Legaturi Periculoase

[nume]

Doua secole de Legaturi Periculoase

Aura Puran



Cartea lui Choderlas de Laclos (1741-1803), un roman epistolar de cateva sute de pagini aparut in 1782, se cheama "Legaturile primejdioase - sau scrisori culese intr-o societate si publicate pentru instruirea altor societati". Ca a produs valva e putin spus. Ea a starnit, spun comentariile, o "admiratie inspaimantata, autorul ei este temut, admirat, sarbatorit". Constatare obiectiva ori elogiu nefondat ? Cazul autorului ilustreaza de minune zicala :
"Mai bine putin, dar bun". Cochetand cu muza literaturii inca din tinerete, acest ofiter de artilerie a publicat de-alungul vietii cateva poeme, a compus chiar si librete de opera. Dar, la maturitate, el isi fagaduieste sa scrie "o opera care sa iasa din fagasul obisnuit, sa faca valva, iar faima ei sa dainuiasca si atunci cand eu nu voi ma fi pe lume"- si culmea, reuseste !

Vadim : manipularea
Primul care a spart tabu-ul fixat pe cartea lui Laclos a fost francezul Roger Vadim, nonconformistul de care era nevoie. Si Dumnezeu a creat femeia , filmul exploziv din 1956, ce pusese piatra de temelie a mitului Bardot, ii asigura deja o reputatie de cineast obraznic, preocupat de lucrurile despre care nu se vorbeste, in speta sexul.
Vadim, care a inteles bine cartea lui Laclos, vrea sa demonstreze ca nimic nu s-a schimbat in natura umana. De aceea, adaptarea sa poarta titlul de Les Liasons dangereuses (1960)
Totul este perfect translat in societate franceza a anilor '50. Actiunea se petrece la Paris si intr-o moderna statiune de sporturi de iarna, personajele n-au pierdut decat particula nobiliara, in barurile de lux se canta jazz (partitura muzicala a filmului e semnata de Thelonius Monk) si, cum institutia duelului a disparut, Valmont moare in urma unei altercatii vciolente cu Danceny, lovindu-se la cap.

De fapt, Roger Vadim si-a propus sa faca din Legaturi Periculoase 1960 un film care sa placa si rafinatilor, si publicului larg. Cu gandul la primii, probabil, dintre numeroasele chei oferite de roman el a ales manipularea. Intr-adevar, ce altceva fac Valmont si Juliette (aici-sotia sa) decat sa manipuleze oamenii ?
Personajul sau, un monstru de cinism si de raceala , ii prilejuieste lui Jeanne Moreau unul dintre cele mai bune roluri facute de ea pe ecran. E dragalasa si perfida, veninoasa si dulce, turbata cand simte ca sotul ei s-a indragostit, iar, spre final, inconvoiata pe dinauntru de rele presimtiri. Gerard Philipe e un Valmont fermecator, dar usor obosit, purtand pe fata semnul prevestitor al mortii ce avea sa-l rapeasca in anul urmator. Atunci insa, in 1959, nimeni n-a inteles.
Pentru amatorii de senzational Vadim a introdus si goliciuni in filmul sau, neezitand sa o arate dezbracata chiar pe propria lui sotie - Annete (dna. Tourvel).
Toata lumea a savurat (si n-a uitat nici astazi) picanta scena in care Cecile (Jeanne Valerie), goala pusca, isi face lectiile la matematica intinsa pe burta, in timp ce Valmont, in halat, vorbeste la telefonul asezat pe fundul fetei. (In roman, vicontele se folosea de acelasi "suport" ca sa scrie o scrisoare.)
Interzis in Franta pentru cei sub 16 ani, cenzurat cu vigilenta in Italia (unde s-au scos toate nudurile), filmul lui Vadim a obtinut cote mari de audienta, dar nu si succes. Pe de o parte a deranjat, pe de alta a dezamagit, printre altele si prin neasteptata sa raceala. Doar cu trecerea timpului s-a inteles ca Les Liasons dangereuses 1960 a fost singurul moment cand Roger Vadim s-a luat pe sine in serios"

Uite, asa se scrie o cronica de film.
Urmeaza : Frears : lupta
Forman : joaca
Roger Kumble : hormonii

[keyzer soze]

Milos Forman a pus punct legaturilor primejdioase cu 'Valmont'. Tot ceea ce ii urmeaza e superfluu. Sau, ca sa ne jucam cu vorbele, an exercise in futility.

