Credeti in Dumnezeu

[chuckyfan]

atunci tu in cne crezi daca in Dumnezeu nu crezi?

probabil, ca crede in ea, cum ar fi bine sa faca mai multa lume.
Avea Cheloo niste versuri:

"E mai usor sa crezi in D-zeu decat sa crezi in tine,
d-aia toti il pupan-n pu*a cand le merge bine."

[zgubi]

@Sorin87
dupa opinia mea doar cei slabi au nevoie sa creada in ceva pt ca nu sunt destul de puternici sa infrunte singuri viata.dupa cum zicea si chuckyfan cred in mine,in fortele mele si in ceea ce pot crea cu mainile mele.

dupa opinia mea doar cei slabi au nevoie sa creada in ceva pt ca nu sunt destul de puternici sa infrunte singuri viata.

Singura problema e ca toti suntem slabi. Afirmatia asta - "cred in mine", ma amuza intotdeuna. Adica ce crezi, mai exact? Crezi ca o sa poti sa opresti tavanul de cateva tone in cutremurul care poate veni peste un minut? Crezi ca o sa te poti apara de bacteriile si virusii care iti pot transforma viata intr-un chin permanent? Crezi ca n-o sa ai un copil handicapat? Daca e sanatos, crezi ca o sa-l pot impiedica sa moara de supradoza de droguri? Daca da, atunci admir cat de puternica esti. Cu siguranta iti poti permite sa-i judeci pe slabii aia de crestini.

[Liviu-]

Intrebarea asta ("Cand ai nevoie cui te rogi?") mi-a fost pusa chiar acum vreo cateva zile. Nu mi se pare deloc amuzant raspunsul intrucat situatiile date de tine n-au fost abordate din punctul asta de vedere. E o treaba sa crezi in propriile forte. Si daca crezi in asta nu inseamna ca o sa poti opri toate acele chestii, nici Dumnezeu nu o sa faca asta, ci inseamna sa ai puterea psihica sa treci peste ele. Un credincios trece peste ele rugandu-se si crezand ca Dumnezeu o sa-l ajute. Eu cred ca o sa fiu in stare sa trec peste lucrurile respective cu propriile forte, fara interventie divina. Ca idee, n-am simtit niciodata nevoia de a ma ruga, de a crede in ceva mai sus de mine, insa intotdeauna cand am avut probleme am intors-o pe toate partile posibile. Iar atunci cand asta nu ajuta, n-ai decat sa-ti accepti soarta si sa te descurci cum poti cu ea, ca tot acolo ajungi si daca te rogi pana la urma. Poate doar ai impresia ca soarta ti-e mai blanda pentru ca-l ai pe Dumnezeu aproape, ceea ce consider un mecanism psihologic de autoaparare, lucru de care e nevoie atunci cand psihicul nu e destul de puternic sa faca fata direct problemei. Eu sunt de acord cu ce a zis zgubi, dar nu pentru toate cazurile. Cred ca unii credinciosi, exact pe dos, sunt foarte puternici psihologic.

[rvn]

Singura problema e ca toti suntem slabi. Afirmatia asta - "cred in mine", ma amuza intotdeuna. Adica ce crezi, mai exact? Crezi ca o sa poti sa opresti tavanul de cateva tone in cutremurul care poate veni peste un minut? Crezi ca o sa te poti apara de bacteriile si virusii care iti pot transforma viata intr-un chin permanent? Crezi ca n-o sa ai un copil handicapat? Daca e sanatos, crezi ca o sa-l pot impiedica sa moara de supradoza de droguri? Daca da, atunci admir cat de puternica esti. Cu siguranta iti poti permite sa-i judeci pe slabii aia de crestini.

