"Eu cand vreau sa fluier, fluier"

[robbiex2]

Normal. Mi se pare inevitabil.

da, si Prison Break aveam in minte cand era luata ostateca "Sarah" varianta romaneasca

[omudindulap]

eh,omule,repede dai drumul cuvintelor....

In regula, intelesesem eu gresit.

[Pashpix]

"Eu când vreau să fluier, fluier", nominalizat la premiul de debut al Academiei de Film Europene

BERLIN (MEDIAFAX) - Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", de Florin Şerban, este nominalizat la premiul de debut al Academiei de Film Europene - EFA Discovery Award, se arată pe site-ul instituţiei.

Anul acesta, nominalizările au fost făcute de un juriu format din Els Vandevorst (Olanda), Pierre-Henri Deleau (Franţa) - ambii fiind membri ai Academiei de Film Europene -, Jacob Neiiendam, director al festivalului de film CPHIX din Danemarca, Alin Tasciyan, critic de film din Turcia, şi Mariola Wiktor, de la Forumul cinematografiei europene din Polonia - toţi membri ai Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI).

Câştigătorul va fi stabilit în urma votului celor 2.300 de membri ai Academiei de Film Europene şi va fi anunţat la gala de premiere, care va avea loc la Tallinn, în Estonia, pe 4 decembrie.

În total, cinci filme au fost nominalizate la premiul de debut oferit de EFA. Astfel, pe lângă pelicula românească, în cursa pentru această distincţie sunt filmele "La Doppia Ora", de Giuseppe Capotondi (Italia), "Die Fremde", de Feo Aladag (Germania), "Lebanon", de Samuel Maoz (Israel/ Germania/ Franţa), şi "Nothing Personal", de Urszula Antoniak (Olanda/ Irlanda).

"Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante: marele premiu al juriului - Ursul de Argint şi distincţia "Alfred Bauer". Filmul "Eu când vreau să fluier, fluier" este propunerea României la premiile Oscar 2011.

După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, el primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă, după mult timp, din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii. Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.

[djinjis]

interesanmt articolas. "robbing the nascent Korean New Wave of oxygen"
ciordelos...

Romanian filmmaking, as everybody with more than a passing interest in international cinema already knows, has blown up in the last few years, becoming the hot New Wave of the moment (and in the process, robbing the nascent Korean New Wave of oxygen; but now is not the time for that). All the best festivals simply must show a Romanian picture or two, and it's a fair certainty in Chicago at least, that those are among the first to sell out. Without even really noticing it, I even managed to set up my CIFF schedule this year so that the first two films I saw were both Romanian. One of them was extremely good.

The other one, which I admittedly watched in despite of a friendly warning from someone in a position to know, was If I Want to Whistle, I Whistle, which has the unlovely distinction of being the first Romanian movie I've ever seen that bored me to distraction. This is not, of course, a particularly kinetic national cinema; one of the hallmarks of the Romanian New Wave is the implacable long take of people in drab rooms doing not much of anything (and though I wasn't counting, it's possible that If I Want to Whistle might actually have the most cuts of any film I've seen from that country). But If I Want to Whistle, the first released feature by director Florin Şerban, takes all of the tropes of the Romanian New Wave and runs them into the ground: it is a stilted and frustrating grab-bag of stylistic and narrative clichés propping up nothing at all in particular, and for this it won the Silver Bear at Berlin, and is its country's official submission for the 2010 Academy Awards. At this point, were you and I speaking in person, I would have feebly gestured in the air with my left hand, indicating "There's no accounting for taste, what can you do?" in a resigned way, and if I could find a way to indicate that movement in text, I should be the world's happiest blogger.

If I Want Etc. centers on Silviu (George Piştereanu), a juvenile prison inmate, just a couple of weeks from his release date. When we meet him, he has just received a visit from his little brother (Marian Bratu) with a bit of hideous news: their mother (Clara Vodă) is taking the boy with her to Italy, where she has set up a new life that won't include her soon-to-be-an-ex-con elder son. Silviu is aghast, for he has long come to blame his mother's terrible parenting for setting him on the road that has led to prison and a promised lifetime of closed doors and limited potential, and it is his greatest hope that he can keep his brother from following the same path. Only problem is, they're leaving before he gets out of prison.

