|
Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
"The Incredible Hulk"
Namila de necrezut! - "The Incredible Hulk"
Dr. Jekyll meets Little Boy
S-a spus, dupã 6 august, 1945, cã lumea nu va mai fi niciodatã aceeaºi - ºi n-a mai fost. Nu numai datoritã restructurãrilor strategice ºi reorientãrilor tactice determinate de posesia (sau nu) a armamentului nuclear, ci ºi prin întreaga culturã generatã de iconica atomului. În anii Rãzboiului Rece, angoasele omenirii se ridicau pân-la cer, iar una dintre tehnicile de a le exorciza s-a canalizat în direcþia cohortei de super-eroi (ºi, evident, hiper-miºei) de sorginte nuclearã. Hulchiþã (cã mulþi americani de toate vârstele îl alintã "Hulkie", adicã "Mãlãcuþu", "Mãtãhãlaºu", "Nãmiluca") e unul dintre cele mai simptomatice cazuri.
Paradoxul acestei zone culturale este de asemenea grãitor. Prin definiþie, comicsurile care au conturat-o la începuturi (în frunte cu celebra companie Marvel) erau de o naivitate siderantã (de la schematismul tras de pãr al ploturilor, la primitivismul sterp al graficii - coperta primului numãr din "Hulk", apãrut în luna mai, 1962, aratã incomparabil mai pueril decât "Vesiolîie kartinki" ºi "Arici pogonici", care mãcar erau lucrate de graficieni talentaþi ºi cu har) pe care doar un singur lucru o salva de pãºirea pe tarlaua deplinei cretinãtãþi: faptul cã abordau un sistem de traume psiho-colective extrem de serioase. Omul a fost mereu conºtient cã ascunde un anume Mr. Hyde într-însul (încã dinainte de Stevenson ºi Poe, cã veche-i Doamne literatura posesiunilor demonice), însã dubla zgâlþâiturã produsã de Little Boy ºi Fat Man, doi tipi lipsiþi de orice subtilitate, l-a scos la luminã de-a dreptulea de pãr. Iar Hulk este, dupã opinia multor cunoscãtori, metafora cea mai aritmeticã a fenomenului.
Aºadar, Dr. Jekyll-ul lui Hulk, Bruce Banner, în timpul testãrii unei bombe gamma de el însuºi inventatã, se repede sã salveze un puºti cam nãtântol pe care-l uitase Dumnezeu în poligon (cã avem nevoie, desigur, de-o dimensiune moralã simplã ºi pe înþelesul tuturor), aºa cã încaseazã el imensa dozã de radiaþii - ºi, evident, nu moare pârlit pe loc, nu face boalã radioactivã, nu cancer al pielii, nu nimic, ci începe sã se transforme la apusul soarelui într-o Matahalã (Hulk) gri care sparge zidul spitalului ºi pe-aci þi-e drumul. Cum procesul de creaþie al benzilor desenate e adesea la fel de fracturat ca logica lor intrinsecã, personajul a fost tratat diferit de variii scenariºti care s-au ocupat de el, pãstrându-se doar tema centralã a geniului introvertit emoþional. Arie Kaplan îl descrie ca fiind dominat de "o stare constantã de panicã, mereu conºtient cã monstrul din el poate sã erupã, aºa cã nu poate lega relaþii consistente cu nimeni".