"Hannah și Shannon

Hannah: Problema ta, domnule Shannon, nu este alcoolul.
Shannon: Care este problema mea, domnişoară Jelkes?
H: Cea mai veche dintre toate problemele – nevoia de a crede în ceva sau în cineva – aproape în orice – aproape în oricine...
S: Vocea ta pare lipsită de speranţă atunci când îmi vorbeşti despre lucrurile astea.
H: Nu, nu sunt disperată. De fapt, am descoperit ceva în care să cred.
S: Ceva cum ar fi...Dumnezeu?
H: Nu.
S: Dar ce?
H: Bariere între indivizi care se năruie, astfel încât aceştia să poată rezona unii cu alţii, chiar dacă asta s-ar întâmpla doar o singură noapte...
S: Aventuri de-o noapte, da?
H: O noapte...comunicarea dintre ei, aşezaţi pe o verandă...în afara cămăruţelor lor înguste, domnule Shannon.
S: Deci nu te referi la o relaţie fizică...
H: Nu.
S: Şi apoi?
H: Un pic de compasiune între cei doi, dorinţa de a se ajuta pentru a trece peste nopţi cum este aceasta."

twinsen,
sunt sigura ca recunosti pasajul acesta. este dintr-un film celebru si la un moment dat m-am regasit si eu in postura asta.
niciodata n-am inteles de ce trebuie sa asteptam ajutor din partea cuiva despre care doar ne imaginam ca exista.
expresiile astea:"Sa ne ajute Dumnezeu", "ce-o vrea Dumnezeu", "ajuta-ne, Doamne, fa cutare sau cutare lucru...",rugaciunile...chiar nu stiu daca au adus ceva, cuiva, vreodata, decat iluzia ca altcineva a facut posibila minunea de a trece peste greutati,peste bariere si momente de cumpana in viata.
mi se pare naiv.in noi, in oameni, consta puterea si credinta.daca noi suntem slabi, e clar ca nici altcineva, fie ea si divinitate, nu poate sa ne ajute.

Din mesajele pe care le-am pus s-ar putea intelege ca sunt credincios, dar nu sunt. Am fost crestin, in urma cu destul de multi ani, iar acum sunt agnostic. Nu am nimic impotriva celor care critica crestinismul, atat timp cat inteleg ceea ce critica. Si as estima ca vreo 5% inteleg. Una e sa discuti cu cineva care are macar o idee de baza despre crestinim si despre istorie si alta e sa-l iei pe Cheloo ca referinta in domeniu.

Generatia actuala e pe ansablu inculta si manipulata spre o societate de consum. Nu trebuie sa gandeasca sau sa cunoasca prea mult, ajunge sa devina corporatisti si sa traga in jug. Sau sa plece in Spania la capsuni, pentru cei mai saraci sau mai prosti. E un mod de viata cu avantajele si dezavantajele sale. Unul din dezavantajele majore e ca nu inteleg decat superficial lumea in care traiesc. Invata religie de la Cheloo. Invata psihologie si "gandire pozitiva" din reviste sau filme hollywoodiene cu happy end. Si nu realizeaza ca joaca barbut cu viata lor. Cat timp lucrurile o sa mearga asa cum au fost invatati, cat timp au norocul de a nu da peste ei vreo problema mai grava se descurca. Cand se lovesc insa de necunoscut, nu sunt echipati sa faca fata. Ideal nu e sa gandesti pozitiv sau negativ, ideal e sa gandesti rational, analitic, avand la dispozitie cat mai multe informatii.

[Sorin87]

si atunci ce sa credem despre "noroc"...este din intamplare sau este dat de la Dumnezeu? pentru cei care nu cred in Dumnezeu eu cred ca norocul ti-l da cineva nu ti-l faci cu mana ta.

[dragonfly_drk]

Cand se lovesc insa de necunoscut, nu sunt echipati sa faca fata. Ideal nu e sa gandesti pozitiv sau negativ, ideal e sa gandesti rational, analitic, avand la dispozitie cat mai multe informatii.

Sunt curioasă cum ar gândi cineva raţional şi de ce informaţii are nevoie atunci când e pus în faţa morţii.

[rvn]

hollywoodiene cu happy end. Si nu realizeaza ca joaca barbut cu viata lor. Cat timp lucrurile o sa mearga asa cum au fost invatati, cat timp au norocul de a nu da peste ei vreo problema mai grava se descurca. Cand se lovesc insa de necunoscut, nu sunt echipati sa faca fata. Ideal nu e sa gandesti pozitiv sau negativ, ideal e sa gandesti rational, analitic, avand la dispozitie cat mai multe informatii.

iti dau mare dreptate cand spui chestia asta.
ideal este sa gandesti analitic, rational...
asa este, dar suntem oameni.avem sentimente.suntem dominati de ele si de slabiciunea din noi, care vine din ignoranta si proasta educatie.
ca sa substituim aceste lucruri ne amagim cu ceva ce-am inventat tocmai ca sa gandeasca si analizeze in locul nostru:calculatorul.
el n-are credinta in ceva,doar analizeaza si gandeste rational in locul nostru.in curand, n-o sa mai avem nevoie sa ne folosim neuronii la ceva sau sa avem speranta ca cineva din ceruri ne va salva: avem langa noi computerul.cred el e noul Dumnezeu.

