Alifie chinezească (în cinema)

[1MicuCelUmilSiViril]

Dacă viața e invadată de chinezării, de ce nu și viața cinematografică?
Filme chinezești frumoase, asta e tema, în general, pentru că au înțelepciune, sunt ușor de abordat, pentru că nu vorbesc mult (era și o vorbă la noi, întâlnită și într-un film moldovenesc, destul de recent: cine tace, știe, cine tot vorbește, nu știe nimic). Așadar:
Eu văd filme chinezești,
Pe covoare arăbești,
Cu dileme europene
Și în arctice izmene.

Tian xia di yi - All The King's Men (1983)
Pentru orice lingău respectabil, un îndrumator despre cum să otrăvești împăratul. Apropiații suveranului miros ceva. E nevoie de un doctor bun, care să-l salveze, dar trebuie căutat.
În plus, aflat la domiciliu, în liniște, cel mai bun doctor din lume, folosește medicină tradițională chinezească. Cu acupunctură rezolvă și crize de epilepsie - face o demonstrație în direct.
Chemat, doctorul vine, dar vrea, la schib, o pictură de-a celui mai bun pictor chinez, ce trăiește, din fericire, la Curtea împăratului otrăvit.
Da, dar pictorul nu mai termină odată tabloul deja început, pentru că el are vise cu prințesa. Prințesa n-are vise cu el, are în legătură cu jadul ei. Destulă intrigă, gata!
Deși chinezii au un mod de interpretare mai lin, ca un râu galben ce se varsă într-o mare galbenă liniștită, față de japonezi, colerici, li se vede vena și pot fi folosiți ca donatori de sânge, totuși, actorii acestui film sunt foarte hotărâți și așa cum peștii urcă pe râu ca să-și depună icrele, actorii, o mare galbenă neliniștită, urcă pe râul galben, la palat, ca să-l oprească pe acel care dorește să-și depună prafurile în stomacul împăratului.

La vizionare am folosit o subtitrare pe care am însăilat-o, având la bază o traducere automată din chineză. Și dacă tot e automată, mi-am zis să o trec din chineză în engleză, din engleză în coreeană, din coreeană în pachistaneză, din pachistaneză în latină, din latină în rusă, din rusă în turcă și din turcă în română, bre, că merge ușor cu automatu'.
În mare, pentru curiozitate, se poate urmări filmul cu ea, dar nu e definitivată, mai e extrem de multă muncă pentru asta. Cine știe, poate un chinez de la dragonul roșu o va îmbunătăți!
Dacă o doriți, v-o pot împrumuta, dar am rugamintea să mi-o dați înapoi, după vizionare.

Yellow Earth - Huang tu di - (1984)
Anul '39, război, secetă, adevărată săracie, încă se vindeau fiicele, avantajul cărții în scopul de a scăpa de săracie (motiv întâlnit des în cărțile și filmele chinezești), comuniști - același vis izbăvitor, se impun schimbări, țara arde și ostașii caută folclor. Armata asigură continuitatea lui, în sens invers, cântecele amare o motivează în luptă.
E important folclorul? Spus restrâns, fără folclor și fără decor nu te poți numi popor.
Film de cultură și folos în care, printre altele, asistăm și la o reprezentație făcută de mielușari chinezi.

Hail the Judge - Gau ban ji ma goon: Bak min Bau Ching Tin (1994)
Comic chinezesc: justiția să învingă! Învățături chinezești respectabile nerespectate și ocolișuri legale pentru ele, într-o viziune parodică.
Parodia vizează: împărțirea dreptății pe timpul împărăției, filmele de acțiune și imaginea Chinei devenită șablon în nenumărate filme și, totodată, o imagine distorsionată, lucru care a revoltat realizatorii acestui film.

Ju ji shou - Lunetiştii (2022),
film chinezesc despre duelul om contra mașină sau reflexele omului contra reflexiilor lunetei.

The Troubleshooters - Wan zhu (1989)
Film chinezesc mai "dificil" de urmărit, măcar pentru că e plin de teme. Nu-i nici poveste de succes, nici trist și melancolic, nici intrigă la palat, nici acțiune karateka.
Niște originali se ocupă de satisfacerea mândriei unor specimene ale societății. Cuprinde și alte discuții interesante, pe diverse teme, descrie situații, chestii ce trebuie respectate, dar practic sunt trecute ușor cu vederea, însă ele contează, toate invită la gândire.
De exemplu: și tradiția și religia noastră spune la fel cu ale chinezilor (se face următoarea remarcă în film): trăim ca să-i facem fericiți pe alții. Nu e o problemă. Oriunde sunt oameni bogați. Nici asta nu e problemă. Și i-am făcut pe alții cu bani, cu ce au vrut ei, am muncit pentru ei, unii au slugărit chiar, iar ei, oricum ar fi, orice le-ai da, tot nefericiți sunt, asta e o problemă. Asta e și meteahna lor.
Nu e momentul să tragem concluzia.
Unii o sa râdă, poate că bogații nu fug după ceea ce trebuie, își doresc nimicuri, de aceea nu sunt fericiți, oricât ar avea.
Nimicurile sunt temporale/legate de timp, cu termen de garanție. Nu vă grăbiți, rețineți, ăi bogați (la bourgeoisie) nu au venit din stele, ci tot din rândul amărâților.
Mai zic o vorbă, nu trebuie să fii trist pe ceea ce nu poți schimba, numai pe ceea ce poți schimba, pentru care trebuie să depui efort. Așa că, pe ăștia, evitați-i! Vedeți că și asta are mai multe sensuri.
Soluția și răspunsul la problemă, în general, dealtfel, este, și în acest caz, tot educația (a nu se confunda cu numărul școlilor absolvite, diplomele obțnute).
În film sunt diverse cazuri și vorbe de luat în seamă.

