Go Back   Cinemagia Forum > Totul despre filme > Acum pe ecrane

Reply
 
Thread Tools Search this Thread
Old 23 Jan 2008, 15:35   #1
StefanDo
Super Moderator
 
StefanDo
 
Join Date: Oct 2006
Posts: 3,571
Irina Palm

Despre o atasanta "mamaie" (la propriu) masturbatoare (tot la propriu), Irina Palm, cel de-al doilea film al lui Sam Garbarski, a provocat senzatie anul trecut la Berlin si a fost unul dintre cele mai populare filme de la TIFF anul acesta. In rolul principal, legendara Marianne Faithfull, cantareata, compozitoare si actrita de mai bine de 40 de ani, fosta iubita a lui Mick Jagger si apropiata colaboratoare a acestuia.

Relatia lui Marianne Faithfull cu industria sexuala are radacini mai adanci decat s-ar putea crede. Stra-straunchiul din partea mamei al cantaretei-actrite este nimeni altul decat scandalosul Leopold von Sacher-Masoch, autorul unui roman erotic celebru in secolul XIX, "Venus pe blanuri". Apucaturile lui Venus erau mai speciale, se pare, pentru ca romancierul de origine nobila este cel care a dat numele... masochismului. Mai mult, Faithfull este si prima actrita care a pronuntat cuvantul "fuck" intr-un film produs de un studio important de productie. Este vorba de I'll Never Forget What's 'Is Name, unde ii da replica lui Orson Welles.

Impresionant la Irina Palm este tocmai faptul ca, in ciuda subiectului deloc tangential la industria placerii (el nimereste tinta exact asa cum penisurile clientilor lui Maggie nimeresc gaura prin care aceasta ii masturbeaza) este lipsa totala de vulgaritate. Nu va asteptati la pornografie, ci la o drama de familie, in care o situatie tragica (boala fatala a unui copil) este rezolvata printr-o metoda inedita, in acelasi timp disperata si lipsita de inhibitii.

Faithfull este Maggie, o sexagenara inca credincioasa sotului ei decedat in urma cu sapte ani. Existenta linistita a femeii se naruie in momentul in care nepotul ei, micul Ollie, este diagnosticat cu o boala vindecabila numai cu ajutorul unui costisitor tratament posibil doar in Australia. Pentru a-si ajuta familia, Maggie incearca sa-si gaseasca o slujba (pentru prima oara in viata) si nu reuseste pana intr-o zi cand in Soho (cartierul londonez al placerilor) vede in vitrina unui Sexy World anuntul "Se cauta hostesa". Trasa parca de ata, Maggie intra, iar proprietarul stabilimentului, Miki (Miki Manolojvic, foarte cald), ii explica ce va trebui sa faca femeia: adapostita de un perete gaurit, ea va trebui sa-si masturbeze clientii, dovedind un talent care-i atrage supranumele de Irina Palm.

Prin gaura din perete (vezi afisul), umilinta si caldura lui Maggie sunt emotionante. Tacuta, calma, vag speriata si deloc increzatoare in fortele proprii, femeia primeste fiecare vorba buna, fiecare incurajare ca pe un dar. Ea accepta aparent incomoda (din punct de vedere moral) pozitie de angajata a lui Miki fara sa se judece, asa cum nu-si judeca nici strepezitele vecine (interesate nespus de scandaloasa ocupatie a lui Maggie), departe de imaginea de mame de familie ireprosabile pe care o proiecteaza comunitatii. Caldura ei se propaga, din camaruta in care-si masturbeaza clientii imbracata-n halat inflorat si linistita de prezenta pe perete a tablouasului preferat, pe marele ecran si in noi insine.

In comparatie cu pacea protagonistei, reactia celor din jur la aflarea secretului lui Maggie pare exagerata si prost stapanita de regizor, care zaboveste enervant pe certuri de familie si inexplicabile, ba chiar condamnabile reprosuri. In comparatie, (prea) lungile momente cand Maggie calatoreste cu autobuzul, se plimba pe strazi, intra in magazine, toate insotite de aceeasi muzica (tot mai suparatoare) sunt de un calm absolut, care-i dau filmului un ritm o idee prea lent. La prima vedere, pare ca Irina Palm nu are suficient material pentru a-si sustine cele peste 100 de minute, dar regizorul compenseaza cu un umor extrem de cald, aruncat exact unde trebuie de observatiile pline de bun-simt ale lui Maggie si de neprevazutul cercului social in care o catapulteaza noua ei ocupatie. Faithfull este ireprosabila in rolul retinutei Maggie, iar Manolojvic o completeaza interiorizat, intuind perfect tonul necesar.
__________________
This is not THE END...
StefanDo is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 25 Jan 2008, 11:51   #2
Pitbull
Unlikely Messiah
 
Pitbull
 
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822

"Irina Palm" - Cu decenþã ºi stil, despre labã
Ce lume tãlâmbã, ce dreptate strâmbã!

