"Antichrist"

[Pitbull]

De ce trebuia Lars von Trier sa bage toate chestiile astea in ochi, ca un studentache la regie anul I? Nu violenta deranjeaza la acest film, ci lipsa de coerenta in mesaj. Sau poate, la fel ca un fabulist, vrea sa spuna musai povesti cu talc? Ii reuseste cam prost. Pacat, ca a facut si filme bune. Pe asta, insa, se vede ca l-a scris intr-o perioada cand era deprimat.

Iti dau dreptate întru totul, mai cu seamä privind ideile pe care le-am subliniat prin boldare.
Chiar ieri am väzut cu cursantii mei "Dancer In the Dark", care pur si simplu m-a dat pe spate. Magistral film! Apoi, discutând cu ei si mai meditând si-n drum spre casä (cä, de - nu-mi dädea pace!), am înteles mai bine coordonatele acestui fiasco penibil cu "Antichrist": totul se trage de la DEPRESIE.
Cum sä faci un film (ba încä unul atât de dificil si ambitios, nicidecum o poveste obisnuitä, cu naratiune simplä si clarä), când esti cu mintile si sistemul nervos vraiste? Un film are nevoie de o putere de discernämânt inimaginabilä pentru profani, de o luciditate si o obiectivitate impecabile - trebuie sä coordonezi totul, sä combini perfect, sä alegi solutiile cele mai potrivite, sä cântäresti cu o precizie farmaceuticä, sä dozezi, sä nuantezi... (calitäti uluitoare în "Dancer..."). Un regisor competent trebuie sä-si fie cel mai sever critic al lui însusi, în timp ce lucreazä - or, crizele maniaco-depresive te împing tocmai pe panta opusä, a defulärilor necontrolate, a autocompasiunii si a tolerantei fatä de sine... Haosul de aici indicä evident un mare artist, plin de talent si excelent profesionist, cäruia însä depresia i-a dereglat complet busola - si toate virtutile lui s-au combinat în cel mai amatoricesc, bramburit, ridicol mod posibil.

[Windom]

Ok, atunci hai sa desfiintam si un Stan Brakhage, William Burroughs ori un Cronenberg, ca probabil si astia au avut mintea vraiste atunci cind au creeat ceva si nu ne-au oferit codul. Sa defecam pe intregul cinema experimental pentru ca are nerusinarea sa ne bage in intuneric. Ce plm, de ghicitori avem noi nevoie? Ori se pune artistul in slujba omului de rind si ne ofera ceva coerent (explicabil ar fi si mai bine), ori il desfiintam cu totul, etichetindu-l bramburit ori ridicol...
...nu de alta, dar poate ne alegem si cu dureri de cap si dup-aia nu mai putem asimila cum trebuie povestea din Sex in the City 2. Ca aia-i oablă, aşa cum ne place nouă...

[Pitbull]

Ba hai altceva.
Hai sä nu mai fim copii si sä ne supäräm ca väcaru' pe sat când e criticat un film care ne-a pläcut - cu istericale gen "hai sä desfiintäm totul, hai sä defecäm pe tot", etc. Hai sä întelegem cä nu criticäm decât esecurile, si läudäm reusitele (cum am si fäcut cu alte filme experimentale ale lui von Trier).
Si mai hai sä nu facem comparatii deplasate cu peliculele de consum (bune, proaste sau mediocre), care-s o cu totul altä mâncare de peste decât filmele de continut (reusite sau nu).

[Federico]

Inca o sincronicitate faina (dupa cea a lui illo. cu "The Shining").
Adineauri am terminat capitolul "Montajul" din "Limbajul cinematografic" al lui M.Martin - capitol care se incheie in felul urmator: "Orice procedeu de expresie filmica este valabil de indata ce se justifica din punct de vedere psihologic oricare ar fi pe de alta parte neverosimilitatea sa material" .
Cu alte cuvinte, da-le dreacu' de reguli, Pit, filmul asta are o forta inexplicabila dar teribila iar proportia celor care apreciaza filmul, fiind prea mare - indiferent de paturile culturale si intelectuale cu care se invelesc - pt a fi doar "exceptia care confirma regula" , nu te lasa sa generalizezi faptul ca te-a plictisit pe tine personal.

