Quantum of Solace

[PoliFanAthic]

Toata lumea o spune si nu e un secret: acest Bond e de fapt Bourne. Atat in stil, cat si in spirit - ba chiar si-n poveste.

N-am fost niciodata un mare fan, astfel ca acest lucru nu ma dereanjeaza si chiar daca QoS nu se ridica la nivelul lui CR, l-as cataloga drept un film suficient de placut ochiului. Totul depinde insa de standarde; de exemplu, daca as fi un critic de film, nu as tolera lipsa de originalitate a acestui Bond.

Ceea ce ma dezamageste ca privitor de rand este ca povestea e subtire si nu prinde. Incepand cu acel intro theme foarte sters si terminand cu "I've never left"ul lui Bond, filmul este privat de momente cu adevarat memorabile si de replici cu adevarat simpatice. Pacat, pentru ca atunci cand ai un film ca Bond, stii prea bine care-i reteta succesului.

[E.Floares]

Inca nu e "pe ecrane" filmul. :shock:

[PoliFanAthic]

Vine si in Romania saptamana viitoare, nu?

Mi-am zis ca daca tot stau prin Anglia, macar sa profit si eu de avanpremiera.

[ElFenomeno]

oke n-am vazut filmul dar ai vazut cumva Dr. No sau From Russia with Love ? sau chiar Licence to kill ? sunt mai realiste in spiritului CR si QoS.
QoS doar se intoarce alaturi de CR la personajul creat de Fleming.
apoi cine crede ca editarea rapida a scenelor de actoune a inceput cu bourne ? ai vazut cumva On Her Majesty Secret Service ?
a treia la mana , comparatia asta e din start aiurea.cui ii datoreaza ceva anume cui ? bourne fara Bond n-ar fi existat. clar.
apoi Bond a fost influentat din trend-ul contemporan filmelor de multe ori. vezi Star Wars , kung-fu si altele.
oricum din ce-am citit din review-urile multor fani adevarati 007 de pe forumurile straine filmul este foarte Bond.iar toate trailerele si tv spoturile imi confirma asta.
il vad sambata.

[E.Floares]

Vine si in Romania saptamana viitoare, nu?

Mi-am zis ca daca tot stau prin Anglia, macar sa profit si eu de avanpremiera.

Acum am vazut ca a aparut pe 29 in UK.

[PoliFanAthic]

ElFenomeno, eu nu stiu, ti-am zis ca nu sunt fan al seriei.

Nu am zis ca Bond este intr-o criza de identitate, dar asemanarile au fost mult mai apasate acuma decat in CR, de exemplu.

[ElFenomeno]

deci ... se duce cineva de pe aici la avanpremiera din seara asta la cinema pro ?

[E.Floares]

Maine.

LE:

Un film plin de actiune, cu lupte corp la corp in genul celor din Bourne (cum a spus si PoliFanAthic mai sus), dar cu un scenariu destul de slabut, adica nu a venit cu nimic nou, a continuat usor povestea din Casino Royale.

Probabil filmele cu James Bond nu vor veni niciodata cu ceva nou, cu personaje noi, pentru ca spre deosebire de Comic Book-uri, aici nu prea aveam si villains pe masura eroului.

Soundtrack-ul e foarte bine montat peste secvente, iti da atmosfera aia de... James Bond.

Sunt multumit de genericul de inceput, in stilul James Bond-urilor clasice, cred ca niciodata nu ar trebui inlocuit tipul acela de generic, ci doar imbunatatit ici-colo.

SPOILER: In Bourne Ultimatum era o scena tare amuzanta cand Bourne il bate pe un tip cu prosopul, dar in Quantum of Solace e o scena mai amuzanta cand Bond il da peste cap pe tipul cu scuterul.

Concluzia: Merita vazut la cinema, si fiti atenti la toate secventele de car chase-uri, de lupte si de impuscaturi, pentru ca sunt foarte bine construite. Iar ca sa va scutesc de stat in cinema pana la sfarsitul genericului si eventual de coada de la toaleta sau din parcare: dupa generic nu e nimic. Decat un "James Bond will return".