Degeaba se iluzioneazã demagogii. Nu suntem cu mult mai civilizaþi decât în Evul Mediu obscurantist, sau în desfrânata antichitate decadentã. Unii cred cã e "cultural" sã trânteºti musai în fiecare film cel puþin un nud bãrbãtesc full frontal (ba, dacã-s vreo cinciezi de mineri urâþi la duºuri, ºi mai bine!) ºi sã pui actorii sã vorbeascã numai în eff-words. Alþii, mai peste gârlã, se oripileazã numai la gândul cã s-a filmat violul unei fete de doisprezece ani, ºi pun justiþia pe drumuri doar ca sã afle cã interpreta era îmbrãcatã, filmatã de la umeri în sus, cu mama ºi psihologul alãturi - baºca incontestabila ei experienþã ºi maturitate profesionalã, în contrast cu frãgezimea vârstei. Toate astea, în timp ce în Rusia ºi Ucraina pornografia infantilã se practicã virtualmente la liber, altundeva niºte preacurvioºi dornici de publicitate pângãresc înmormântarea unui actor doar fiindcã acum trei ani a jucat rolul unui gay, iar în mãreþul U.N.A.T.C. din Matei Voievod, doi studenþi la regie se avântã sã-ºi dea diploma cu zece minute de peliculã care conþin douã felaþiuni, o urinare femininã pe câmp în compania unui bãrbat, ploaie de palme, pumni ºi ºuturi, cam tot atâtea cuvinte obscene fãrã asteriscuri, ºi substanþã, zero - cu încurajarea profesorilor! Cel puþin din punct de vedere al erotismului în cinema, putem spune mai mult decât oricând: s-a întors lumea pe dos - sau, dracu' sã mai înþeleagã ceva!
Nu e neapãrat surprinzãtor, dar fãrã doar ºi poate e îmbucurãtor, cã în tot acest haloimãs poate exista un film de o rectitudine ºi curãþenie ca "Irina Palm" - povestea pudicei bunicuþe burgheze care, ca sã adune diferenþa de bani pentru tratamentul în Australia al nepotului suferind de o boalã rarã, ajunge în cele din urmã sã masturbeze bãrbaþi într-o cabinã de sex-club. Am spus cã nu e de mirare, întrucât autorul Sam Garbarski (coscenarist, alãturi de Philippe Blasband ºi Martin Herron, ºi regisor) a ajuns sã realizeze acest abia al doilea film al carierei sale tocmai la vârsta de ºaizeci de ani - ºi sunt destule cazuri când o maturitate robustã bate la fund toate teribilismele juneþei zgublitice.
Spaþiul nu ne permite sã relatãm pe larg interesanta ºi complicata evoluþie a expertului în publicitate Sam Garbarski - polonez nãscut în Germania, stabilit în Belgia, lansat în reclamele filmate abia în 1997, apoi în scurt-metraj cu «La Dinde» (1999 - debut la cincizeci ºi unu de ani!), pentru a fi premiat la Ierusalim (pentru "The Rashevski Tango", 2003) - ºi nici tribulaþiile prin care a trecut scenariul acestui remarcabil film al sãu, produs în Marea Britanie ºi cu interioarele turnate în Luxemburg ºi Germania. Important este produsul finit - iar filmul sãu, care le-a luat faþa multora la Berlin, în 2007 (adjudecându-ºi ºi premiul publicului), reprezintã din multe puncte de vedere o lecþie.
În primul rând, se remarcã rigoarea de-a dreptul clasicã a scenariului ("absenþa", "interdicþia", "lipsa", plot point 1, "ascuþirea paloºului", middle point, "motivul faustic", plot point 2, "însemnarea eroului"... ºi aºa mai departe, care din biblia lui Propp, care din neotestamentarul "Story", toate la locurile lor, articulate corect ºi precis. Faptul cã unele evenimente sunt oarecum previzibile þine nu atât de inabilitatea scenaristului, cât mai ales de logica lucrurilor - ºi, din fericire, compenseazã din greu prin întorsãturile neaºteptate de pe parcurs (cea mai savuroasã fiind confruntarea cu aºa-zisa best friend, la bãcãnie). Principalul reproº de fond care i s-ar aduce scenariului este cã, tot în aceastã porþiune finalã, evenimentele îºi cam pierd dinamica structuralã, coborând într-o liniaritate narativã cam dezumflatã (vezi datul pe brazdã al fiului, sau aºezarea în matcã a relaþiei cu Miki, inclusiv zaharos-demonstrativul sãrut de încheiere). Practic, povestea s-a terminat cam cu un sfert de orã mai devreme, dar dramaturgia ºi regia ezitã la paginarea ultimelor paragrafe epice.