Namila (tot Hulk) a suferit la rândul sãu modificãri din mers, graþie atât scriitorilor, cât ºi departamentului de graficã - neputinþa de a crea un gri expresiv a determinat virarea epidermei lui spre verde (adicã, sã vezi problemã!) - ºi verde a rãmas. Dacã iniþial metamorfoza era sincronã cu ritmul diurn/nocturn, ulterior a ajuns declanºabilã ºi ca rezultat al stãrilor emotive, ba chiar, uneori, ºi în mod controlat conºtient. E interesant cã Hulk îºi desconsiderã alter-ego-ul uman, numindu-l pe Dr. Bruce "pricãjitul ãla". Mai puþin inventiv e faptul cã gândeºte ºi vorbeºte numai la persoana a treia, în propoziþii simple ºi complete - cam ca personajele din Rahan - ºi cã are un pachet întreg de super-facultãþi fizice de sã stea mâþa-n coadã (inclusiv autovindecare ºi autoregenerare rapidã), amplificabile direct proporþional cu dracii care-i vin. Picioarele lui sunt atât de puternice, încât pot sã-l catapulteze în salturi transoceanice - ba chiar ºi dincolo de stratosferã, în cosmos, unde gerul ninge, nu-l atinge, vidul bate, nu-l rãzbate, cã aºa suntem noi, Incredibil!
Era fatal (în sens atât rãu, cât ºi neutru), ca mai devreme sau mai târziu Malacul sã tenteze ecranul - întâi pe cel mai mic, ºi mai animat, cã de... ÃŽn 1966, Jack Kirby ºi Stan Lee au realizat primele episoade de televiziune, încropind un serial care n-a reuºit sã se apropie nici mãcar de categoria "aºa de prost, cã-i bun, dom'le!" (Ã* la Ed Wood, de pildã). ÃŽncurajaþi de succes, corifeii de la Marvel s-au ºi grãbit, dupã numai unsprezece aniºori, sã recidiveze - cu un film TV mai curajos, care folosea actori vii, de astã datã: Bill Bixby (Dr. Bruce Banner) ºi Lou Ferrigno (Hulk) - plus Mariette Harley, laureata unui Emmy de interpretare femininã pentru episodul din 1979 în care-a apãrut (cãci succesul puþintel supramediocru al filmului s-a lãsat cu serializare.)
ªi de-aici, marca ºi-a dat drumul, cu-atâtea remake-uri, reboot-uri, sechele, adãughele ºi alte invenþii, cã mai bine le punem alãturi, în casetã separatã. Pe ecranul cel mare, însã, n-a ajuns decât în 2003, sub regia lui Ang Lee, cu Eric Bana în Banner (nu-i banc!), ºi cu C.G.I. (actorul ãla care joacã roluri de monºtri în atâtea filme, de-o vreme-ncoace) pe post de Hulk. Aici treaba se cam încurcã, fiindcã am sãrit pragul mileniului, ºi nu mai putem sã facem pe proºtii chiar aºa, într-o veselie continuã - în sensul cã lui Bruce îi e inventat un tatã (Nick Nolte), care-a fãcut experimente genetice ca sã-ºi întãreascã sistemul imunitar ºi i-a transmis odraslei oarece mutaþii - ºi astea-s alea care, în conjuncþie cu razele gamma, genereazã dandanaua (chestie care nu-i decât începutul, fiindcã-n continuare scenariul se-mbârligã zor-nevoie sã justifice la nivel microbiologic tot ce se-ntâmplã cu Hulk, nereuºind decât sã ne bage definitiv pe toþi în ceaþã. Adicã, nu-i totuna - sã fii prost pur ºi simplu, sau prost cu pretenþii!