[buticut]

Cred ca se putea dezvolta mai mult storyline-ul daca durata filmului era mai lunga...dupa parerea mea, filmele James Bond ar trebui prin excelenta sa aiba 2 ore cel putin ->vezi Casino Royala care a durat 144 min.

Eu sper sa il vad cat de curand. Mereu mi-a placut de Daniel Craig,chiar si cand toata lumea zicea ca he will suck as Bond. Mi se pare ca ii da personajului mai multa profunzime,Bond-ul lui e mai calculat,mai rece si intr-un fel te simti mai apropiat de el,pentru ca iti permite sa ii vezi emotiile. Resetarea seriei mi s-a parut o idee excelenta, desi presupun ca Quantum of Solace nu se ridica la nivelul lui Casino Royale, dar probabil ca e o continuare reusita.Ma bucur si ca au renuntat la celebra replica "Shaken, not stirred" - niciodata nu mi-a placut-o,chiar daca e luata din carte. Suna prea pompos pentru urechile mele. Inca nu ma pot pronunta, but I have a good feeling about this .

[Pitbull]

"Quantum of Solace" - O parte de consolare dupã "Casino Royale"
Dar cuantumul de umor a scãzut considerabil...

S-a întâmplat sã nu vãd "Casino Royale" la vremea lui, aºa cã l-am dat jos de pe net ºi mi l-am pus azi-noapte, cu doar câteva ore înainte de proiecþia cu "Quantum of Solace". Jocul hazardului avea sã se vãdeascã de bun augur - când am descoperit cã noua paradigmã bondianã presupune bonduri mult mai strânse între Bonduri. Ca atare, se impune ca ambele filme sã fie discutate conjugat.
...Dar nu înainte de a arunca o necesarã privire retrospectivã peste toate seriile anterioare, sub raportul valorilor ºi al datelor specifice. Personal, rãmân adeptul lui Sean Connery, deºi britanicii l-au adoptat in corpore pe Roger Moore drept cel mai Bond dintre Bonzi (ºi, recunosc, în acest segment secund al serialului, umorul, autobãºcãlia, inventivitatea ºi credibilitatea neverosimilului se combinau în cea mai meºteºugitã reþetã). S-au strecurat printre ele formulele incerte Lazenby ºi Dalton, ba chiar ºi parodicii George Hilton, Peter Sellers ºi Terence Cooper - dupã care a urmat pauza-record de ºase ani pânã la Pierce Brosnan, un nou Bond acceptabil, care s-ar fi putut impune cu drepturi depline, dacã nu s-ar fi întins chiar ºi pânã la el umbra legendarilor Connery ºi Moore. Ceea ce s-a remarcat la seria brosnanianã a fost aplicarea extrem de meticuloasã a reþetei, inventivitatea situaþiilor limitã, preocuparea de a aborda în fiecare episod câte o problemã majorã a lumii contemporane, precum ºi complexitatea ºi rotunjimea pregenericelor (deºi nici unul, nici chiar cel cu plonjonul de pe motocicletã în avion, din "Goldeneye", nu bãtea deliciosul prolog cu Fidel Castro din "Octopussy"). Valoric, însã, ºi perioada 1995-2002 a stat sub semnul aceleiaºi sinuozitãþi proprii întregului serial: dupã surpriza plãcutã cu "Goldeneye" (minus ultima treime, anticlimacticã prin schematism), a urmat cãderea în abisul "Tomorrow Never Dies", redresarea parþialã cu "The World Is Not Enough", ºi noua dezamãgire din "Die Another Day". ªi, din nou, tãcere.