[Pitbull]

Fals.
Regulile sunt fäcute pentru a fi încälcate, da - dar creator, nu tembel.
Numai cretinii le dau dreacu'. Profesionistii le încalcä inteligent si cu respect, pour ainsi dire.
Filmul are doar forta extraordinarä de a uimi prin tembelism - si nu în raport cu mine personal, ci cu rigorile profesionale, pe ambele paliere:
- al respectärii regulilor
- al încälcärii inteligente, creative, poate chiar revolutionare, a regulilor.
(Asa cum a fäcut von Trier în marile lui filme, anterioare ästuia.)
(Asa cum a fäcut si Tarantino, în unele filme anterioare "...Basterzilor".)
(Asa cum au mai fäcut-o si altii - si au reusit.)
(Asa cum se face.)

[Federico]

Numai cretinii le dau dreacu'.

Ce-mi place cand Pit apeleaza la tactici precum pseudo-inocenta din cazul de fata pt a-si ascuti si multi-fateta contra-argumentele!
Pe langa faptul - evident - ca nu gandeam atat de vulgar precum apare, eu privesc de pe pozitia spectatorului. De ce tre' sa se impotmoleasca si cramponeze el in verificarea respectarii "legislatiei" artistice daca lucrarea si-a atins scopul... acela de "a-l atinge" (pe spectator, nu pe scop) ?

Acuma, recunosc ca taceam malc daca eram singurul sustinator al filmului,sau cu inca cativa amatori, stiu ca pana si specialistii se mai insala - si nu o spun ca pe un argument (propriu-zis) -
dar in masa, dom'le ?! ... si contradictiile nu se invart in jurul unor aspecte secundare, ci pur si simplu sunt diametral opuse.

(Asa cum a fäcut si Tarantino, în unele filme anterioare "...Basterzilor".)

Sau Aronofsky in "The Fountain" , nu?

[Pitbull]

1) Spectatorul nu trebuie sä se împotmoleascä si sä se cramponeze în verificarea legislatiei artistice; asta e treaba profesionistilor (critici, confrati...). Spectatorul meritä sä i se livreze produse de calitate (fie conservatoare, fie competent iconoclaste, novatoare, experimentale, etc.). Altfel, va simti o nemultumire subtilä, insidioasä, imposibil de definit dar persistentä, dincolo de zisa "atingere"... Sau, mai räu - nu va percepe nici mäcar la acest nivel fisurile, va înghiti gälusca si va suferi o subminare a propriului sistem de valori.

2) Nu, nu mä gândeam la "The Fountain", si nu l-as plasa tocmai pe aceeasi paradigmä a erorii - desi unele similitudini existä (în sens atât pozitiv, cât si negativ).

[Federico]

Altfel, va simti o nemultumire subtilä, insidioasä, imposibil de definit dar persistentä, dincolo de zisa "atingere"...

E bine ca macar incep sa ni se intersecteze convingerile... desi nu in sensul pe care-l doream.
Asta o recunosc total si chiar am observat-o la majoritatea comentatorilor. Desi, nu vad tragedia, in sine, din ea.

[...]va suferi o subminare a propriului sistem de valori.

Ei, acum reusesti sa ma pui pe ganduri...

[Pitbull]

Recunosc cä propriile tale argumente m-au pus pe gânduri - si astfel, sezând colea, am ajuns la concluziile pe care le citezi.

[SoX]

In "The Fountain" totul era fluid, fara discrepanţe pe tot parcursul acestuia si a fost nevoie doar de o singura scena pentru a ma lumina in ceea ce priveste mesajul acestuia. Cat despre "Antichrist", multitudinea simbolurilor il face mai rigid, mai greu de digerat. Au existat momente cand desluseam un simbol sau o scena si imi faceam o oarecare parere asupra mesajului din film dar intram din nou in ceata la aparitia altui simbol neavand o legatura cu cel precedent, si tot asa...

