresc sa viu din decemvrie, dar m-au tot agatat diverse treburi pe parcurs. vreau sa stau vreo 5 zile si nu le-am gasit in ianuarie. inca lupt pentru ele. anunt din timp!

link la cronicile depe liternet as pune, dar m-ar urechia domnita si domnul moderator. cu copy paste nu le dau ca nu stiu cum

[klein]

mirarea mea se adresa mai mult lui klein si celor care au comentat alaturi de ea

da, vazusem introducerea ta, dar viata, filmul... impletirea lor in Juno pot lasa de dorit. adica:
toate peste toate, filmul e conformist si conservator, iar asta anuleza orice pretentii indie si toate glumitele (usor) subversive de pe parcurs.

Bucuresti... da, imi doresc sa viu din decemvrie, dar m-au tot agatat diverse treburi pe parcurs. vreau sa stau vreo 5 zile si nu le-am gasit in ianuarie. inca lupt pentru ele. anunt din timp!

link la cronicile depe liternet as pune, dar m-ar urechia domnita si domnul moderator. cu copy paste nu le dau ca nu stiu cum

am impresia ca am fost clara in privinta filmului. adica mi-am exprimat niste rezerve destul de serioase.faptul ca l-am socotit ca un film de sambata seara e un semn ca nu sunt fan absolut, mai ales ca se vrea ceva mai mult de atat. (e difuzat in cinemaurile de arta in occident)
si cum e foarte des comparat cu Little... ziceam ca il prefer pe al doilea.
trebuia sa fi fost mai radicala ca sa se inteleaga? are totusi niste momente bune pe care nu le pot nega: umorul functioneaza, muzica e geniala, tipa e buna. (miam miam ) asa ca... sunt juma / juma

[Cazeemeer]

Nu-i de Oscar pentru cel mai bun film, dar e surprinzator de ok, as far as faux-indie movies go. Auzisem destule chestii negative despre el, dar nu mi se par fondate. Nu e nici excesiv de sentimental (trecand peste duetul final care e complet nejustificat) si nici nu mi-a dat impresia ca dialogurile ar fi artificial de clever. Dimpotriva, replicile lui Juno, desi par sa fie mai degraba de stand-up comedian decat de persoana care participa activ la chestiile prin care trece ea, sunt complet justificate de modul in care e gandit personajul.
Iar soundtrack-ul, cum zice si klein, e excelent si, desi melodia de pe generic m-a iritat enorm, restul functioneaza perfect, inclusiv optiunile la care nu te-ai astepta in mod normal sa mearga (ca se aude Astrud Gilberto in Nip/Tuck e de inteles, dar sa tina asta intr-un film cu adolescenti dintr-o suburbie?).

[gionloc]

Juno - film tipic american - bleah! Dacã nu ar avea scene de umor de-a dreptu' jenante poate l-aº fi încadrat la comedie, nici dramã nu poate fi singura tragedie ar fi timpul petrecut în înþelegerea unui mesaj de-a dreptul egoist ºi iresponsabil.

frumos!
cam astea is si concluzile mele. doar ca mesajul filmului nu e egoist si iresponsabil, ci e conformist si (de aceea) ingretosabil (vor reveni in clinica pentru a avea copilul pe care si-l doresc! vai, lumea e in ordine, binele a triumfat, morala a fost bifata - cih!).

[Alex Leo Serban]

eu abia acum l-am vazut, k am fost destul d plekt, so: SUPERfilm!! mi-a placut neconditionat - si ellen page :love:, si michael cera (kre era totusi f funny si in 'superbad', da aici e mai subtil), si the always-reliable allison janney - si jennifer garner, in cel mai bun rol al ei in a long, long time...

nu's dc e comparat cu 'little miss s', in afara acelui 'independent feel' eu nu vad nicio asemanare! l-as compara mai curind cu pelteaua aia gretoasa & plicticoasa d 'knocked-up', si e zece clase peste!!

replici mortale in serie, abia puteam sa tin pasu cu ele - my favorite: 'u got decent taste in slasher-movies' 8) (juno lui mark)

+ muzik a big + :happy:
lovely!