Tot de la aceastã ambiþie de a se lua mai în serios decât meritã porneºte ºi eroarea strategicã a filmului (vis-Ã*-vis de fanii seriei) de a renunþa la antagoniºtii tradiþionali ai lui Hulk: The Abomination (genialã denumire, parc-ar fi scoasã de la Pro, de undeva...), sau Emil Blonsky, agentul K.G.B. ce se trateazã de bunãvoie ºi nesilit de nimeni cu o supradozã de gamma, ca sã devinã un Hulk ºi mai învãþat, ºi mai bãrbat; ºi The Leader, adicã Samuel Sterns, care ce sã vezi, a pãþit-o ºi el la fel ca Bruce, doar cã lui razele i s-au urcat mai ales la cap, fãcându-l un super-rãu super-genial. Noroc c-au avut minte sã-i reanime Zak Penn ºi Edward Norton, autorii scenariului din 2007, pe care palpitãm sã-l vedem pe ecrane în vara asta. Revenind la titlul tradiþional de "The Incredible Hulk" (sau "Hulk II"), filmul fusese conceput iniþial ca o sechelã directã a celui de acum cinci ani, începând cu regãsirea lui Bruce, care stãtea ascuns ºi-ºi cãuta de leac - pânã-l prindeau ruºii, îl examinau ºi-l expertizau, ºi-ntr-un târziu îl abominau pe Blonsky (Tim Roth), trimiþându-l dupã Hulk sã-l termineze. Totuºi, lucrând la scenariu, Norton a anulat pe rând toate legãturile cu bomba din 2003, reconstruind un nou trecut, din flashback-uri. Nu mai e o surprizã pentru nimeni cã el îl va interpreta pe Bruce Banner, în tandem cu Liv Tyler (Betty Ross, evident); pentru Generalul Thaddes "Thuderbolt" Ross l-au adus pe William Hurt, iar în rolul lui Sterns (viitorul Leader, în oarece sechelã a sechelei) apare Tim Blake Nelson. Se mai remarcã ºi prezenþa lui Robert Downey jr., în rolul tip cameo al lui Tony Stark, conform ambiþiei celor de la Marvel de a stabili o reþea de legãturi încruciºate între cât mai multe dintre filmele seriei cu super-eroi. Ruºii au ieºit ºi ei din combinaþie, acum jartelele care-l monstrificã pe Blonsky fiind înºiºi americanii, cu nãravul lor de-a se întinde mai mult decât li-i plapuma.
La regie l-au luat pe începãtorul Louis Leterrier, care a debutat (ºi recidivat) nu tocmai glorios cu «Le Transporteur» (I ºi II), printre care a avut ºi tresãrirea "Danny the Dog". Din pãcate, amicul pare dependent de scenariile lui Besson - cãci aici, despãrþit de mentorul sãu, oscileazã clãtinat între date profesionale aproape certe, pe de o parte, iar pe de alta, infantilisme ºi stângãcii.
Culmea - singurele secvenþe reuºite ale filmului sunt cele... fãrã Hulk (ºi fãrã efecte speciale - cel puþin, dintre cele explicite). Mahalalele braziliene revãrsate peste dealuri, unde se ascunde Bruce la început, sunt filmate cu simþ vizual cert - iniþial la modul contemplativ, prin acele prelungi panoramice din zbor care în primul moment par sã sugereze munþi de lãzi ºi gunoaie (invers decât lãzile cu statui nedespachetate din subsolul de la Xanadu sugerau blocurile unui oraº pustiu), apoi funcþional, în secvenþa urmãririi (admirabil stãpânitã, cu o siguranþã aproape jamesbondistã, dar ºi mai realistã). Deºi Edward Norton nu exceleazã în rol, oricât a încercat el sã ºi-l aducã din condei la nivelul scriiturii, e totuºi mult mai convingãtor decât în nesãratul "The Illusionist", reuºind mãcar sã creioneze, dacã nu chiar sã picteze în ulei, angoasele protagonistului terorizat de perspectiva mãtãhãlosului sãu alter-ego ºi, totodatã, urmãrit de C.I.A. pe tot mapamondul - o stare de paranoia incomparabil mai impresionantã decât dezlãnþuirile scamatoriceºti din secvenþele de acþiune ºi nimic mai mult. Nu-s rele nici laturile realiste ale personajelor (Tim Roth, cu-adevãrat pervers în Blonsky, sau Tim Blake Nelson, un Sterns realmente "nerdish" ºi compus cu umor veritabil) - toate acestea, dându-ne speranþe cã, dpã ce-o sã creascã mai mare ºi-o sã se lase de prostii, Leterrier are ºanse chiar sã comitã ceva cinema de calitate.