The only thing to do, obviously, is to take a pretty social worker (Ada Condeescu) hostage, and issuing as his one demand that his mother come to the prison, and promise that she'll leave the boy in Romania. Silviu knows that this will consign him to God knows how many years of future imprisonment; that's a price he's willing to pay.

So, here are the ingredients we have so far: the juvenile detention system in Romania, the struggles of a country the first post-Communist generation has been left profoundly ill-equipped to provide an sort of guidance to their children, a social-realist depiction of the lives of the imprisoned and how they deal with the fact that their dreams have been strangled aborning. And, how could I forget to mention the casting! It's just about the only thing that constantly comes up in reviews of If I Want to Whistle, in part because it's the only thing about the film that is interesting: Şerban decided to make that extra push for verisimilitude by casting, as the many other inmates who make up the whole of Silviu's knowledge of humanity, actual prisoners. This is the sort of fact that makes the whole thing a little bittersweet - when the characters are whooping and cheering on Silviu's little act of rebellion, those are basically the honest responses of frustrated, trapped men - but doesn't actually have a significant material affect on the movie per se.

At its heart, If I Want to Whistle is essentially a message movie, a sweeping declaration of the ills facing Romania's youth. A good and noble topic for the filmmakers to pursue, of course, though they do not serve their theme terribly well. It is, frankly, a grind and a chore to get through, devoting far too much time before Silviu snaps and takes his hostage to nothing but stating its mise en scène: not exploring it, not establishing it as a secondary character, but simply placing a real-life reform school before our eyes and then filming it in the exact same kinds of shots, over and over again. Those shots are of that carefully artless school of European "gritty realism", ugly walls and sweaty people filmed with erratic handheld cameras, an aesthetic mainstay of the Romanian New Wave that Şerban dutifully copies without apparently understanding why. And in the meantime, his characters act like they are compelled by the will of the screenwriters (Şerban and Cătălin Mitulescu), not because they have an inner life. It's not the worst of the current wave of Euro-art, not by a long shot, but it's awfully stale and static.

[Pitbull]

Compunere de nota 10 cu felicitäri a unui elev de clasa a VI-a, inteligent, cult, cu condei si cäruia îi place sä vadä filme si sä le comenteze. Dacä se tine de carte, are toate sansele ca, dupä bac, sä intre la C.A.V. (sau ce-or avea ei, acolo, la Chicago).

[c.ghevara]

interesanmt articolas. "robbing the nascent Korean New Wave of oxygen"
ciordelos...

At its heart, If I Want to Whistle is essentially a message movie, a sweeping declaration of the ills facing Romania's youth. A good and noble topic for the filmmakers to pursue, of course, though they do not serve their theme terribly well. It is, frankly, a grind and a chore to get through, devoting far too much time before Silviu snaps and takes his hostage to nothing but stating its mise en scène: not exploring it, not establishing it as a secondary character, but simply placing a real-life reform school before our eyes and then filming it in the exact same kinds of shots, over and over again. Those shots are of that carefully artless school of European "gritty realism", ugly walls and sweaty people filmed with erratic handheld cameras, an aesthetic mainstay of the Romanian New Wave that Şerban dutifully copies without apparently understanding why. And in the meantime, his characters act like they are compelled by the will of the screenwriters (Şerban and Cătălin Mitulescu), not because they have an inner life. It's not the worst of the current wave of Euro-art, not by a long shot, but it's awfully stale and static.

Poate că autorul o fi vreun elev de clasa a VI-a, dar dovedeşte că e peste nivelul unor critici români, prin capacitatea de a exprima clar o idee şi prin obiectivitate.

[Pitbull]

Nu, e sub nivelul ORICARUI critic. Nu stie sä analizeze,. nu are un sistem de abordare profesional - nu face decât sä comenteze dezordonat, din pozitia de spectator oarecare.