[nume]

Milos Forman a pus punct legaturilor primejdioase cu 'Valmont'. Tot ceea ce ii urmeaza e superfluu. Sau, ca sa ne jucam cu vorbele, an exercise in futility.

Forman : joaca

De fapt, vazand piesa de teatru, Forman a crezut ca Hampton a schimbat enorm. El unul, il citise pe Laclos in timpul liceului si, parca, povestea era altfel. Intrigat, a recitit cartea, ca sa descopere ca nu dramaturgul era tradatorul, ci propria sa memorie. Drept care, s-a hotarat sa ecranizeze "Legaturile primejdioase" asa cum ii placeau lui...
Filmul este gata in 1989, la nici un an dupa Frears, si tocmai pentru a evita confuzia se va numi Valmont.
De la Amadeus, realizat in 1984, regizorul nu mai facuse nici un film. Acum, cu Valmont, el schimba lumea Vienei cu cea a Parisului, ramanand in secolul al XVIII-lea. La Forman insa, cinica manipulare si crancena lupta se transforma intr-o joaca de-a cine pe cine pacaleste (erotic). In decoruri naturale vesele, care parca sunt acolo ca sa favorizeze idilele, in interioare somptuoase si sugestive intr-o unica directie, a amorului carnal (exista o camera plina de tablouri explicit erotice), evolueaza personaje pline de verva si de vinoncoace, intr-un balet ce descinde mai mult din Marivaux decat din Laclos. Mergand pe linia amintirilor sale eronate, Forman trece accentul de pe cei doi ticalosi pe cei doi inocenti(Cecile si Danceny) si pe batrana matusa - trei idealisti.
Intr-o maniera mai mult instinctiva, ei dejoaca deseori planurile nemiloase ale celorlalti. Deci toate cele sase personaje se afla pe plan de egalitate. Nu e singura diluare a virulentei textului original. De pilda, Valmont este mai mult un copil teribil decat un pericol public si, de altfel, doar in ceea ce-l priveste este respectat deznodamantul tragic al romanului. Dar ceilalti ? "Eu i iert"- explica Forman.

Din aceasta lectura libera a cartii si a piesei nu puteau lipsi "formanismele". Dintre toate scenele nou-inventate, cea mai tare este plasata in final, cand Valmont isi manifesta mania, rasturnand cada de baie cu marchiza cu tot. Spre deosebire de Amadeus insa, actorii sunt mult mai mult frumosi decat convingatori - Colin Firth, Annete Bening, apoi Meg Tilly (dna. de Tourvel) si Keanu Reeves (Danceny). Dar, poate ca asa i-a si vrut nazurosul Forman, in vointa sa ca in prim plan sa fie jocul seductiei, nu jucatorii.

[Lino]

Milos Forman a pus punct legaturilor primejdioase cu 'Valmont'. Tot ceea ce ii urmeaza e superfluu. Sau, ca sa ne jucam cu vorbele, an exercise in futility.

Parerea ta !

[anouk]

Milos Forman a pus punct legaturilor primejdioase cu 'Valmont'

the bathtub scene.. delicious :happy: ... problema cu toate ecranizarile romanului e ca toate au tendinta sa se piarda in dramatic/lacrimogen si sfarsesc in neverosimil... cartea e singura care duce mesajul pana la capat si il concretizeaza