[1MicuCelUmilSiViril]

Fu rong zhen - Hibiscus Town (1987)

În pas cu vremurile, să ne cunoaștem China, căci multe treburi sunt adevăruri aici. Un oraș simbolic, plin de similitudini contemporane, în care sunt expuse cu pricepere și precizie mecanismele, circuitele, căldura și explozia lui.
Plecând de la un exemplu de noi îmbogățiți, cu motto-ul "bogații se îmbogățesc tot mai mult, săracii sărăcesc tot mai mult", fiscul a fost inventat ca să fie folosit.
Dar se manifestă puterea populară, în mai multe rânduri, chiar sublim, deși o parte din oamenii obișnuiți trec benevol la comuniști.
Și așa chinezii de rând au ajuns la concluzii:
- Revoluțiile trec și tot vin altele; tu trebuie să stai, să mănânci și să dormi pe timpul lor;
- În ziua de azi, dacă nu calci pe alții în picioare, nu poți să trăiești;
Comuniștii trec la treabă, cu metodele binecunoscute. Se vede ce face ateismul din om. Cu acest prilej filmul este și un clasic al luptei de clasă, capitalism - socialism.
Dar, surpriză! Vine Mao la conducere, revoluție culturală, vechii, adică noii îmbogățiți sunt căzuți în dizgrație, trecuți la munca de jos - măturători principali.
Gașca lui Mao visează, deși calitatea ei e la piciorul broaștei.
Ăsta nu-i un simplu film, e un film bun.
Chiar dacă nu vă place la prima tinerețe, poate la a doua, la a treia sau cine știe la a câta putere.

Ya pian zhan zheng - The Opium War (1997)

Conducătorii chinezi consideră că englezii, traficanți comercianți de opium, duc la destabilizarea țării asiatice.
Englezii, răniți în propriile afaceri, pornesc războiul istoric cu chinezii.

Heng kong chu shi - Roaring Across the Horizon (1999)

Este un alt film istoric, despre bomba atomică chineză. Pentru un observator extern și liber, ultimele minute de film exprimă totul.

[1MicuCelUmilSiViril]

Pentru aceasta postare am în vedere două filme de autor, un autor cunoscut... Lao-She, autorul piesei pe baza căreia s-a făcut filmul:
Cha guan - The Teahouse (1982),
preferatul meu, film ce nu este în rândul celor foarte cunoscute de publicul larg, capodoperă de neiertat, adică nu de luat la palme, ci musai de vizionat. Dacă e de luat la palme, e de aplaudat.

Un film așa de cuprinzător și de revelator, mai rar!
Într-adevăr, e o operă de importanță majoră.
Deşi se referă la China, veţi vedea că într-un singur film este înmagazinată toată planeta, el exprimă întreaga lume, răspunde la "de ce?"-urile din ultimele secole sau, spus pe scurt, este istoria omenirii, cel puţin a ultimelor două secole, cu fapte în succesiune ce au dus la ceea ce trăim astăzi, urmări care se disting evident.
Asta e marea artă lucrării, complexitatea şi claritatea ei (în numai 2 ore o lecţie de istorie, o recuperare a ei, atât de trebuincioasa fiecărui muritor, o şcoală fulger. Ce-şi pot dori mai mult cetăţenii?).
Cuprinde un studiu despre omul de rând şi cel de la nivel înalt.
Este situat la timpul delimitator/imitator între împărăţie şi comunism (se vede care e diferenţa?).
Din nefericire, nu se află în topul celor mai bune filme, dar eu spun că se află în topul celor mai de valoare filme ale tuturor timpurilor, trecute și viitoare.
Nu ştiu dacă e un film nemuritor, aşa cum îl numesc unii, dar valabil cel puţin încă 500 de ani de acum încolo este!
Dacă avea mai puține linii, mă ocupam de sub în română, dar m-au descurajat cele 2500 pe care le are, însă, obligatoriu, trebuie cunoscut. Merită!

Wo zhe yi bei zi - Life of a Beijing Policeman (1950),
50 de istorie chinezească explicaţi cu ajutorul unui polițist din Beijing.
Timpurile sunt grele, dar viaţa de poliţist e frumoasă, ordinele sunt clare: să nu deranjeze pe cei din funcţiile înalte, atât. Atunci, ce să facă? O băuturică, un joc de mahjong, regimurile se succed, cade dinastia, vine republica, de acum are mai mult de treabă, încep grevele studenţeşti care vor a trezi conştiinţa populaţiei, vor oprirea importurilor din Japonia, vor ei şi oprirea vânzării Chinei niponilor, lucru cu care se ocupă conducătorii ţării.
Când cu stupoare observă că, deşi regimurile se tot schimbă, ei sunt tot slugi credincioase şi tot săraci şi nici nu mai au de mâncare, având, şi ei contribuţia lor la ceea ce li se întâmplă (strângând taxe pentru ocupanţi, făcându-le rost de ţiitoare, înăbuşind revoltele populaţiei, etc), însă fără a conştientiza asta, lucru care li s-a adus la cunoștință de către studenți, unii poliţişti simpatizează, ocazional fraternizează, cu studenţii, chiar în momente în care au loc represalii, neînţelegând de ce trebuie să se lupte chinez cu chinez din cauza unor trădători din guvern, slugi ale japonezilor.
De văzut... în alb şi negru!