Cã altfel, din nefericire... ori de câte ori începe metamorfoza, odatã cu ea cãdem în ridicol. Cu toate C.G.I.-urile lor cu tot, atât Hulk cât ºi Abominaþia aratã la fel de credibil ca niºte monºtri de nivel final din episoadele de shootere 3D, împãiaþi cu ghemotoace de carton pe sub pielea din cauciuc de prezervativ, care þopãie anchilozat ºi þeapãn pe strãzile din Manhattan precum pãpuºile de la Þãndãricã, se miºcã-ncoace ºi-ncolo cum nici mãcar legile fizicii de clasa a VI-a nu le-ar da voie, ºi se adreseazã unul altuia prin sforãituri de bunic cu polipi, pe un fond sonor de corale electronice, semn cã acolo se joacã soarta omenirii. Se caþãrã þup-þup pe blocuri, de sã moarã King Kong de ofticã ºi mai multe nu, ºi acolo, printre sforile cu budigãi ºi izmene-ntinse la uscat pe terãºi, încep sã-ºi care la pumni ºi ºuturi ca beþivii pe care-i dã afarã din cârciuma din spatele pieþei de la Gorjului. Cotonogeala finalã nu e doar artificialã ºi artificioasã, involuntar comicã ºi accidental leºinatã, ci ºi complet anticlimacticã dramaturgic, cu o dozã sãnãtoasã de absenþã a logicii: deºi Abominaþia e mai forþoasã decât Hulk, nãzdrãvanul nostru o pune la podea strict c-aºa vrea muºchii lui (verzi); nu tu inventivitate, nu tu surprizã, nu tu vicleºug - nimic!
Aºa cã, din pãcate, întregul rezultat al efortului de producþie s-ar fi situat perceptibil mai sus, dacã scenariul era organizat strict în jurul elementelor de thriller, urmãrire, politicã, renunþând complet la... mãscãri ºi la Hulk! Adicã, dacã ar fi fost alt film.
* * *
De la un Hulk la altul
1966: "Hulk", serial TV de animaþie; autori: Jack Kirby, Stan Lee.
1977: "The Incredible Hulk", film TV; r. Kenneth Johnson; cu: Bill Bixby, Lou Ferrigno; dezvoltat în serial.
1977: "The Return of the Incredible Hulk", aka: "The Incredible Hulk: Death in the Family", r. Alan J. Levi; cu: Bill Bixby, Lou Ferrigno.
1978: "The Bride of the Incredible Hulk", aka: "The Incredible Hulk: Married", r. Kenneth Johnson; cu: Bill Bixby, Lou Ferrigno.
1978-1982: "The Incredible Hulk", serial TV; r. Patrick Boyriven, Mark A. Burley; cu: Bill Bixby, Lou Ferrigno.
1982: "The Incredible Hulk", aka "The All New Incredible Hulk", serial TV de animaþie; autori: Paul Diny, Jack Kirby.
1988: "The Incredible Hulk Returns", film TV; r. Nicholas Corea; cu: Bill Bixby, Lou Ferrigno.
1989: "The Trial of the Incredible Hulk", r. Bill Bixby; cu: Bill Bixby, Lou Ferrigno.
1990: "The Death of the Incredible Hulk", r. Bill Bixby; cu: Bill Bixby, Lou Ferrigno.
1996-1997: "The Incredible Hulk", serial TV de animaþie; autori: Jack Kirby, Stan Lee.
2003: "Hulk", lung-metraj de ficþiune, r. Ang Lee, cu Eric Bana
2003: "The Making of 'Hulk'", documentar video
2003: "Hulk: The Lowdown", documentar TV,
2003: "The Hulk: An MTV Movie Special", documentar TV, r. David P. Levin
2008: "The Incredible Hulk", aka "Hulk II", lung-metraj de ficþiune, r. Louis Leterrier, cu Edward Norton
Jocuri Video:
1984: "Questprobe: The Hulk"
1997: "The Incredible Hulk: The Pantheon Saga"
2003: "Hulk"
2005: "The Incredible Hulk: Ultimate Destruction"
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
20 aprilie - 11 iunie, 2008,
Bucureºti, România
|
11 Jun 2008, 22:44
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