[dragonfly_drk]

doar analizeaza si gandeste rational in locul nostru.

Adică dacă eu cunosc un tip şi îmi întreb computerul dacă e potrivit pentru mine, o să îmi răspundă?
damn it... vreau şi eu.

eu cred ca norocul ti-l da cineva nu ti-l faci cu mana ta.

Evident. Tot ceea ce esti acum e din "noroc" sau "ghinion". Norocul de avea niste parinti, norocul de a avea niste calitati, noroul de a fi sanatos etc. E la latitudinea fiecaruia insa sa creada de unde vine "norocul" asta.

avem langa noi computerul.cred el e noul Dumnezeu.

Sunt programator si te asigur ca nu e noul Dumnezeu. E o socotitoare mai complicata.

Sunt curioasă cum ar gândi cineva raţional şi de ce informaţii are nevoie atunci când e pus în faţa morţii.

Exista multe feluri de morti. A ta, a unei persoane la care tii, a unor necunoscuti. Rapida sau lenta. Temuta sau dorita. Moartea e un mister, dar poti sa-ti faci o opinie, o "credinta" despre ea. Cu cat gandesti mai bine si cunosti mai multe, cu atat ai sanse mai bune ca acea credinta sa se apropie de adevar.

[rvn]

Sunt programator si te asigur ca nu e noul Dumnezeu. E o socotitoare mai complicata.

tocmai,fiindca esti programator,ar trebui sa fii de acord ca a depasit de mult stadiul unei socotitori mai complicate(cred se intampla pe vremea cartelelor perforate).
poate exagerez cand spun ca e noul Dumnezeu, dar, desigur, e vorba doar de o metafora..
pe de alta parte, cred ca am mai spus-o,calculatorul tinde sa devina lucrul de care suntem cel mai dependenti si cred ca nu exagerez cand spun ca toate raspunsurile le asteptam de la el..
asa cum asteptam pe vremuri sa vina de la doamne-doamne...

[zgubi]

@Twinsen
vad ca nici macar nu ai capacitatea sa intelegi o idee simpla.a crede in propria persoana nu inseamna a-mi atribui "puteri" supranaturale.in traducere nu inseamna a-mi insusi asa-zisele "puteri" pe care le atribuie credinciosii lui dumnezeu 8-|
referitor la raspunsul pe care mi l-ai dat nu pot sa spun decat ca ideile tale sunt total deplasate.nimeni nu poate sa impiedice posibilele catastrofe care in marea lor majoritate se intampla datorita erorilor umane.in opinia mea nu exista efect fara cauza.iata si cateva demonstratii la exemplele tale : 1. daca iti pica tavanul in cap la cutremur inseamna ca imobilul nu a fost construit sa reziste la cutremure puternice sau in respectiva constructie s-au spart prea mai multi pereti de rezistenta; sau la constructia blocului s-au folosit materiale necorespunzatoare,etc = eroare umana.
2. daca nasti un copil cu deficiente de orice natura exista mai multe cauze posibile cum ar fi : viitoarea mama nu a respectat indicatiile medicului cu privire la abuzuri (alcool,droguri si tigari) si dieta; copilul poate avea probleme de natura genetica dar unele din ele se pot afla la controalele de rutina-daca viitoarea mama se si prezinta la ele = din nou eroare umana.
sa luam in calcul si varianta ca si cu toate masurile de precautie luate copilul tot va avea probleme.exista si copii malformati pt ca ies din oameni,iar oamenii nu sunt perfecti din niciun punct de vedere,nici macar genetic.in cazul asta nu ai decat sa accepti situatia si nu sa invinuestii dumnezeii si alti cai verzi pe pereti.

PS. exemplele pot continua pana dimineata,dar sper ca nu e cazul.