Similar echilibratã între împliniri ºi neajunsuri (slavã Domnului, în favoarea celor dintâi!) se prezintã ºi regia. Garbarski filmeazã cu siguranþã ºi stil, construind secvenþe rotunde, bine închegate, urmãrind cu un acut spirit de observaþie ºi simþ al atmosferei atât ambianþa britanicã suburbanã, cât ºi universul subteran cu ºtaif din Soho. Dovedind încã o datã cã prejudecãþile apropo de vârstã sunt complet nãroade, sexagenarul cineast relevã în multe momente o candoare de-a dreptul studenþeascã, marcatã prin tuºe uºor îngroºate ºi explicitãri o idee prea clare, dar fãrã a ieºi totuºi din unitatea de conþinut/stil a filmului (de exemplu, zâmbetul naiv al bãtrânei din tren, când Maggie îºi contempleazã mâinile, sau unele dintre accentele prea edulcorate ale relaþiei cu nepotul bolnav). Ar mai exista ºi vreo câteva gratuitãþi, constituind cam inabil o serie de articulaþii dramaturgice necesare, dar insuficient justificate psihologic (þinând în special de oscilaþiile eroinei în a-ºi accepta sau nu noul statut, la nivel social - vezi momentul când îi spune prietenei cã are o slujbã, dar refuzã ostentativ sã-i dea detalii; de asemenea, aducerea banilor, cu provocatorul "nu veþi ºti niciodatã de unde-i am!", în loc de a încerca, mãcar, o explicaþie mai liniºtitoare, nu o formulã care parcã invitã la suspiciuni ºi iscodiri).
Aceleaºi mici ºovãieli, pe fondul unei concepþii regisorale solide ºi juste în linii mari, se remarcã în opþiunile de a filma cadrele cele mai delicate, cu Maggie în exerciþiul funcþiunii. Desigur, e de admirat decizia aparent conservatoare (în fond, de un bun-simþ elementar) a lui Garbraski de a nu arãta, sub nici o vorbã, vreun organ sexual masculin - ba chiar se justificã ºi estetic, dacã e sã ne amintim principiul lui Borges: "Care e cuvântul interzis într-o povestire despre ºah? «ªah», evident!"; e cu atât mai elegant sã nu ni se arate nici un membru într-un film despre masturbarea ca profesie. ªi, din fericire, în majoritatea secvenþelor din cabina de lucru, cadrajul sau miºcãrile de camerã evitã dezinvolt organul cu pricina; existã totuºi câteva suprapuneri prea ostentative ale unor obiecte în perspectivã, parcã spunându-ne ca la ºcoalã: "E acolo, da' o ascundem, cã-i ruºine!" - ducându-ne cu gândul tocmai la ironizarea acestui truc ieftin, în savuroasa secvenþã cu skatebroard-ul din "The Simpsons". Dar, în fine - treacã-meargã, filmul compenseazã cu prisosinþã prin reala decenþã plinã de naturaleþe a secvenþelor din cluburile erotice, culminând cu unul dintre cele mai reuºite momente: succesiunea de clienþi, toþi fãrã chip (evident!), filmaþi în plongé aproape vertical, ºi caracterizaþi prin îmbrãcãminte, podoabã capilarã (multe chelii, inclusiv printre tineri!) ºi în special comportamentul adiacent orgasmului.
