|
Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
"Enchanted"
"Enchanted" - Absolut drãgãlaº
Salutãri ºi gerovital de la Felix... Anton Rizea!
Mediocritãþile înving. Majoritatea nulitãþilor eºueazã, fiindcã aºa-i firesc - dar câteva au noroc. Majoritatea valorilor sunt înãbuºite din faºã, de fricã - dar, din nou, unele au noroc. În schimb, cei mai mulþi dintre cei încondeiaþi de Salieri în finalul marelui "Amadeus" ajung pe culmi - fiindcã au suficiente resurse, ºi nu sperie concurenþa.
O valoare lãsatã sã moarã (mai întâi spiritual, pânã la cancerul din 2000), a fost Felix Anton Rizea: aventurier, student, puºcãriaº, intelectual autodidact, actor, absolvent al regiei, finalmente gazetar de investigaþii - ºi, în tot acel timp, scriitor de sertar, autor al mai multor proze, scenarii de film ºi piese de teatru extrem de incisive, uneori chiar subversive, dar nu atât de explicite încât sã-i sperie pe politrucii lui Ceauºescu; îi speriau, în schimb, pe directorii de edituri, teatre, ºi case de filme - pentru cã erau prea bune. Ca dovadã: nimeni nu le-a publicat nici chiar dupã Revoluþie. ªi pentru cã sunt pe cale sã le înghitã definitiv nedreapta uitare, se cuvine sã menþionãm romanul "Domino", piesele "Emigranþi spre Mecca", "Comedia nebunilor / ªahu-i ºah ºi se respectã", "Salutãri ºi gerovital de la Felix!" ºi scenariile "Corabia lui Sebastian" ºi "Nu-l loviþi pe Fãt-Frumos!"
În cel din urmã, Fãt-Frumos însuºi se pomenea transportat în lumea zilelor noastre (mai precis, România anilor 1980), apãrând în... cabina bãtrânului proiecþionist de cinema Cezar (mai erau vreo treisprezece ani pânã la "Last Action Hero"!), - ºi, împreunã cu acesta, cãþeluºa sa Cleo, ºi nepoþelul lui (la o vreme când Austin O'Brien, viitorul partener al lui Schwarzenegger, nici nu se nãscuse - cã de Rachel Covey, ce sã mai vorbim!) porneau într-o aventurã hazlie prin Bucureºti ºi alte frumuseþi ale patriei, doldora de momente satirice scãpãrãtoare. Scenariul a circulat pe la cãºile de filme, a trecut chiar ºi prin mâinile lui Zizi Bostan - ºi, nefiind scris de Vasilica Istrate, a rãposat cu brio.
Am fi paranoici (deºi de aºa ceva nu ducem lipsã!), închipuindu-ne cã, cine ºtie cum, povestea lui Felix Rizea ar fi ajuns pe cãi ocolite pânã la Hollywood, spre a da rod acum, aproape trei decenii mai târziu - deºi, rareori, s-au mai vãzut ºi asemenea minunãþii obscure; bunãoarã, Mircea Drãgan ºi Radu Aneste Petrescu susþin cã "Meteor" (1979, Ronald Neame), ar fi fost plagiat de Edmund H. North ºi Stanley Mann dupã un scenariu trimis de ei lui Coppola. N-am citit originalul, nu ºtiu ce-i adevãrat ºi ce nu, dar sunt convins cã "Enchanted" e un film onest, amintind de opera lui Felix doar în virtutea principiului cã "marile spirite se întâlnesc întotdeauna". ªi, într-adevãr, mari sunt spiritele apte sã producã poveºti curate ºi frumoase - mai ales în zilele noastre suprasaturate de violenþã gratuitã, comercialism ieftin ºi un adevãrat cult al cacofiliei.
Lucrurile devin cu atât mai semnificative, cu cât proiectul aparþine casei Disney, care pe vremea legendarului Walt devenise un adevãrat templu al candorii ºi puritãþii, pentru ca în schimb, pe parcursul ultimelor decenii ale secolului trecut, sã cam fi deraiat la rându-i spre orori consumeriste. Întoarcerea la izvoare nu e doar implicitã, ci ºi declaratã: scenaristul Bill Kelly încerca sã scrie o poveste despre un protagonist neprihãnit, naiv ºi cu ochii mari, transpus în cinica lume urbanã de azi (adicã în Manhattan, evident, cã doar nu la Detroit, Amsterdam sau Rio de Janeiro!), ºi totul s-a brodit în fine abia când i-a venit ideea sã creeze un personaj de desen animat. Giselle împrumutã programatic trãsãturi de la Albã-ca-zãpada, Cenuºãreasa, Frumoasa din pãdurea adormitã, Belle ºi Mica sirenã, iar secvenþele de basm folosesc concepþia plasticã a vechilor desene animate Disney - bidimensionale, rubicond-caricaturale ºi de o dulceaþã aproape gustabilã. În plus, scenariul, regia ºi chiar ºi distribuþia abundã de trimiteri la numeroase filme Disney clasice, fie de animaþie, fie cu actori - simpla lor enumerare aici ar ocupa aproape o paginã! Din fericire, chiar ºi pentru necunoscãtorii filmografiei disneyene, "Enchanted" rãmâne... încântãtor ºi fermecãtor, stând cu drepturi depline pe propriile-i picioare.