[dragonfly_drk]

Daaa... şi Katrina a măturat totul în cale pentru că oamenii, idioţii de ei, nu şi-au făcut casele mai rezistente (deh, poate ceva buncăre, sau nu ştiu)... Damn it trebuia să prevestim, să citim în pietre că va urma un ţunami. We shall all burn in Hell for that sin.

Ai dreptate. Exemplele pot continua. De la erupţii vulcanice, la tornade şi tot felul de fenomene extreme din care nici să stai în cap şi nu reuşeşti să scapi.


Cât despre number 2. Eu zic să te mai gândeşti. Sunt sigură că dacă tu ai face un copil cu malformaţii nu ai putea să accepţi aşa de uşor situaţia. But hey... putem vorbi până mâine despre situaţii pe care doar ni le imaginăm, nu? E aşa de uşor să vorbim în necunoştinţă de cauză mai ales când nu avem nişte informaţii solide în spate.

[danonino]

Al doilea exemplu tine mai mult de noroc. Nu de Dumnezeu, de noroc.

[dragonfly_drk]

NIci nu cred că mai contează de ce ţine. Mai mult contează cum se resemnează unii spunând:... "ei, dacă o să am un copil aşa, o să trec peste şi viaţa o să fie frumoasă şi totul va fi bine, iar el va fi fericit, şi eu nu voi suferi şi nici nu voi avea multe de îndurat..."


Gata. S-a terminat cu empatia, cu înţelegerea, cu toate alea, alea... Ne-am individualizat, am devenit atei şi mai presus de toate, suntem mai nefericiţi decât oricând. Da nu-i bai. Nu ne întrebăm de ce. Nu ne întrebăm de ce nu mai avem pace interioară, de ce ne frustrăm şi claustrăm în situaţii penibile, de ce ne afectează totul, de ce ne complicăm existenţa în fiecare minut, de ce există atâtea întrebări fără răspuns. Nu... oamenii au răspuns simplu la întrebările astea spunând că Dumnezeu nu există. Şi gata. Cu asta ne-am scos şi putem dormi mai bine noaptea. (oare chiar putem?)

Un ateu poate trăi bine mersi toată viaţa fără probleme. Chestie ce ţine de noroc. La fel şi creştinii... tot chestie de noroc. Şi toată chestia asta e un fel de superstiţie, de fantezie, în care dacă crezi cu adevărat, ea chiar există. De exemplu, mie de fiecare dată când îmi taie calea o pisică neagră de la dreapta spre stânga, o să am ghinion. Dacă trece de la stânga la dreapta voi avea noroc. Şi întotdeauna s-a aplicat semnul ăsta. Dar nu pentru că e general valabil ci pentru că cred cu adevărat în el. Dacă de mâine nu voi mai crede, sunt sigură că nu va mai avea efect.

It's all about the Universe, people... Toate gândurile pe care le arunci în Univers la un moment dat, se întorc înapoi în stare materială. Dar chestia asta ne depăşeşte atât de puternic şi e atât de complexă, încât nici nu cred că ar fi bine să discutăm despre ea.

[Liviu-]

Gata. S-a terminat cu empatia, cu înţelegerea, cu toate alea, alea... Ne-am individualizat, am devenit atei şi mai presus de toate, suntem mai nefericiţi decât oricând. Da nu-i bai. Nu ne întrebăm de ce. Nu ne întrebăm de ce nu mai avem pace interioară, de ce ne frustrăm şi claustrăm în situaţii penibile, de ce ne afectează totul, de ce ne complicăm existenţa în fiecare minut, de ce există atâtea întrebări fără răspuns. Nu... oamenii au răspuns simplu la întrebările astea spunând că Dumnezeu nu există. Şi gata. Cu asta ne-am scos şi putem dormi mai bine noaptea. (oare chiar putem?)

Nici eu nu ma puteam caracteriza mai bine de atat.

It's all about the Universe, people... Toate gândurile pe care le arunci în Univers la un moment dat, se întorc înapoi în stare materială. Dar chestia asta ne depăşeşte atât de puternic şi e atât de complexă, încât nici nu cred că ar fi bine să discutăm despre ea.

Zici chestia asta de parca ai detine un adevar. Daca tot e asa e mai bine sa discutam despre ea. Am putea incepe simplu, prin ce te face sa crezi ca ai dreptate?