Complexã, finã ºi subtilã, Marianne Faithful oferã una dintre cele mai uluitoare compoziþii, prin consistenþa de fond ºi diversitatea nuanþelor interpretative, în paradoxala evoluþie a bãtrânei puritane ºi ºterse care ajunge sã se regãseascã realmente, inclusiv sufleteºte, în personalitatea semi-fictivã a Irinei Palm, vedeta fãrã identitate a stabilimentului, cea la care fac coadã toþi clienþii. Dincolo de simpla catifelare a palmelor ºi abilitate instinctivã a manevrelor, Maggie/Irina parcurge acest paradoxal "drum al Damascului" propulsatã, în primul rând, de ipocrizia societãþii convenþionale din jur. Se remarcã secvenþa de un dramatism exploziv a conflictului cu fiul spãlat-pe-creier, incapabil sã înþeleagã sacrificiul mamei sale pentru nepotul ei, sau savurosul moment al coming-out-ului în faþa celor patru "prietene" - o paginã antologicã de comedie, în care fiecare intonaþie, fiecare privire, fiecare accent expresiv e la locul lui, iar umorul se dezlãnþuie în cascadã. Din multe puncte de vedere, evoluþia "amatoarei profesioniste" Marianne Faithful (n-a urmat niciodatã cursuri de actorie) se aseamãnã cu a lui Garbraski. Cu doi ani mai vârstnicã decât el, dupã ce în anii '60 promitea o carierã ascendentã (culminând cu Ofelia din controversatul "Hamlet" al lui Tony Richardson, 1969), actriþa a intrat în conul de umbrã al rolurilor nesemnificative, pentru a reveni în atenþia publicului abia douãzeci de ani mai târziu, la "maturitate" (cum altfel sã numim vârsta unei artiste care bate-n semicentenar cu roluri de rock opera - Mame, în "The Wall", Berlin, 1990?), fiind în sfârºit redescoperitã prin "Absolutely Fabulous", «Paris, je t'aime» ºi "Marie Antoinette". Dacã aþi reuºit sã reconstituiþi din comentariile de mai sus portretul Irinei Palm ca personaj, despre creaþia actriþei nu mai e nevoie sã spunem decât atât: la fix!
Îi dã replica, strâmb în zâmbet, neguros în privire ºi plin de aplomb mocnit, kusturicianul Miki Manojlovic, aici în compoziþia sumbrului patron de sex-club posesor de dimensiuni sufleteºti nebãnuite - cã de, ºi ei sunt oameni. Chiar dacã evoluþia personajului e oarecum previzibilã (iar de la un moment dat se telefoneazã de-a binelea), Manojlovic pune pe el atâta carne ºi realism, încât îl ajutã sã rãmânã convingãtor pânã la capãt.
Fiul cel nãtântol, Tom (Kevin Bishop) ºi recunoscãtoarea-i soaþã, Sarah (Siobhan Hewlett) sunt corecþi ºi cam atât, în schimb meritã un cuvânt aparte Dorka Gryllus, în Luisa, iniþiatoarea lui Maggie, ulterior detronatã (read: concediatã) în urma succesului Irinei - care cu ajutorul câtorva priviri ºi intonaþii expresiv-dezinvolte bine plasate însufleþeºte peste aºteptãri un personaj altminteri destul de convenþional. ªi, evident, fac o galerie aparte babele din suburbie (Jenny Agutter, Meg Wynn Owen, Susan Hitch, Flip Webster, Ann Queensberry ºi June Bailey), cu mobilitatea rafinatã a tuturor reacþiilor de pe mãºtile lor care mai fleºcãite, care mai masate, dar toate fãþarnice.
Chiar dacã pentru unii spectatori mai sprinþari în spirit ritmul narativ al filmului poate pãrea lent, Garbarski compenseazã totuºi prin abilitatea de a ne þine permanent pe muchie, între polii paradoxului de la baza povestirii, plasând mereu, în cele mai potrivite momente, câte un nou bobârnac înþelegãtor-satiric la adresa unei lumi atât de încopistratã în prejudecãþile ei tãlâmbe ºi judecãþile ei strâmbe - cum o taxeazã ºi Chilian, deºi cu referire la toxicomanie. ªi, evident, prin eleganþa intrinsecã de povestitor cinematografic, de unde se revendicã ºi surpriza de a vedea cum se poate vorbi, despre "a face laba", în modul cel mai "finuþ" posibil!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25 ianuarie, 2008, h. 10:16-11:22
Bucureºti, România
Pitbull is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 31 Jan 2008, 15:47   #3
Proletar
Guru
 
