"The Kingdom"

[Pitbull]

"The Kingdom" - Intenþii nobile, împotmolite-n drum
Imitaþie de Costa Gavras, Yves Boisset ºi Oliver Stone

Apare uneori câte un film în care genericul face toþi banii (îmi amintesc, spontan, de "Superman"-ul din 1978 al lui Richard Donner, sau de "Evadarea" lui ªtefan Traian Roman - 1975). Cam la fel stau lucrurile ºi cu acest "Kingdom" (al Arabiei Saudite), deschis cu un excelent montaj documentar, rezumând succint ºi expresiv evoluþia istoricã de pe parcursul ultimului secol, care a adus regatul saudit la nivelul de principal producãtor de petrol al lumii, în ambigua ºi instabila sa relaþie cu principalul consumator - S.U.A. Normal ar fi fost ca, pornind de la o premisã atât de ambiþioasã, sã ni se ofere un film plin de substanþã, analizând în profunzime situaþia Arabiei Saudite, în poziþia ei precarã de pivot al actualului conflict dintre Vest ºi Est, modernitate ºi conservatorism, globalism ºi naþionalism, totalitarism occidental ºi fundamentalism islamic.
Din pãcate, producþia lui Peter Berg, în regia aceluiaºi, dupã un scenariu de Matthew Michael Carnahan, deºi abordeazã într-adevãr acest set de nobile scopuri, se împotmoleºte undeva pe la jumãtatea drumului. ÃŽntr-o primã instanþã, echipa de agenþi speciali detaºatã în Arabia Sauditã pentru a investiga contra-cronometru, în numai cinci zile, dublul atentat comis de o celulã Al-Qaeda împotriva americanilor prezenþi în peninsulã, se confruntã cu ambii poli birocratici între care e constrânsã sã evolueze: formalismul heirupist ºi demagogic al administraþiei americane, ºi rigiditatea anacronicã a societãþii musulmane. Ecuaþia e rezolvatã dramaturgic destul de simplist, prin prezenþa colonelului Faris Al Ghazi (Ashraf Barhom), care se dã pe brazdã ºi începe sã coopereze efectiv cu colaboratorii sãi conduºi de agentul Ronald Fleury (Jamie Foxx), în deplinã concordanþã cu flerul, îndârjirea ºi bafta visiting-anchetatorilor. Nu lipsesc câteva detalii criminalistice plasate la momentul ºi locul potrivit (în frunte cu ambulanþa folositã ca maºinã-capcanã), ºi investigaþia îºi ia zborul, drept spre þintã - astfel cã, din nefericire, sfârºim prin a ne bucura (mai mult sau mai puþin) tot de un film poliþist cu ceva condimente de acþiune spre final. Ce-i drept, tonul rãmâne sobru ºi grav pânã la capãt. Constrâns sã se bazeze numai pe argumentele factice ale unui scenariu mai mult narativ decât epic (povestea e articulatã abil, dar angajarea în realitatea socialã, politicã ºi culturalã rãmâne strict tangenþialã), Peter Berg, aflat la al ºaptelea film (dupã niºte episoade din "Chicago Hope", "Wonderland" ºi "Friday Night Lights", ºi nesemnificativele "Very Bad Things" ºi "The Rundown"), dovedeºte cã a învãþat ceva meserie ºi, cine ºtie, cândva s-ar putea sã se dovedeascã ºi talentat. Neîndoielnic, concepþia lui regisoralã are un anumit stil, reuºind sã fabrice, de bine de rãu, tensiuni acolo unde acestea lipsesc din scenariu, sau sã imite aerul de film "serios" Ã* la Costa Gavras, Yves Boisset ori Oliver Stone. Secvenþele sunt construite cu o mânã destul de sigurã, ºi filmate rafinat, cu jocuri delicate de luminã, focale lungi, alternanþe de sharff, etc. - remarcându-se în special o predilecþie pentru compoziþiile de prim-planuri. Alt efect pozitiv al regiei inspirate e legitimarea prin expresivitate a unei galerii de personaje cam de carton, inclusiv cu ajutorul unor actori ca Chris Cooper, Jennifer Garner ºi Jason Bateman. Din pãcate, toate acestea nu izbutesc decât sã ne dãruiascã satisfacþii parþiale ºi provizorii pe parcursul unui film care, deºi începuse promiþãtor ºi evoluase onorabil, finalmente eºueazã în didacticism steril - copii arabi care plâng speriaþi de împuºcãturi, împãcaþi cu acadele oferite printre gloanþe, mâini ajunse mai-mai sã se strângã simbolic, când dã buzna un adolescent buimac ºi praful se-alege de toate bunele intenþii, ºi niºte ochi inocent-fanatici privind lung spre noi, pe replica finalã: "Pânã la urmã, o sã-i omorâm pe toþi." N-o sã vã displacã, la nivelul unui spectacol gen policier-politic, dar nici n-o sã vã îmbogãþeascã ideolectul cu mare lucru - decât, poate, cu reiterarea ideii cã un film care sã punã cu adevãrat punctul pe i-ul gordian al situaþiei din Orientul Mijlociu încã se mai lasã aºteptat.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
5 noiembrie, 2007, h. 6:15-6:44
Bucureºti, România

[bellhop]

Care-i nodul ala gordian, coane, al situatiei din Orientul Mijlociu? Sau punctul pe i, sau sinusul occipital sau azimutul boreal, cum vrei sa-i zici..:huh: ;

Spune tu, cu intelepciunea ta, sa afle si Haplea astia de la Hollywood sa nu mai faca filme de-a'mpulea, cu "ideolecte".

Film politic serios despre situatia Arabiei Adormite, means what? Fa o schita de scenariu. Ceva gen Syriana? cui bono.Ei cu mindsetul lor, noi cu al nostru.

The point is ca cele doua lumi sunt diferite si nu vor putea fi aduse niciodata la un numitor comun. Singurul numitor comun intre cea mai mare democratie si cea mai mare autocratie este petrolul. Unul artificial adica. That's the irony. Dar si acest artificial este ceva, mai bine decat o completa izolare a celor doua lumi si isi are conventiile si regulile lui. Nici democratie reala si acceptare a modului de viata occidental nu va exista vreodata in Arabia Saudita sau in oricare tara araba, nici capacitate de intelegere a conceptiilor arabe de catre occidentali. Si cu toate astea, se intampla sa existe si de o parte si de alta, oameni cu afinitati elective. Asta e morala filmului, fara a se dori material didactic.

[Pitbull]

Päi m-am referit, în parte, tocmai la situatia ai cärei parametri i-ai fixat tu aici, si pe care scenariul, asa cum spuneam, o abordeazä constient, dar necreator. Un film mai special, nu atât de rutinier ar fi spus ceva nou, esential, despre asta - iar sentimentul de frustrare porneste tocmai de la faptul cä premisele (începând cu genericul, si continuând cu reperele situatiei dramaturgice de bazä) erau promitätoare, dar nu se tin de cuvânt.
Care-i treaba cu "ideolect" (pe lângä cä e un cuvânt mai putin uzual)?

[alex2]

...e asa, "mai special".