(Maurice Pialat) Loulou vs. Three Brothers (Francesco Rosi)

[Liviu-]

Meci: (A27. Maurice Pialat) Loulou vs. Three Brothers (A28. Francesco Rosi)

Rezultat: 0 - 3

Perioada de votare: 18 februarie 2013 - 17 martie 2013

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[Windom]

Loulou

Loulou este un film cuminte, o satiră socială destul de reușită, însă fără nimic remarcabil ori memorabil. Eram obișnuit cu o Huppert trecută de prima tinerețe și a trecut ceva timp pînă am recunoscut-o în fetișcana de douăj' și ceva de ani...
Personajul dînsei face naveta între două pături sociale, burghezia înstarită, din care provine, și pătura defavorizată, în care pătrunde de bună voie și nesilită de nimeni, după ce i s-a urît cu binele (la propriu).
Cu un soț cam șters și mormoloc, tanti se plictisește repede și își părăsește cuibul confortabil pentru aventură și un futai mai satisfăcător decît cel de-acasă, oferit de un Lebowski francez în haină de piele, portretizat de Depardieu.
Sexu-i bun și băiatu' de treabă, dar numai futai nu se poate și fata se plictisește repede. Așa că se întoarce acasă, la mormolocul ei cu bani, care-i de acord cu orice, îi finanțează și escapadele, numai s-o aibă prin preajmă. Însă toate au o limită și omu' nostru pune piciorul în prag în ceasul al doișpelea... No du-te la troagării tăi...
Și se-ntoarce fata la gașca veselă, apoi pun toți de-o petrecere cîmpenească care sfîrșește cu scîntei...

Banii n-aduc fericire, mai bine rupt în cur, da' c-o gajică-n brață, ne zice domnu' Pialat...

[Windom]

Three Brothers

Din nou am descoperit o mică bijuterie grație turneului... Povestea, la fel ca cea din filmul lui Pialat, e destul de simplă, dar este îmbogățită cu acel lirism specific cinema-ului italian. Marele merit al filmului este acela că reușește să fie, în același timp, o radiografie politică a Italiei și o emoționantă poveste cu caracter personal.
Îți dai seama încă de la primul cadru, cu acei șobolani ce mișună pe un insinuant fundal sonor, că avem de-a face cu un film deosebit. Este povestea a trei frați care se întorc în satul natal cu prilejul decesului mamei. Cei trei frați sînt înstrăinați unul de altul și fiecare pare a reprezenta o problemă spinoasă cu care se confrunta Italia la vremea respectivă – un sistem juduciar neputincios, nemulțumirea socială, debusolarea tinerei generații. Fiecare vine cu acest bagaj în cîrcă de la oraș în idilicul cătun, încremenit în timp, cu riturile și superstițiile sale. Prinși de propriile probleme, cei trei nu prea au timp să-și plîngă mama. Decît la final, într-o emoționantă scenă în care, deși surprinși în același cadru, cei trei jelesc separat...
Problemele cu care fiecare se confruntă la oraș năvălesc peste ei în liniștea cătunului, prin intermediul unor vise foarte meșteșugit puse în scenă, astfel încît avem, la început, impresia că totul se petrece în realitate. Fratele despărțit de soție își imaginează reunirea cu aceasta, pentru judecător cele mai negre presimțiri devin realitate, iar cel mai idealist dintre frați are parte și de cea mai măreață reverie, care depășește cadrul unor probleme de ordin strict personal – devine mîntuitorul unei întregi generații. Fiecare este nevoit însă să revină la realitate și să se confrunte cu inevitabilul. Scena finală e poezie curată...

Vot: Rosi

[MinRep]

Loulou
Principala mea problema cu "Loulou" este Gerard Depardieu, care nu face o interpretarea prea grozava. E drept, e posibil sa fi fost miscast avand in vedere ca era momentul sau de maxima expunere si era distribuit in filme de cam toti marii regizori francezi care luceau la acea vreme (pana la urma, "Le dernier metro" si "Mon oncle d'Amerique" sunt facute in acelasi an). In "Loulou", in schimb, nu am inteles de ce exista o asa mare atractie pentru el, nu intelegeam jumatate din ce vorbeste si toata imaginea sa (de la geaca de piele la gesturile betive) nu convinge.