[marius_em]

Nu stiu despre regulile creatiei, dar filmul asta a avut un feeling puternic. Greu de urmarit, greu de digerat, cu siguranta. Dar tembel, rigid, sau excesiv de criptic, nu cred. Dincolo de toata simbolistica, pe care o analizezi mai mult dupa, pe moment, in timp ce-l vezi, filmul asta iti transmite o teama profunda, o frica primordiala fata de om, fata de femeie in cazul asta.
Adica, ti-e frica de reactia unei femei care acum face sex, si pare sa aiba nevoie de tine, si se induce impresia rolului femeii protejate de barbatul grijuliu, insa gradual, ni se dezvalie setea teribila de afectiune, de atentie a femeii, ce o face sa-si ucida practic copilul. E un gand care-ti trece prin minte, ca orice gest, orice vorba, are importanta mult mai mare decat ai fi crezut pentru femeia cu care-ti impartasesti viata, si ca afectiunea ei pentru tine se poate intoarce impotriva ta. E nebunia aia din ochii unei femei tradate.
Nu as spune ca LVT e misogin, dar aici clar demonizeaza femeia, insa nu intr-un mod superficial, ci metodic, argumentat, ca o reactie la indiferenta masculina.

[Windom]

Degeaba, daca nu se incadreaza in canoane (macar in cele care incalca regulile ), nu are dreptul sa ne insufle nimic. Totusi, Pit, macar un motiv serios, acolo, pentru care il desfiintezi. "E o aberatie pentru ca..." e de preferat in loc de un simplu "E o aberatie".

[Pitbull]

Am scris o ditamai analiza. E mai pe la începutul topicului.

[SMC]

Revazut aseara.
Cu placere.

Iadul din rai

Antichrist, cel mai nou film marca Lars von Trier, poate fi orice si catalogat oricum. Poate fi urat sau adorat, iti poate repugna sau te poate soca, o bolboroseala mistico-filozofica ("horror", "de arta", "avangardist-excesiv de intelectualist") sau capriciul unui cineast satul de propriile tipare. Cert este ca e filmul pe care nu-l vei mai uita odata ce-l vei fi vazut. E filmul personal, de autor, ridicat pe noi culmi: ale disperarii, ale intimitatii, si ale "traducerilor cosmaresti". Si nici o dedicatie gratuita cineastului rus Andrei Tarkovski, nu e.
Natura si existenta umana in ea, conexiunile si co-existarile om-natura si omogenizarea celor doua forte, una intr-alta, au fost mai mult decat niste constante in filmele lui Tarkovski. Au fost insemnele lui de marca. Iar afinitatilor von Trier-Tarkovski, consider ca le raspunde cel mai bine Zerkalo, cea mai "intimista" realizare a celui din urma. Desi prin ferocitate vizuala si o anumita stilizare a hidoseniei comportamentale, a (auto) torturilor fizice si psihologice si a secventelor "socante", trasate intr-un suprarealism abstract, Antichrist isi are mai multe in comun cu Cainele andaluz, debutul lui Luis Bunuel din 1928, film mut cu o durata de 16 minute - in care s-a aruncat - literalmente - cu pietre la proiectia de premiera. Astazi este opera de arta si obiect de studiu in cele mai prestigioase universitati de film.
Antichrist este un film "de simbolisme", nelinistitor prin comportamente si mimici irationale, asimetric si incoerent pe alocuri. Decupajele dense si indelungile tabloidizari individuale, dispersari spatio-temporale ale celor soti protagonisti din care se distinge doar un "tratament' esuat si o psiho-exorcizare - prin sex si confesiuni - intr-un loc numit ironic Eden, alcatuiesc o creatie cinematografica aproape non-narativa, unde filmarile cu incetinitorul - grandioase si decadente - constituie o avalansa a hipersensibilitatii si vulnerabilitatii fizice a omului in mediul sau inconjurator, potrivnic si favorabil, intr-o continua miscare.
Cu una dintre cele mai tulburatoare interpretari vazute vreodata in cinema (Charlote Gainsbourg este de-a dreptul inubliabila), Antichrist, o indrazneala artistica nepermisa astazi, "brutala" si "misoginista", este probabil unul dintre acele filme a carui valoare va creste odata cu trecerea timpului.

[psihologu]

Cum adica nu este horror...???!!!

[SMC]

Mai citeste odata.