În sfârºit, în 2006, dupã patruzeci ºi patru de ani de la "Dr. No" (ba chiar, o jumãtate de secol ºi mai bine dupã primul ºi cel dintâi, uitatul "Climax!" din 1954, ecranizare de televiziune dupã "Casino Royale", cu Barry Nelson ºi Peter Lorre - Le Chiffre), serialul face o nouã sãriturã la mare distanþã, de pe o macara pe alta (ºi la propriu, ºi la figurat - secvenþa urmãririi prin ºantierul de construcþii din Madagascar fiind una dintre cele mai reuºite), revenind pentru a treia oarã la aceeaºi sursã literarã de inspiraþie - ºi, în sfârºit, într-o cheie demnã de reþinut. Actualul Bond - James Bond - Daniel Craig, e extrem de adecvat în rol, complex, colþuros ºi vulnerabil. Tocmai de-aici pornesc ºi problemele noul "Casino Royale", care încearcã sã-ºi umanizeze eroul, ºi sã-i aducã nãstruºnicele aventuri mai cu picioarele pe pãmânt. Principala greºealã a scenariului este cã abordeazã personajul la nivelul reacþiilor, nu al motivaþiilor. Nu trebuie sã uitãm cã orice francizã funcþioneazã pe baza unor automatisme de percepþie - în asta stã specificul ºi eficienþa acestui gen de divertisment. Dacã þii neapãrat sã-þi upgradezi maºinãria, ai nevoie de timp, ºi trebuie sã umbli în primul rând la motor, ºi abia apoi la caroserie, claxon ºi semnalizatoare. Or, Bondul lui Craig începe aºa cum îl ºtiam (mai puþin inevitabilul lifting actoricesc), ºi dintr-o datã, fãrã nici o explicaþie, îl vedem îndrãgostindu-se - de o partenerã nici mãcar prea deosebitã, fizic sau caracterologic (Vesper Lynd - Eva Green, una dintre cele mai ºterse Bond-Girls ever) - demisionând, fãcând greºeli complet out of character (atât ca personaj, cât ºi la propriu). Greu, foarte greu de acceptat - mai ales cã, pe lângã gratuitate, interludiul romantic mai e ºi banal, siropos, scos din context, creând o ditamai burta tocmai în zona unde ar fi trebuit sã se acumuleze inexorabil tensiunile în vederea ciocnirilor finale (greºealã pe care am întâlnit-o de nenumãrate ori, la cineaºti care mizau pe rolul de "trambulinã" al unui asemenea respiro - uitând cã, dacã vrei ca trambulina sã te catapulteze, trebuie sã-þi iei avânt ºi sã sari pe ea; în speþã, sã-þi încarci personajele - care, conform uzanþelor oricãrui brand de consum, erau doar niºte fermecãtoare fantoºe).
Mai pãcãtuia "Casino Royale" ºi la secvenþa-cheie ("lupta", "big-event-ul", "mid-point-ul"): fatidica partidã de poker în jurul cãreia graviteazã tot filmul. Dar la ce te poþi aºtepta, când totul se desfãºoarã la modul cel mai banal - nu existã nici mãcar o sugestie de triº sau altã tacticã de a învinge, nici urmã de inventivitate - ca sã nu mai vorbim de platitudinea stilisticã (a regiei ºi actorilor). Ce distanþã, de la inoubliabilul poker din tren, cu scãpãrãtoarele confruntãri între temperamentul lui Rober Shaw ºi giumbuºlucurile lui Paul Newman, în "The Sting"! Practic, în acel moment, "Casino Royale" a capotat, descãrcându-ºi moleºit toatã sarcina acumulatã în prima jumãtate (în care se distingea ºi cele mai bune secvenþe ale filmului: urmãrirea pe ºantier ºi confruntarea de la aeroport). Punctul culminant (surparea casei din Veneþia), oricum greu acceptabil ca veridicitate, mult lungit ºi subminat de sentimentalisme, survine dupã o bãltire mult prea îndelungatã, ºi e lipsit de orice susþinere. Iar finalul funcþioneazã doar pe jumãtate - prin faptul cã e deschis, ºi pune punct cu replica de marcã (pãstratã pentru acum, abia): "Name's Bond... James Bond!" Pregãtitã cum se cuvine, frustrarea creatã de aceastã încheiere surprinzãtoare ºi lãsatã în coadã de peºte ar fi fost creatoare. Aºa, nu e decât iritantã.