[dragonfly_drk]

Prin experienţe de viaţă, prin documentare, prin o grămadă de real stories, prin lumea asta pe care îmi place să o şi observ nu să trec pe lângă ea ca o moartă.

[zgubi]

@dragonfly_drk
in postarea mea anterioara am scris ca "nimeni nu poate sa impiedice posibilele catrastofe care in MAREA LOR MAJORITATE (deci nu toate) se intampla datorita erorilor umane.practic tu ai inteles de aici ca eu sustin ca si catastrofele naturale au la baza o eroare umana,ceea ce este complet gresit.te invit sa-mi recitesti postarea si sa incerci sa intelegi esenta a ceea ce am vrut sa spun:si anume nu exista efect fara cauza.evident ca nu e vina omului ca se ciocnesc placile tectonice,sau ca erup vulcanii,sau ca se formeaza tornade si uragane.era destul de logic.
referitor la problema cu posibilul copil cu deficiente,n-as putea nici sa renunt la el,nici sa ma asez in fund si incep sa-mi plang de mila la infinit pt ca nu mi-a iesit copilul sanatos.mi-as aduna toate fortele sa-l ajut si sa-i ofer o sansa la o viata cat mai normala (atat cat mi-ar sta in putere).

[dragonfly_drk]

Mda, şi iar vorbim în necunoştinţă de cauză. Întâi stai să ai copilul ăla şi apoi mai vedem.
(şi nu, nu o lua ca pe un atac. Nu mă refer la un copil cu dizabilităţi dar când vei vedea ce implică creşterea unui copil - sper eu, sănătos - atunci poate o să te gândeşti de două ori). Desigur, vei încerca să faci orice pentru el să fie bine şi să ducă o viaţă normală. Dar cum o să te simţi atunci când va fi batjocorit de alţi copii sau când nu o să îşi găsească un loc de muncă sau când o să realizeze că e diferit şi o să intre în depresii sau când (exemplu şi mai banal) o să se îndrăgostească dar fata sau băiatul respectiv o să îl evite, sau când, sau când, sau când. Chestia asta implică o traumă, zgubi şi nu e chiar aşa de uşor să treci peste ea. un părinte, atunci când e, simte altfel şi ar fi în stare să facă orice pentru copilul său. iar tot ce îl afectează pe acesta din afară, îl va face pe părinte să sufere îngrozitor. Nici nu îţi poţi imagina ce sentimente dau naştere într-un om atunci când are un copil. Şi poţi fi o persoană puternică, but deep inside... îţi spun eu că nu o să fi foarte bine şi lumea o să ţi se pară al naibii de nedreaptă.

Cât despre catastrofe, dacă erai o persoană care citeşte cât de cât ce se întâmplă în ziua de azi, ai fi putut foarte uşor să aduci contra-argumente la ce am scris mai sus.
(ceva de genul, aşa mai metaforic spus: "ne-am bătut joc de planetă şi acum a întors foaia". Desigur, există şi ipoteza că toate catastrofele astea naturale care au loc în ultima vreme s-ar fi produs oricum, cu sau fără influenţa negativă a omului asupra naturii. Dar tind să cred că e doar o teorie menită să ne ajute pe noi să ne simţţim mai bine... adică să nu ne simţim vinovaţi pentru găurile din stratul de ozon, topirea calotei glaciare, etc.)

Îmi pare rău să te dezamăgesc dar nu era aproape nimic logic din ce ai spus. Şi ca să îţi demonstrez că nu e aşa. Spuneai că dacă vine un cutremur şi îţi pică tavanul în cap, e din cauza unei erori umane. Sincer, asta se întâmplă în România. Restul lumii, ţările evoluate mai ales, stau destul de bine la capitolul clădiri. Uită-te la cutremurul din Japonia. Citeşte despre el. Şi chiar nu cred că în Japonia clădirile sunt făcute din chirpici.

Pur şi simplu, nu există eroare umană pentru că întotdeauna se va găsi ceva mai puternic decât noi... dacă e ceva ce vrea să ne f***, îţi garantez că o va face, indiferent ce tehnologie super evoluată vom avea în spate.

(but in the end we are free to dream in our own world, aşa că nu sunt în măsură şi nici nu vreau, de fapt să îţi judec gândirea.)