Proletar
 
Join Date: Apr 2006
Posts: 1,958
Ideea filmului mi se pare voit socanta.
Insa totul e plin de banalitate.
__________________
"Macar am incercat!" - McMurphy, "Zbor deasupra unui cuib de cuci".
Proletar is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 06 Feb 2008, 11:05   #4
morphego
Senior
 
morphego
 
Join Date: Nov 2007
Location: Right here, Romania
Posts: 90
Filmul e placut insa, in ciuda asteptarilor, ideea unei bunicute care masturbeaza barbatii nu e socanta si nici macar noua...pornografia si "muncile sexuale" au atins un astfel de punct in care putine acte ne mai pot face sa ridicam o spranceana in semn de mirare...ce mi-a placut mie a fost dezinvoltura bunicutei si felul in care a evoluat de-a lungul peliculei, devenind capabila de fapte pe care le credea irealizabile, dar care ii aduc satisfactia salvarii vietii persoanei celei mai dragi din viata ei...
__________________
Don't trust words.
morphego is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 09 Feb 2008, 23:18   #5
Pitbull
Unlikely Messiah
 
Pitbull
 
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
Hehe, îmi amintesti de clasa a VII-a, când eram la "Dumbrava minunatä", iar profu' de românä, domnul Petre Voican, a invitat-o la noi în clasä pe o premiantä dintr-a VIII-a, Laura... naibamaistiecum, cu compunerea ei pe aceeasi temä, din anul anterior. Era o lucrare foarte sentimentalä si poeticä, plinä de metafore si alte figuri de stil. Pe urmä, m-a pus si pe mine sä citesc (stia el cam la ce sä se astepte ), si eu mi-am fäcut constiincios datoria, abordând psihologia copilului frustrat, tratat abuziv de adulti, refugiul în imaginar, relatia dintre planul real si cel fantastic, si alte savantlâcuri. La sfârsit, Laura a fost foarte dezamägitä si mi-a criticat sever lucrarea, pentru cä "nu pusesem în ea deloc suflet"...
Deci, de pe-atunci eram un vivisectionist... Altu' mama nu mai face - nici n-ar avea cum, c-a murit acu' douäzeci de ani.
Pitbull is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 09 Feb 2008, 23:52   #6
Cazeemeer
Guru
 
Cazeemeer
 
Join Date: Jul 2006
Posts: 588
Re: Pitbull

Originally Posted by Dragomara:
face l**a într-un sexclub.
Vai, dar ce li**aj vul*ar se folose*te pe acest *orum! Ma buc*r ca mai are cineva *u*ul simt sa se auto*en*u*eze.
Cazeemeer is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 13 Sep 2008, 08:52   #7
europe_east
Guru
 
europe_east
 
Join Date: Oct 2004
Location: N of Sierra Madre
Posts: 1,012
"comparatie, (prea) lungile momente cand Maggie calatoreste cu autobuzul, se plimba pe strazi, intra in magazine, toate insotite de aceeasi muzica (tot mai suparatoare) " (citat dintr-un mesaj de mai sus)

ha? muzica suparatoare?.......... c'est une merveille!!!
europe_east is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 15 Sep 2008, 11:46   #8
mafalda
Guru
 
mafalda
 
Join Date: Jul 2007
Location: Intr-o lume imaginara
Posts: 787
Film nu are nici un strop de vulgaritate (spre dezamagirea unora!). Asta dovedeste ca in arta vulgara este numai lipsa de motivatie estetica.

Iar in distributie apare si Miki Manojlovic , unul dintre actorii preferati ai lui Kusturica care l-a distribuit in filmul sau "Underground")
__________________
"Nihil Sine Deo"
mafalda is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 31 Oct 2019, 19:27   #9
AdamWorth
Novice
 
AdamWorth
 
Join Date: Mar 2012
Posts: 20
Originally Posted by mafalda:
Film nu are nici un strop de vulgaritate (spre dezamagirea unora!). Asta dovedeste ca in arta vulgara este numai lipsa de motivatie estetica.

Iar in distributie apare si Miki Manojlovic , unul dintre actorii preferati ai lui Kusturica care l-a distribuit in filmul sau "Underground")
Absolut de acord. E unul din filmele mele preferate.
__________________________________________
Adam de la Hatar.ro
AdamWorth is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Reply


Thread Tools Search this Thread
Search this Thread:

Advanced Search

Posting Rules
You may not post new threads
You may not post replies
You may not post attachments
You may not edit your posts

vB code is On
Smilies are On
[IMG] code is On
HTML code is Off
Forum Jump


All times are GMT +2. The time now is 21:22.


Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.
jinglebells