Doi ani mai târziu, însã, avem surpriza de a constata cã filmul urmãtor începe aproape exact din acel punct - transformându-l pe James Bond, pentru prima oarã, în semi-foileton. Ceea ce, privind în urmã, justificã retroactiv sau întregeºte tardiv mãcar unele dintre neîmplinirile episodului trecut. Ca atare, îl putem accepta ca pe o simplã pregãtire disproporþionatã a întregii serii Craig (anunþatã ca atare, prin faptul cã ºi actualul final pãstreazã o deschidere), care începe sã-ºi defineascã identitatea abia în actualul "Quantum of Solace".
La fel ca în deceniul trecut, pe vremea lui Brosnan, ºi de data asta subiectele cautã o angajare accentuatã în cele mai grave problematici contemporane cu potenþial de dezvoltare criminalã pe scarã largã, pânã la atingerea corupþiei la cel mai înalt nivel ºi punerea în pericol a situanþei internaþionale. Avem de-a face cu o super-corporaþie transnaþionalã (numita "Quantum") de speculaþii financiare la nivel macro (vizionarã opþiune, când actuala crizã mondialã era tocmai pe þeavã!), care în "Casino Royale" finanþa diverse grupãri teroriste ºi paramilitare din întreaga lume (iar rahatul dãdea-n ventilator când tartorul, Le Chiffre, miza - ºi pierdea - la poker milioanele bãieþilor). Rezultatul era cã, printr-un alt twist non-bondist, personajul malefic era lichidat imediat dupã aceeea, fãcând loc unui antagonist ºi mai redutabil - pe care finalul îl gãsea în partea nedoritã a pistolului lui 007. Acum, mergând pe filierã, printr-un vertabil principiu al dominoului, ajungem la niºte mize ºi mai mari: monopolizarea resurselor strategice în anumite puncte fierbinþi de be glob - petrolul pânã la un punct, sau, la un nivel ºi mai dramatic... apa, în deºertul bolivian.
Scenariul (Paul Haggis, Neal Purvis ºi Robert Wade - Fleming nu mai e creditat nici mãcar ca genitor al personajului principal) e la fel de complex ºi precis articulat ca al filmului anterior, dar mult mai bine echilibrat în planul ansamblului, semn cã autorii (aceiaºi trei) s-au aºezat mai stabil în aceastã formulã de colaborare (de reþinut cã Purvis ºi Wade au mai scris, printre multe altele, "The World is Not Enough" ºi "Die Another Day", iar Haggis, care dupã zeci de scenarii de televiziunee s-a întâlnit prima oarã cu Bond la "Casino Royale", e ºi autorul unor scripturi ca "Million Dollar Baby", "Crash", "Flags of Our Fathers", sau "Letters from Iwo Jima". În plus, trioul a reuºit sã depãºeascã ezitãrile zaharisite de-acum patru ani, urmãrind mult mai incisiv ºi credibil ezitãrile ºi incertitudinile umane ale personajelor - mai ales în planul omniprezentelor suspiciuni paranoice care constituie un sub-plot important al povestirii - vezi personajele Mathis (Ginacarlo Giannini) ºi Felix Leiter (Jeffrey Wright), duse mai departe din "Casino..."; din nefericire, aceeaºi relativizare a loialitãþilor de soldeazã ºi cu un rezultat parazitar: redutabilul MI6 nu mai e nici pe departe atotputernic ca în trecut, ba chiar adeseori, în raport cu alte instituþii ale statului, începe sã parã cam la fel de autoritar ca o asociaþie a locatarilor de la scara III. Umanizarea lui M, începutã cu rãpirea din "The World Is Not Enough" ºi continuatã în "Casino Royale", când Bond îi violeazã puþin domiciliul pentru o consultaþie la ceas de noapte, submineazã ºi mai mult sanctitatea companiei, reducând miza fãrã a pune nimic în loc. Noroc cã drama constituitã în jurul lui 007 însuºi - efortul de a rãmâne detaºat, înfrânându-ºi pornirile de a glisa în sfera rãfuielilor personale - funcþioneazã acceptabil, potenþând corect conflictul.