Cât priveste cele douä false argumente scoase din nevasta putului gândirii:
Nu e nici o scofalä sä exprimi clar o idee simplistä, superficialä si profanä. Mult mai greu e sä exprimi clar niste idei complexe si profunde - si la fel de greu e sä întelegi exprimarea limpede, dar adecvatä, a unor asemenea idei, când ele pur si simplu îti depäsesc atât nivelul de informare si culturä, cât si I.Q.-ul nativ. Atunci, într-o biatä tentativä de autovalidare, râzi ca proasta-n bâlci de ceea ce nu pricepi nici mort.
Problema obiectivitätii e irelevantä - n-are cum sä fie "subiectiv", nici în sens favorabil, nici în sens nefavorabil, cu un film care provine dintr-o zonä îndepärtatä si complet sträinä lui.

...Deci, ambele strâmbe au luat-o asa de câs, c-a iesit un dublu-bumerang: trosc-pleosc peste propriile urechiuse, taman simultan!
Nu face nimic, taci cu tata - trece pânä mâine.

[djinjis]

asta scrie in vreo doua publicatii si are aproape 1000 de cronici de film. nu m-as grabi sa-l fac prost, pentru ca profesional, in domeniul asta e muuuuult mai realizat ca tine.

[Pitbull]

"Inteligent" si "prost" sunt antonime.
Si am comentat textul, nu persoana.

[djinjis]

ai comentat si textul si persoana. nu fa pe desteptzii cu mine, ca nu tine. iar in replayul tau nu ai folosit nici un argument care sa convinga, te dai doa rcu curu de pamant sa iasa cat mai mult praf in ochi.

"a unui elev de clasa a VI-a"

"e sub nivelul ORICARUI critic"

"Nu stie sä analizeze,. nu are un sistem de abordare profesional - nu face decât sä comenteze dezordonat, din pozitia de spectator oarecare. "

"când ele pur si simplu îti depäsesc atât nivelul de informare si culturä, cât si I.Q.-ul nativ."

"cele douä false argumente scoase din nevasta putului gândirii"

"într-o biatä tentativä de autovalidare, râzi ca proasta-n bâlci de ceea ce nu pricepi nici mort."

"Cât priveste cele douä false argumente..."

dupa care incepi sa bati campii despre prezentarea unei idei, dar nu spui d c sunt false cele doua argumente. ca e prost, ca iq, ca nu intelege (doar atac la persoana)

dupa care concluzia:

" ...Deci, ambele strâmbe au luat-o asa de câs, c-a iesit un dublu-bumerang "

dang!

helou?

I.Q., ceva?

ti se pare ca ai vorbit despre ele?!?!!?!? cumva???!!!?!?!?!

[Pitbull]

Gata, nu te mai autobaga in seama, nu-i interesant.
E topicul "Eu, când vreau sä fluier, flkuier", nu "Eu, când vreau sä djinjis, aberez".
Back to topic, c-o pätesti! Ai deja un avertisment!

[SMC]

Da' e slaba rau cronica "meseriasului", nu gluma! Cineva sa-l concedieze pe nenea asta - daca o tine tot asa prin publicatiile alea...!

[Pitbull]

De ce? Ce treabä avem noi? Lasä-l sä mänânce si el o pâinicä - ei cu ale lor, noi cu ale noastre.

[djinjis]

smc, asa o sa fie el concediat cum o sa fii tu platit pentru cronicile tale.

[Pitbull]

Gata cu aroganta si încercärile de a înjosi userii.
Stiu cä ai o problemä cu autocontrolul, modestia si bunul-simt, dar gândeste-te la bannul pe care-o sä-l iei dacä nu te astâmperi, si fii cuminte.

Conflict closed.
Back on topic.