Aºadar, povestea porneºte în basm ºi animaþie, pentru ca dupã zece minute eroina sã fie spectaculos catapultatã în lumea realã - printr-o gurã de canal din Times Square. Foarte inspirat procedeul "întoarcerii cu o sutã optezci de grade" din imaginea sosirii, expresiv ºi conotativ în acelaºi timp. Mai departe, scrie-n carte - evident; în cartea de bucate a acestui tip de filme. Aventura ºi hazul se nasc, prin excelenþã, din confruntarea celor douã lumi ºi mentalitãþi opuse - slavã Domnului, fãrã tezisme: în prima fazã, avem senzaþia cã latura basmului, aparent puerilã ºi ridicolã, ar rãmâne net superioarã, în fond, pragmatismului din realitate - dar, nu peste mult, raportul începe sã se dezvolte ºi încruciºat: propriul nostru univers are, la rândul lui, destule virtuþi compensatorii. Nu întâmplãtor, cele douã relaþii sentimentale din film evolueazã efectiv "în cruce", Giselle rãmânând cu avocatul, iar antipatica logodnicã a acestuia gãsindu-ºi marea iubire în... Fãt-Frumos! (Semnificativ, dar ºi totalmente previzibil, din pãcate.) Reþeta e aplicatã corect, destul de inventiv ca sã ne þinã în prizã timp de o sutã ºapte minute, ºi insuficient de creator ca sã þinem ºi noi filmul minte... mai mult de câteva zile dupã ce l-am vãzut. Nu rãstoarnã lumea, nu-þi smulge nici un "Wowww!", nu te doboarã sub scaune de-atâta râs, nici mãcar nu te epateazã cu efectele speciale. E de-a dreptul... pur ºi simplu... absolut drãgãlaº!
Kevin Lima, dupã cinci filme totalmente nesemnificative din familia supelor reîncãlzite (inclusiv "102 Dalmatians", al doilea din neprivibila serie de remake-ului cu actori ºi potãi dresate), reuºeºte în sfârºit sã spargã submediocritatea, relevându-se mãcar ca un profesionist acceptabil. Povestirea e naratã antrenant, umorul sclipeºte simpãticuþ, secvenþele de acþiune sunt potrivit de convingãtoare, în logica basmului. De reþinut în special dezvoltarea temei "cântatului", angrenatã dramaturgc în cheie satiricã; sau transpunerea în New York a cliºeului cu animãluþele care fac ordine, curãþenie, croitorie, etc.; sau (poanta mea favoritã!) veveriþa care, pierindu-i graiul articulat în lumea noastrã, e nevoitã sã recurgã la limbajul gesturilor, numai pentru ca Prinþul s-o înþeleagã mereu musai pe dos - un leit-motiv cu dedicaþie specialã cãtre împãtimiþii jocului de mimã!
Surprinzãtor de nerealizatã e imaginea lui Don Burgess, care urmãrea în mod declarat sã înceapã prin a prezenta un Manhattan cenuºiu ºi prozaic, care se însufleþeºte cromatic treptat, în contact cu personajele venite din multicolora lume a basmului (într-adevãr, de o plasticã delicioasã, în secvenþele de animaþie). Când colo, acromatismul newyorkez nu se distinge decât în câteva cadre nesemnificative; în rest, totul eºueazã într-un kitsch bãlþat, a cãrui policromie nu e nici încântãtoare, nici respingãtoare - e doar banal-pestriþã.
Din fericire, ceea ce filmeazã Burgess, adicã decorurile ºi costumele, salveazã întrucâtva situaþia, fiind creatoare ºi de bun-gust - mai ales în zonele de poveste. Cel mai interesant trouvaille (unii i-ar zice "gãselniþã", neºtiind ei cã-n neaoºa limbã româneascã vorba asta înseamnã "omidã" ºi nicidecum vreun derivat al "gãsitului") este procedeul translaþiei între pop-up book-urile cu decoruri pliante de carton ºi, într-o direcþie, imaginile animate, iar în cealaltã, mizanscene realiste cu actori - ºi unele, ºi altele, conturându-se în introducere ºi dezvoltându-se creator în epilog, ca douã excelente coperte ale întregului film.
Actorii-s buniºori cu toþii. Amy Adams, frumoasã ºi suavã, are umor ºi naturaleþe cât sã dea bine, fãrã a ne sfredeli-n suflet nici de data asta, cum n-a fãcut-o nici în "Charlie Wilson's War". Patrick Dempsey tot gliseazã spre melodramatisme demonstrative care merg o datã, merg de douã ori, da' de la un moment dat simþi cã-ncepe sã-þi povesteascã tot ce va urma, numai din oftaturi ºi sprâncene. Rachel Covey cea micuþã / e-o fetiþã corectuþã, iar James Marsden mare lucru nu face, decât sã fie atent la transpunerea cât mai fidelã în viaþã a Fãt-Frumosului animat. Se mai disting Susan Sarandon, care-ºi foloseºte fãrã probleme talentul nativ pentru a compune o reginã-scorpie în tradiþie albãcazãpadistã, Idina Menzel, cu un portret credibil de damã sexy dar dinþoasã, antipaticã însã nu tocmai rea - ºi mai ales Timothy Spall, cu onctuozitatea lui pervers-seducãtoare, într-un slujitor care ba trãdeazã, ba se dã pe brazdã, fãrã altã motivaþie decât cã aºa scrie în scenariu.
Drept pentru care, vã puteþi duce fãrã grijã la film copiii - se vor distra cu deplinã corectitudine politicã, fãrã a li se perverti gusturile cu plictiseli brain-washing ca-n "...Terabithia" ºi "...Magorium...", dar nici la nivelul de împlinire al unui "Stardust" sau "The Golden Compass" - ºi, de bunã seamã, cu niºte efecte digitale la fel de reuºite pe cât erau, odinioarã, articulaþiile dramaturgice, umorul ºi implicaþiile morale din "Nu-l loviþi pe Fãt-Frumos!"
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
6-7 februarie, 2008
Bucureºti, România
|
07 Feb 2008, 00:42
best fantasy musical!
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