Regia lui Marc Forster (aflat la doar al optulea film, dupã "Finding Neverland", "Stay", Stranger Than Fiction" ºi "The Kite Runner"), e mult mai sigurã, coerentã ºi nervoasã decât a lui Martin Campbell (care, culmea, avea la activ douãzeci ºi trei de filme, printre care lãudabilul "Goldeneye" ºi cei doi "...Zorro" reciclaþi cu Banderas). Inevitabilele secvenþe de super-chase reuºesc sã atingã din nou nivelul de adrenalinã de pe vremea lui Roger Moore ºi, intermitent, Pierce Brosnan, deºi ne lasã, totuºi, sã tânjim dupã ingeniozitatea unora dintre cele mai trãsnite soluþii de pe vremuri (ca, de pildã, ferfeniþirea pneurilor ca sã-ºi facã B.M.W.-ul drezinã, în "Octopussy"). Nu lipsesc nici inadvertenþele crase - una dintre ele subminând (aceeaºi greºealã ca-n "Casino...") tocmai punctul culminant: incendierea nejustificat de rapidã a hotelului ºi, cireaºã pe tort, ºueta contemplativ-confesional-sentimentaloidã, prelungitã cu osârdie, între Bond-Boy ºi Bond-Girl, în mijlocul flãcãrilor care i-ar fi pârlit în trei sferturi de secundã fix (nu le mai ardea lor de stat la taclale, pãnã-i hãu'!).
Cã tot veni vorba de B-Girls, Olga Kurylenko se achitã bine de sarcini, amintindu-ne mai mult de rolurile din «Paris, je t'aime» sau «Le Serpent», decât de neprivibilul "Hitman" ori nehotãrâtul "Max Payne" (apropo, înc-o revoluþie: Fata-Bonda nu mai e o debutantã), iar alternativa ei (ca de obicei, 007 aplicând principiul "între douã / nu te plouã"), Gemma Arterton, în rolul Strawberry Fields (din nou un nume calambur, deºi greu sã mai batã vreunul neruºinatul Pussy Galore din "Goldfinger") se trece nedrept de repede (noroc cã va avea ºansa sã se impunã cu "Tess of the D'Urbervilles", la care tocmai filmeazã). Foarte îmbucurãtor, însã, e Mathieu Amalric, în rolul arch-villain-ului Dominic Greene - pervers-nuanþat ºi mult mai complex decât în hiper-supraevaluatul Jean-Do din «Le Scaphandre et le papillon». Se mai remarcã acolitul sãu negativ, Generalul Medrano, interpretat tãios ºi robust de distinsul actor mexican de teatru ºi film Joaquin Cosio. Catalanul Fernando Guillén Cuervo pune cu precizie ºi economie de mijloace o binevenitã patã de culoare, prin rolul colonelului de poliþie corupt.
Toate acestea fiind zise, s-ar pãrea cã lucrurile nu stau deloc rãu - dacã noua concepþie Bond n-ar pãcãtui la un nivel capital: se ia mult prea în serios! Dramã dramã ºi ce dramã... luptã luptã si dã-i si luptã... dar din nelipsitul umor bondesc, de-abia dacã au mai rãmas câteva mostre rãzleþe ºi palide! Or, aºa cum spuneam ºi la început, ºi cum în fond ºtie toatã lumea (mai ales apropo de Roger Moore), tocmai autoironia ºi hazul de tip tongue-in-cheek completau acceptabilitatea ºi farmecul tuturor nãzbâtiilor zerozeroºeptice. Faptul cã, în jurul lui Daniel Craig, cuantumul de poante a scãzut atât de mult, nu e de naturã sã ne ofere nici o consolare...