In rest, printr-oi naratiune destul de laxa, acest Loulou este unit cu o tinara burgheza jucata e Isabelle Huppert. In mod paradoxal, personajul ei este cel cu care ajungem sa relationam, pentru ca este cel mai bine creionat, cel care pare sa aiba dileme adevarate si cel careisi asuma decizii si consecintele lor. Cu altceva decat cu acest personaj si interpretarea aferenta excelenta a lui Huppert, nu am prea ramas din "Loulou". Si imi pare rau, pentru ca eu l-am propus pe Pialat si as fi vrut sa-i vad mai multe filme.


Tre fratelli
Dupa "Rocco...", avem inca un film in care trei frati reprezinta diferite fatete ale unei Italii dezbinate, la vreo 20 de ani dupa filmul lui Visconti. Iarasi sunt puse in scena diferentele dintre sudul rural si nordul urban, problemele muncitorilor si un anume tip familial italian (unde se nasc femeile in tara asta, ma intreb). Pentru mine aceasta ultima tema este cea mai fascinanta si cea care face filmul sa functioneze, mai mult decat ura proletara al unuia dintre frati sau povestea parca desprinsa din "Caracatita" care il implica pe fratele-judecator.

Rosi dedica spatiu aproape egal fiecarui frate si exploreaza nu numai problemele pe care acestia le au in contextul socio-politic al tarii, dar face din ei fiinte tridimensionale, printr-un device destul de ingenios: filmarea viselor si fanteziilor acestora. Prima dintre ele apartine tatalui lor, care isi reaminteste un moment de intimitate dintre el si sotia sa, a carui deces este motivul pentru aceasta reuniune. Aceste secvente, extraordinar de bine realizate, sunt motivul pentru care am sa dau votul meu lui Rosi. Desi "Tre fratelli" este inegal si uneori destul de banal, aceste momente foarte inspirate au reusit sa-mi atinga o coarda sensibila. Cred ca este cel mai "uman" film din turneu de pana acum.


Vot: Rosi

[faraimaginatie]

Loulou

No...pe mine m-a lasat total rece filmul asta. Mi s-a parut unul dintre cele mai superficiale propuneri din turneu. L-am inchis de vreo 4 ori, lucru pe care eu il fac doar daca e tarziu si mi-e somn. In conditiile in care Loulou are doar vreo ora jumate, nu se aplica situatia de mai sus. L-am inchis ca m-a plictisit enorm. Mi se parea lipsit de sens si superficial, dupa cum am mai zis. Iar Depardieu...of doamne. Imi venea sa-i dau o palma dupa cap si o sticla de sampon sa-si spele podoaba capilara. Nu am inteles certurile si urletele dintre cei doi soti. De fiecare data cand incepeau sa se certe ma gandeam "What the fuck`s wrong with you people?" Scenele alea mi-au parut absolut gratuite. Adica...aveau un oarecare sens in imaginea de ansamblu a filmului dar nu mi s-a parut ca aveau o cauza anume. Personajele mi s-au parut nesuferite...montajul filmului mi s-a parut cam alambicat if I`m honest...nu stiu, a fost un film care mi-a parut pe nicaieri. L-a salvat oarecum sfarsitul...pentru ca, pentru mine, a fost neasteptat si mi-a confirmat faptul ca miza nu era sa-mi placa personajele alea, ba din contra.


Tre Fratelli

Ca sa oastrez trendul, trebuie sa spun ca am ramas impresionata de Tre Fratelli. E un film pe care l-as revedea cu placere. Si, recunosc, de foarte mult timp nu m-am mai conectat asa de mult la un film cum am facut-o in cazul asta. Mi-au placut personajele (mai ales mosneagul),mi-a placut enorm de mult imaginea si atmosfera aia usor melancolica a filmului in general. Am empatizat foarte tare cu cele trei personaje care se intorc pe pamanturi natale si se confrunta cu ei insisi, cu schimbarile si cu mutatiile care-au survenit pe masura trecerii timpului. Foarte faina in sensul asta mi s-a parut scena cu smochinul cand unul din frati isi exprima surpriza in fata unui copac (nu-s sigura daca smochinul e chiar copac, dar din lipsa de alt cuvant...) care odata ii parea mult mai impresionant. Mai sunt o gramada de scene foarte faine. Visele celor 3 frati mi-au placut enorm de mult. La fel si micuta calatorie de descoperire a fetitei mi-a transmis o stare de nostalgie din aia destul de acuta. Poate mi-a placut asa de mult pentru ca am crescut la tara. Oricum sunt de acord cu Windom si cu MinRep, e cel mai "cald" film din turneu si ma bucur foarte tare ca l-am descoperit si l-am vazut.

Votul meu merge catre Rosi.