[SMC]

5 mituri despre "Eu cand vreau sa fluier, fluier"

1. Filmul ar avea "spil social".
Debutul in lungmetraj al lui Florin Serban este un film despre tecere, asteptare si reactionare. Toleranta si intoleranta, speranta si stigmatizarea - in fine, profilul personajului interpretat de G. Pistareanu ce "consuma nervos spectatorul" ( potrivit criticului A.O. Scott, in cronica de marti din New York Times), se intampla doar sa se afle intr-o inchisoare. Tanarul nostru s-ar fi putut afla foarte bine si intr-o si intr-o baza militara, care, functionand dupa rigorile oricarei armate, nu i-ar fi acordat in acel moment permisia ceruta/cuvenita. Asadar, filmul este departe de orice acuza la adresa metodelor metodelor folosite de personalul din penitenciarele romanesti (dar nu numai). Florin Serban nu condamna birocratia conducerii inchisorii in cauza si nici beligeranta garzilor. De fapt, tacerea si asteptare protagonistului nu se va dovedi, intr-un final, decat un lung proces al reactionarii; deci, o forma elaborata a unui caracter-surpriza, pe care regizorul l-a schitat inca din studentie (vezi scurt-metrajul "Jumatate de oras face dragoste cu cealalta jumatate").

2. Florin Serban "trimite" la modalitati mizanscenice tipice fratilor Dardenne.
Fals. In "Fluier" nu exista deschidere spre imagine care sa surprinda - intr-un fel sau altul - amanuntul semnificativ al detaliului conferit de habitatul personajului - asa cum stim ca fratii belgieni pluseaza "gravitatea narativa" prin prisma filmarii cu camera de pe umar. (Altminteri, cel putin o lunga paralela dintr-o cronica a unuia de-ai nostri zaboveste indelung si inutil asupra acestei comparatii, printr-o risipa de spatiu, de timp, de nervi.) Mai degraba, imbinarea cinema-ului "de observatie" cu cel "de improvizatie" - desi momentele acestui amestec de tendinte ramane dificil de identificat - conduce spre voyeurismul lui Gus Van Sant (vezi "Last Days" si "Paranoid Park", de ex.). Deci personajul e prioritar mediului din care face parte, contrar viziunilor dardenneiene - adica al unui anumit echilibru regizoral in care factorii externi (adancimile de camp, aici) nu altereaza decat accidental deciziile personale, nu voit.

- va urma-

[djinjis]

cand si unde au aparut aceste asa zise 5 mituri despre ceea ce "eu cind vreu sa..." nu este?

[buticut]

http://www.rottentomatoes.com/m/if_i...tle_i_whistle/

[Lino]

Se impun câteva clarificäri:

1) Ada Condeescu a jucat indubitabil bine - cine vede filmul se convinge. Orice discutii se pot înscrie numai în aceastä sferä, la nivelul gradelor de comparatie, al nuantelor si al solutiilor concrete (de exemplu: "aici emotia poate ar fi trebuit sä fie gradatä altfel, acolo expresia nu era cea mai potrivitä, cred cä momentul äla putea fi jucat mult mai intens, iar în momentul älälalt s-ar fi cerut o mai mare retinere", etc. A spune "ai stat ca lemnul" despre rolul ei e totuna cu a califica o piesä de Holograf sau Vama sau Iris drept "manea" - adicä, totusi...! Existä niste limite!

2) Ada nu s-a atacat deloc, n-a protestat, n-a fäcut scene - dimpotrivä, a zâmbit doar, cu modestie si bun-simt. Noi am fost si suntem cei cu reactiile - din motive care tin strict de comportamentul si atitudinile civilizate la modul general.

3) N-am väzut nicäieri ca Ada sä se considere "vedetä" dupä acest rol.
.

Cred ca o cunosti personal de ii aduci asemenea osanale ! A avut un singur moment cand a fost un pic mai animata , in sensul bun al cuvantului ,atunci cand erau adunati toti puscariasii si unul dintre ei i-a spus ca e foarte frumoasa. In rest dadea impresia ca nu prea stia ce sa faca in interpretarea ei de fata neprihanita!

[SMC]

Nu, buticut, nu e pe rottentomatoes, decat daca as scrie in somn si, sincer, intampin dificultati estetice si stilistice in a scrie treaz. (Pentru "mutra" de copy-paste pe care o are textul postat de mine, imi cer, sincer, iertare!) E propria-mi zamislire, dupa ce am citit tomuri de scrieri la acest film.