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 noiembrie, 2008, 2:30-4:47
Bucureºti, România

[West]

Pentru cei care au fost la Bond, se poate viziona Quantum of Solace fara sa fi vazut Casino Royale sau e recomandat sa le vad in ordine?

Spre exemplu, la Batman Dark Knight nu au fost probleme pentru ca nu am vazut Batman Begins, iar comentariile cu privire la cat de bun a fost filmul sunt inutile pentru ca se stie asta.

Multumesc!

[PoliFanAthic]

De putut se poate cu siguranta, nu e ca si cum filmul ar sta in povestea razbunarii. Dar nu strica, din niciun punct de vedere, sa vezi inainte Casino Royale.

[E.Floares]

Spre exemplu, la Batman Dark Knight nu au fost probleme pentru ca nu am vazut Batman Begins, iar comentariile cu privire la cat de bun a fost filmul sunt inutile pentru ca se stie asta.

Multumesc!

L.O.L.
Eu cred ca nu ai inteles jumatate din The Dark Knight, pentru ca fara Batman Begins nu ai cum sa intelegi decat jumatate, si chiar si aia un pic in ceata. Multe dintre personajele din prima parte apar si in a doua, si sunt toate evoluate, iar evolutia asta nu se intelege fara sa vezi prima parte.
Deci e o problema daca nu ai vazut prima parte din Batman-ul lui Nolan, chiar daca tu crezi ca nu e asa.

In ceea ce priveste Casino Royale si Quantum of Solace, e cam la fel.

[ElFenomeno]

Quantum Of Solace

Fantastic.
Atat de diferit de CR .parca din alta liga. alta planeta fata de restul fimelelor din serie.Daca CR a fost un restart al seriei ...QoS e un rebuild total , un film ce-si asuma si mai multe riscuri decat predecesorul sau.
Din punct de vedere vizual este foarte frumos. Marc Forster delivers. Editarea rapida a unor secvente de actiune nu prea a fost pe placul meu dar avand in vedere starea emotionala , interioara a lui Bond si emotiile acestuia s-au potrivit excelent.
Plotul ok pentru un Bond movie.Sa nu uitam ca CR a avut la baza o carte scrisa de Fleming si ca filmele Bond nu se remarca prin cine stie ce brilliant plot. Dialogul este bun clar pentru adulti . Nu ti-e dat mura-n gura la fiecare 5 minute plotul.Trebuie sa asculti replicile si sa fii atent..A fost si ceva umor desi nu asa de mult ca-n CR dar iarasi avand in vedere subiectul filmului e foarte ok.
Daniel Craig este Bond.Clar.Straluceste in acest rol la fel ca si Judi Dench ca M. I se da mai mult de joaca in acest film si se descurca foarte bine.Acting de prima mana din partea amandurora.
Un pace care nu te lasa sa respiri.Scene de dialog foarte binevenite ca altfel uitam sa mai respir.Razbunarea e scurta , rapida .Filmul e ca un glontz.
Olga in rolul lui Camille continua eleganta si tristetea lui Vesper dar aproape ca e egalul lui Bond.Aproape o relatie frate-sora . Din pacate cealalta fata Bond este cam underused.as fi vrut mai multe scene cu ea.
Cu siguranta pentru mine in top 10 bond movies.
Un film fantastic.

normal ca are mai putin umor decat restul filmelor . A pierdut o persoana iubita.Vrei sa imparta glume in stanga si dreapta. De 3-4 ori tot am ras/zambit.E de ajuns pentru acest film.

[M0n0]

Oilfinger, anyone?

[Pitbull]

Da, Collins a remarcat-o primul - voiam s-o mentionez în analizä, da' m-am luat cu vorba si n-am mai apucat.

[M0n0]

Da, Collins a remarcat-o primul - voiam s-o mentionez în analizä, da' m-am luat cu vorba si n-am mai apucat.

Who the Hell is Collins? :lol: e un fel de a spune:
Nu esti tu, specatorul, primul care "vede" acest mic memento, atata timp cat ai vazut si Goldfinger iar asemanarea e evidenta?
Eu cel putin am verbalizat imediat faza indata ce am vazut-o, la cinema...ca a numit-o acest Collins primul "Oilfinger" nu e chiar un trademark si gata...
Eh, filmul a fost misto, adica in sensul de "cool", insa prea putin Aston Martin, prea putine gadgeturi si povestea e cam subtirica, dupa parerea mea...

[Pitbull]

N-a numit-o "Oilfinger", s-a aplecat sper mine si mi-a soptit: "Au pus-o exact ca pe aia din «Goldfinger»!", când eu încä mai procesam în cap imaginea.
(Citeste si tu mai mult/des forumul si-ai sä stii who the hell is Collins.)

[M0n0]

1.N-a numit-o "Oilfinger", s-a aplecat sper mine si mi-a soptit: "Au pus-o exact ca pe aia din «Goldfinger»!", când eu încä mai procesam în cap imaginea.
2.(Citeste si tu mai mult/des forumul si-ai sä stii who the hell is Collins.)

1.Lol, exact asa am facut si eu cu cine am fost la cinema...
2.Ok...se face...

[E.Floares]

Sau intreaba-ma pe mine prin mesagerie privata si-ti "soptesc".